12,281 matches
-
e Hilfe, se recomandă el, Întinzîndu-i mîna. Cu ce să Începem? Cum fata tăcea, Rowe spuse: — Sora dumitale nu e de acord. — A, nu face nimic, pînă la urmă o să fie, zise tînărul. Așa se Întîmplă totdeauna. Mă crede un romantic, incorigibil, pentru că m-a scos din multe Încurcături. M-a scos și din Austria, rosti el cu gravitate, apoi urmă, cu o Însuflețire pe care nimic n-o putea umbri: Dar asta e o altă poveste. Să Începem deci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îngăduit s-o fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic, adăugă el, surîzÎndu-i afectuos domnișoarei Hilfe. Dar, lucru curios, ea nu-i răspunse, ci se Învălui Într-o tăcere ce părea a spune nu numai că-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul de la recepție Îi spuse, măsurîndu-l din cap pînă-n picioare: — Îmi pare rău, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin parbrize și uși turnante, folosind un obiectiv transfocator. Vaughan deschise albumul la întâmplare și mi-l întinse. Sprijinindu-se cu spatele de ușă, mă privi cum potrivesc lampa de birou. Primele treizeci de pagini înregistrau fotografic accidentul, spitalizarea și romantica perioadă post-recuperatorie a tinerei asistente sociale, Gabrielle, care ședea în clipa aceea pe sofa în camera de zi a lui Seagrave și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în norma morală fixă, rigidă. Politica deci s-ar orienta în primul rând după rezultate, după succes, și ca atare valoarea ei ar depinde numai de acest succes. Netăgăduit că unui om politic i se cere să fie realist, nu romantic, să aibă o vedere clară a realității și să înțeleagă că el nu poate impune, după voia sa, anumite idei, ci trebuie să vadă ce se poate realiza din planurile sale și ce nu. Ținând seama de împrejurările sociale, el
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dictată de interese egoiste, când nu e vorba de ceva mai rău. Îi judecă, se pare, pe toți după sine, încredințat că nu există nimic fără scop. [...] Într-o vreme a datului din coate, când atâția se înghesuie să parvină, romanticii gratuității n-au nici o șansă să nu devină suspecți. Niciodată, parcă, nu s-a împroșcat cu atâta noroi. Tactica «zdrobirii Opoziției» (de către FSN) n-a ezitat să practice teroarea psihologică și, cum s-a văzut în mijlocul lui iunie (1990), nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut-o încet, aproape romantic, în tăcere. Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Shuoke, „mergem la un film“ era echivalentul lui „hai să ne futem“. De aia nici nu-i trecuse prin cap (adică îi trecuse, dar... timiditatea, buna educație...) să întrebe el primul. Nu, Shuoke ar fi preferat ceva subtil, sau ceva romantic, sau ceva inteligent. Însă, neavând inspirație, acceptă propunerea lui Suki, deși i se paru oarecum vulgară. „Mai bine decât nimic“, își zise. - Sigur, mergem. Ai idee ce rulează în oraș? Sau ai vreo dorință specială? - Nu, dar vedem noi, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise Lantz privind absent pe fereastră. Afară ningea. Lantz tăcu. Acum mă arestează, mă gândii. - Da? zisei totuși. - Ce fel de om este prietena dvs.? - Anca o cheamă. Ce fel de om... o persoană serioasă, aș spune. O singuratică. - O romantică? - Da, s-ar putea spune, minții eu. - Îi place Suedia? - La nebunie, zisei. De o săptămână vorbește neîncetat despre Stockholm, despre oameni, dar mai ales despre natură. De obicei, vorbește foarte puțin, dar aici a cuprins-o un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
termin nici o pagină. Trebuie să-l dau jos de pe perete cât mai repede pe blestematul ăsta de Snoopy; dar nu mă pot hotărî; paiața asta infantilă a devenit pentru mine o emblemă a condiției mele, un avertisment, o provocare. Fascinația romantică dată stării pure din primele fraze ale primului capitol al multor romane nu întârzie să se piardă în narațiunea care urmează: e promisiunea unui timp de lectură ce se întinde dinaintea noastră, care poate conține toate evoluțiile posibile. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decât cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea. Niciodată. Asta sună foarte romantic. O iubești mult? Nu aștepta să-i răspundă, ci îl întrerupse ridicând mâna. Nu! Nu-mi spune! Mai întâi vreau să știu dacă îți face plăcere să-ți vorbesc de ea sau ai prefera să nu ți-o mai amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Shelley. În mantii de Domnișoaracula căptușite cu satin roșu. În cizme grele de Frankenstein. Tot cam prin perioada asta, Sfântul Fără Mațe ne întreabă dacă poate fi el ăla care se îndrăgostește. Orice poveste are nevoie de un subiect secundar romantic, spune el, ținându-și pantalonii cu o mână. Ca să acoperim toate segmentele de marketing, avem nevoie de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zici de Mama Natură? E clar, vrea un masaj la picioare, un nou fel de-a și-o face. O treabă la labă. Altă metodă hands-free pe lângă morcovul invizibil, ceara de lumânare, piscina. E mai degrabă nevoie sexuală decât subiect romantic. Ceva mai bine, zice domnișoara Hapciu. Zice: — Dar știi ce și-a făcut la nas, nu? Săraca dră Hapciu, tușea mereu din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark. Domnul Whittier a făcut-o înainte de-a muri, spune Veriga Lipsă. Cum toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Iar pe astea trebuie să le cunoști! Lângă ea era o bibliotecă alcătuită din planșe de lemn și cuburi de beton. S-a uitat la cotoarele cărților de la nivelul ei: Dorință și tragedie: pictura franceză din secolul al optsprezecelea, Eșecul romantic: Jacques-Louis David și spiritul clasic, Verlaine et Rimbaud ou La fausse évasion, Le poște qui s’enfuit, La vie passionnée d’Arthur Rimbaud, Războiul peloponesiac, vol. II. — Dar cum? Cum puteam eu să cunosc adevărul, să știu că Din minte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vârsta ta de prin locuri nu foarte Îndepărtate. și nu vreau să te simți șocată. Pe scurt, ei Îi intrase În cap că Gauguin era un mâzgălici, un amator atras În mod bolnăvicios de sex, nu Într-o manieră romantică, ori galantă și spirituală, ci josnic și banal. Încă de la doisprezece ani nu-i plăcuse. Nici nu i se păruse deloc surprinzător când maică-sa i-a spus că Gauguin a murit de sifilis. — Uită-te la ea, a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar la vedere, pentru public, ca și cum ar zice: Sunt Încă puternic! Mick a pus lupa peste noul diapozitiv. — Oho-ho! Asta-i formidabil! E ca un Delacroix, de fapt e chiar un Delacroix, doar ceva mai grosolan, mai lutos. Teribil de romantic. Privește, Margaret! Când i-a luat lupa din mână, a observat că Începuse să gâfâie, ochii Îi străluceau ca ai unui copil, un copil care la trezirea dintr-un somn lung găsește un dar la capul patului. Tabloul Înfățișa doi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebuiau respectate, o altă serie de clișee verbale ce trebuiau folosite în diferite momente, zgomotul orașului, stresul permanent, ea care își permitea să șadă ore în șir cu atenția pulverizată în cine știe ce locuri, să fie ingenioasă, să-și compună toalete romantice, conștient desuete, să creeze în permanență un contrast izbitor, plăcut între ea și mobilierul casei, să fie capricioasă, să producă efecte. Poate soțul ei, Dimitrie ar fi rămas prezent doar în relatările amănunțite făcute de Fana, o figură totuși ambiguă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a trecut, vezi? dacă vorbești atâta de el? Ba nu! Ba da! Cum să-ți mai placă de cineva, știi ce-a zis când a venit atunci la București? când am stat la hotel, după ce-a fost cea mai romantică zi din viața mea? dar mai înainte, nu ți-am spus, a, mi-a vorbit foarte urât, mi-a zis, și atunci am plecat la mare, de 1 Mai, la Prințesă, la Mihai și la Pinochio și m-am liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
roșie și mă sărută iar, asta cu floarea e puțin cam de mult de când n-am mai primit și sunt puțin stânjenită și e și gestul cam demodat, dar tot e foarte frumos, atât de frumos, încât devine cea mai romantică zi din viața mea. Și unde stăm? Baby vine azi cu proprietarul acasă, la garsonieră, la 10, să ia ceva, la hotel! și el vorbește cu recepționerul și râde, eu și fata asta, cea mai, vrem să luăm o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iar eu le spun bancuri plusând într-o veselie care cască ochii celor din jur și el înțelege uitându-se la mine atras de atracția mișcării, agitației mele care-i încarcă pe cei din jur cu o poveste, cea mai romantică zi din viața mea, el știe în timp ce râde, nu mai rămâi cu noi, mă întreabă Baby, cum să mai stau, dacă nu plec azi la București, poate mai rămân cu Baby, ok, zice Păianjenul, care nu mai e Pinochio, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]