4,056 matches
-
Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la antipodul romantismului. Prima carte, Pasărea albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează priveliști autohtone, stilizate canonic, transfigurează peisaje rurale tipice: „Ne-a-ntâmpinat cu fruntea albă seara/ și codrii vechi în cântece de graur
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
vibrant:/ - planete, astre urse -/ parcă ne vin ciudat/ peste planete curse.// Iubirea de înalturi/ ne arde-n trup, precum/ mari peșteri în bazalturi/ păstrează-al lunii fum”. Categorial, dominanta producției lirice din deceniile al șaselea și al șaptelea este un romantism aproximativ, puțin diferențiat, și mai mult de convenție, un romantism adoptat, s-ar putea spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
curse.// Iubirea de înalturi/ ne arde-n trup, precum/ mari peșteri în bazalturi/ păstrează-al lunii fum”. Categorial, dominanta producției lirice din deceniile al șaselea și al șaptelea este un romantism aproximativ, puțin diferențiat, și mai mult de convenție, un romantism adoptat, s-ar putea spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe un pian negru”), prin verslibrism, romantismul primește o notă personală de modernitate, pe alocuri în variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare,/ flăcări rotunde trupul i-l bântuie, sonore,/ precum minutele se caută prin ore,/ iar
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
Arghezi, Ion Pillat și Lucian Blaga, după cum o dovedește antologia Salcâm uituc (1973), care sintetizează aproape o jumătate de veac de experiențe lirice. Cu toate acestea, nici chiar piesele cele mai reușite nu îl scot pe U. din sfera unui romantism elegiac minor, care i-a atras calificativul de „poet întârziat, chiar vetust, al caducității lucrurilor omenești” (Al. Piru): „Frunzele de aur peste noi, de plouă,/ Vor rodi pământul vechilor dureri./ Cum să plec aiurea, către nicăieri,/ Când mai am o
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica postumelor lui Lucian Blaga și în baladescul lui Radu Stanca, toate acestea plasând lirismul lui V. sub zodia unui romantism trecut prin filtrul reflexivității ori chiar al autoironiei. Sub aspect retoric, poemele cunosc două tipuri de construcție. Primul urmează clasica structură elegiacă, în care prezentul dezagregat e pus în oglinda unui trecut real sau doar prezumat: „Au dispărut leii de
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
1885), în articole, ca și în conferințele de la Ateneul Român, U. se manifestă ca un popularizator entuziast al mișcării literelor autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
despre literatura desfrânată ce se încearcă a se introduce în societatea română, Iași, 1863; Les Sept montagnes (histoire moldave) (în colaborare cu Marie Boucher), Paris, 1863; Balul mortului sau Mortul și danțul, București, 1865; Cronicele noastre, București, [1865]; De clasicism, romantism și realism, București, 1865; Femeia română dupre istorie și poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
îndeosebi de aportul documentar se arată a fi V. în studiile publicate în perioada antebelică, printre care Bucovina în viața și opera lui Mihai Eminescu (1943), iar ulterior în „Limbă și literatură”, „Studii și cercetări științifice” sau în lucrări colective (Romantismul românesc și romantismul european). Majoritatea articolelor sunt centrate pe aspecte inedite din viața și opera lui Mihai Eminescu: Eminescu și folclorul, Mihai Eminescu și „biblioteca gimnaziștilor” din Cernăuți, Anii de formare ai lui M. Eminescu, dar se referă și la
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
documentar se arată a fi V. în studiile publicate în perioada antebelică, printre care Bucovina în viața și opera lui Mihai Eminescu (1943), iar ulterior în „Limbă și literatură”, „Studii și cercetări științifice” sau în lucrări colective (Romantismul românesc și romantismul european). Majoritatea articolelor sunt centrate pe aspecte inedite din viața și opera lui Mihai Eminescu: Eminescu și folclorul, Mihai Eminescu și „biblioteca gimnaziștilor” din Cernăuți, Anii de formare ai lui M. Eminescu, dar se referă și la I. L. Caragiale (Însemnările
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Eugène Scribe, ca și din clasici (Racine, Britanicu). O comedie din 1839, intitulată Voiaj din Podu Mogoșoaii pân-în Țigănia Vlădicăi, călătorie pe uscat și pe mare îi este atribuită. Adevăratul poet de tranziție între neoclasicismul de secol XVIII și romantismul pașoptist este Iancu, din cea de-a treia generație a Văcăreștilor. Nu are talentul lui Alecu, tatăl, e aproape searbăd în lirica lui erotică, dar coarda instrumentului său e mai întinsă decât a oricărui contemporan. [...] O parte din lirica lui
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
română. Se demonstrează că opinia potrivit căreia Liviu Rebreanu și Pavel Dan au fost influențați de Reymont este gratuită. Studiul relațiilor între cele două literaturi constituie substanța volumului Paralelisme și retrospective literare (1974), în care sunt puse față în față romantismul românesc și cel polon, receptarea unor prozatori români în Polonia (Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu ș.a.) și a unor scriitori polonezi în România, precum și circulația unor motive. Tot în perspectivă comparatistă se înscrie excursul
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
patriot (1995) are ca punct de plecare capitolul omonim din primul volum al Istoriei..., amplificat printr-o reconstituire biografică mai bogată și prin aprofundarea demersului interpretativ. Meritul esențial este de a-l situa pe poetul național al Poloniei în contextul romantismului european și de a-l racorda la valorile acestui curent literar. Între istorie literară și comparatism se plasează monografia Sienkiewicz (1998), și ea dezvoltată din capitolul existent în Istoria literaturii polone. Prezentarea aportului la dezvoltarea romanului istoric universal este completată
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
a tensiunilor erei postromantice și de înscriere a liricii noastre pe orbita „modernismului înalt”, însumând, ca într-o reluare cadru cu cadru, „miracolul arghezian”, bacovian ori barbian. Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele mai remarcabile experiențe de sublimare a fenomenului liric. Drama acestui poet într-adevăr original stă [...] în conflictul nerezolvat
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Ion Petrovici” al Academiei Române (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Israel și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1997). Întâmpinate critic sau neluate în seamă la apariție, monografiile lui Z. nu pot fi totuși trecute cu vederea de istoricii literari. Studiile despre romantism și neoromantism sunt construite pe ideea că, indiferent de momentul constituirii sale, romantismul e o permanență complexă, exprimând o atitudine, un mod de a exista și a reacționa în fața universului. După cercetarea cristalizărilor din secolul al XIX-lea, în fond
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Scriitorilor din România (1997). Întâmpinate critic sau neluate în seamă la apariție, monografiile lui Z. nu pot fi totuși trecute cu vederea de istoricii literari. Studiile despre romantism și neoromantism sunt construite pe ideea că, indiferent de momentul constituirii sale, romantismul e o permanență complexă, exprimând o atitudine, un mod de a exista și a reacționa în fața universului. După cercetarea cristalizărilor din secolul al XIX-lea, în fond a „vârstelor interioare ale curentului”, în Romantismul românesc (1968), exegetul depistează în Aspecte
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
că, indiferent de momentul constituirii sale, romantismul e o permanență complexă, exprimând o atitudine, un mod de a exista și a reacționa în fața universului. După cercetarea cristalizărilor din secolul al XIX-lea, în fond a „vârstelor interioare ale curentului”, în Romantismul românesc (1968), exegetul depistează în Aspecte și structuri neoromantice (1971) teme și modalități existente după 1900 în alte curente literare, de orientare tradițională sau modernă. Identifică note neoromantice atât la Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu ș.a.
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
și la D. Anghel, Ion Minulescu ș.a., iar mai târziu la Al. A. Philippide, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Panait Istrati, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Emanoil Bucuța, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, I. Peltz, Emil Botta, Radu Stanca. Deși consideră romantismul o permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
anterior, cu personaje precum doctorița Fausta, care își transgresează semnificativ condiția profesională, Strălucirea cristalului e departe de a fi construit impecabil. Include, ca mai toate narațiunile ample ale lui Z., digresiuni, ramificații nefuncționale, situații arbitrare. SCRIERI: Nicolae Filimon, București, 1958; Romantismul în literatura română (Contribuții bibliografice), pref. Mircea Tomescu, 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1967 (în colaborare cu D. Copilu și Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare cu Ion Stoica), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Modernismul în
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1967 (în colaborare cu D. Copilu și Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare cu Ion Stoica), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Modernismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București, 1968; Romantismul românesc. Eseu despre vârstele interioare ale curentului, București, 1968; Gustave Flaubert, București, 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București, 1969; Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești, 1990; Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991; Strălucirea cristalului, București, 1993
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
pref. și postfața edit., București, 2002 (în colaborare cu Silviu Bădia). Traduceri: Charles Ferdinand Ramuz, Viața lui Samuel Belet, pref. trad., București, 1987, Aline. Jean-Luc persecutatul, București, 1991, Vindecarea de rele, București, 1998; Marc Eigeldinger, Eseuri despre poezia franceză, de la romantism la postsimbolism, îngr. și pref. trad., București, 1992; Jean-Claude Fontanet, Mater Dolorosa, pref. trad., București, 1994; Yvette Z’ Graggen, La Punta, postfața trad., București, 2000. Repere bibliografice: Sanda Radian, „Romantismul în literatura română”, „Lupta de clasă”, 1967, 10; Adrian Marino
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]