17,708 matches
-
scurtă prezentare a personajului, pe care o reproduc aici: Nu aveți în față doar unul dintre cei mai străluciți intelectuali și gânditori politici ai Europei din ultimele decenii, ci și un erou. Cuvintele nu-mi aparțin mie. Acum, când le rostesc, îl citez pe Leon Wieseltier, care spunea aceste lucruri despre Adam Michnik într-un moment în care se găseau în miezul unei polemici pe care nu mă sfiesc s-o definesc drept sângeroasă. La paisprezece ani, Adam Michnik figura deja
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl îndemna să moară mai repede: ŤȘi totuși voi muri. Îmi rostesc cântecul de încheiere. Căci un cântec e mai lung, altul e mai scurt. Deosebirea între ele se reduce întotdeauna la câteva cuvinteť. Muribundului , aria eroului de operă care cântă pentru a-și alunga moartea nu i se mai pare absurdă
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc în cea mai clară limbă română - și mi le rostesc și în șoaptă, mie însumi, să aud cum sună, cum vibrează ele aici, eu fiind singurul sau primul, care, în toată metropola asta cosmopolită, gândește și exprimă în românește următoarele: " Ambiția unui individ (sau țări, extind) poate să nu fie
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
în cadrul căreia ține mai multe conferințe (Acțiune și contemplație, 1932; Poezia română actuală, 1932; o a treia în 1933). Altele (se pare în număr de 13), dintre care trei despre "mistica nouă" (Léon Bloy, Jacques Maritain și Paul Tilich), le rostește la microfonul Societății Române de Radiodifuziune. În interval, mai participă la campaniile sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș (1929). În 1931 Paul Sterian obține o bursă Rockefeller, pentru pregătirea unui doctorat în Statele Unite
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
pildă, cele consacrate lui Brâncuși și lui Mac Constantinescu 21), literare și dramatice (îndeosebi în cele dedicate volumului Joc secund, al lui Ion Barbu, pieselor Cruciada copiilor, a lui Lucian Blaga, și Fata ursului, a lui Vasile Voiculescu), în conferințele rostite la Radio, religiosul, în genere, și ortodoxia, în particular, sînt mult și în chip original aprofundate. Pe această linie se înscriu cu siguranță și versurile date la iveală de Paul Sterian. în "Buletinul Asociației Studenților Creștini Români" (Pîinea Ta cea
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
pentru refuzul de a părăsi Freiburgul în favoarea catedrei de la Berlin, nu este atît o bucată literară, pe cît de reușită pe atît de gratuită în substanța ei, cît o profesiune de credință. E genul de mărturisire care, pentru a fi rostită, nu are nevoie de o motivație venită din afară. Chiar dacă lui Heidegger nu i s-ar fi oferit posibilitatea plecării și, astfel, prilejul scrierii textului în litera pe care o știm, spiritul din care i se hrănea viața ar fi
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
pierd adevărata lor relație cu limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic, constată declinul creștinismului și sfîrșitul metafizicii occidentale, iar peste toate acestea, cu un ton de sumbră previziune istorică, își rostește voalat crezul într-o providență care și-a întors fața de la destinul Germaniei ("Am înțeles de multă vreme, din tot ceea ce am trăit de la 1933 încoace, că reprezentările noastre curente, cele europene, nu sunt suficiente pentru a gîndi ceea ce este
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
e diferită de cea a lui Ionescu. Cât privește traducerea, am lucrat ani de zile în tandem cu prietenul meu Vlad Russo, răsucind fiecare frază pe-o parte și pe alta, încercând să prindem toate nuanțele și jocurile de cuvinte, rostind replicile la nesfârșit. E un exercițiu teatral formidabil - Vlad chiar a fost actor în prima lui tinerețe. Una peste alta, cred că am făcut o treabă bună împreună, iar în curând vom încheia ediția completă Ionescu. Îmi place scena, îmi
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
Actori ca Marian Râlea salvează dansul, în sensul lui cel mai cuprinzător, acela de mișcare învestită cu capacitate de expresie artistică, de uscăciunea sufletească și de goliciunea ideatică. Care îl amenință. Dar și atitudinea și gestica celorlalte personaje, unele care rosteau text, altele care erau numai prezențe fizice evocatoare, a fost la fel de adecvată rațiunii lor scenice, fie că era vorba de soția lui Iov, Diana Văcaru Lazăr, de îngerul lui Iov, Ofelia Popii, de Satana, Pali Vecsei sau de cei trei
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
ceva sublim și intangibil, ajungîndu-se în situația neplăcută ca, din prea multă teorie pe marginea ei, fericirea să devină ceva inaccesibil. Ne încumetăm să vorbim de bucurii, de plăceri sau de satisfacții, dar puținora le-ar veni la îndemînă să rostească cuvîntul "fericire". Și deși astăzi avem un repertoriu impresionant de definiții și de rețete privind dobîndirea fericirii, ce ne lipsește însă e tocmai gustul ei. Aproape că am ajuns să vorbim despre ea ca despre o relicvă sentimentală, desuetă și
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
între alții, stoicii. Circumstanța că filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune, micile comentarii care făceau trecerea de la un invitat la altul, erau ascultate cu nesaț și comentate a doua zi în hazul general. Iar salutul său de la sfârșitul emisiunii "S'auzim numai de bine, al
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
când tancul din față nu mai încearcă să folosească poziția înaintată. Stă pe loc. Duduie din motoare. Scutierii prind curaj. La fel soldații, din spatele tancurilor, purtătorii găleților cu apă, pentru orice eventualitate. * Totuși, mi se pare ceva comic. Dar cuvintele rostite de tânărul acela îndrăzneț, fraza lui deloc pătimașă, deloc vulgară, strict literară. Vreun student, desigur. El se rupe deodată din mulțimea îngrămădită la răscruce, trece de ea pe Calea Victoriei, singur, pas cu pas. Avansează între hotel și Delta Dunării pe
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
după o pauză mică în care apărătorii, plus soldații cu gălețile dindărăt, se clătinaseră uimiți: ce o mai fi și cu ăsta? Și de ce o fi venit singur spre noi, o fi înnebunit?!... Băiatul tace câteva secunde bune. Pe urmă rostește calm, fără să se răstească,... o spune răspicat, deși cu o urmă de dispreț în glas: * - Patria... nu sunteți voi, băi!... Patria suntem noi! Și, întorcându-se, i-a arătat pe ceilalți, din urmă. Un ofițer, după uniformă, că se
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
aproape totală: cu șase ani înainte, în 1948, fusese desființată Biserica Greco-Catolică din România, iar Școlile Blajului erau școli confesionale. La centenarul acestor școli, Timotei Cipariu, cel mai învățat dintre magiștrii care s-au perindat pe la catedra acestor școli a rostit un memorabil discurs, pagină antologică a oratoriei românești, în care fixează locul acestor instituții de învățământ în istoria învățământului românesc: "Căci, care loc la națiunea română, care școală între toate școlile românești poate să arate atâția bărbați mari ieșiți din
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
culturală" româno-americană, avem un registru foarte variat de accente burlești amplificat de talibanizarea elementului autohton și piesajul rural de o sărăcie odioasă. Ca și în urmă cu 55 de ani, românii privesc venirea americanilor ca o misiune mesianică, unul chiar rostește un "Cristos a înviat", iar primarul le închină "petrecerea asta de umili robi ai lui Dumnezeu". Problema căpitanului Jones este pasată de la un minister la altul într-un carusel al jemanfișismului autohton, iar cînd cineva nu cedează se propun, în
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
să-și proclame lărgimea, "sfânt" fără gesticulația teatrală de metanii etalate sumar-hiperbolic. De la Umbria de început la Focul și sărbătoarea (1976), Curtea Medicilor (1979), Suburbiile cerului (1982) până la Vocea interioară (1987), Călătoria continuă (1989) ori Pisicile din Torcello (1997), se rostește aceeași, în esență, laudă a lucrurilor de fiecare zi și dintotdeauna, a făpturii trecând prin timpuri concrete și dincolo de ele. "Păstor de albine", oaspete la curțile înalte ale trandafirului înrourat, ascultând chiar "zgomotele stranii" din burta unui cadavru de câine
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
votul popular, trântit de pe cal în plin galop, Geoană n-a reușit, până în clipa de față, să se ridice la înălțimea propriilor iluzii politice. Acel jalnic "Să uităm cât mai repede ziua de 19 mai!" e tot ce-a putut rosti acest ultim produs la populismului stângisto-resentimentar -și probabil că aici va și rămâne. Propoziția de mai sus cuprinde o veritabilă artă poetică inspirată de manualele simpliste ale bolșevicilor. E cea mai bună dovadă că Geoană nu are nici o intenție să
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
pe dușumeaua restaurantului și m-a privit urât de tot... Ce scârbos, ah! - ce întâmplare detestabilă! Un copil de 5-6 ani și o bătrână ducându-l pe băiețel de mână. Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie. Bătrâna rostește: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!" Repetă fraza aceasta de cinci, șase ori, pe o distanță de douăzeci de metri, tot întorcându-se încovoiată, cu aceleași cuvinte imprimate definitiv în mintea sa, ca pe o placă de
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
2. ... (5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare și conștiința că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu". ... (6) Martorii care din motive de conștiință sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în fața instanței următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu". ... (7) Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se rețin de organul judiciar pe baza afirmațiilor făcute
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
mantaua" lui Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul lui raționalist, de logică, de principiul unei autorități tolerante, de disociere noțională, de smulgere a literaturii din vălmășagul luptelor politice, urmînd calea proprie a realizării pur estetice", după cum se rostea, inclusiv anticipator, E. Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru Dobrescu, să acceptăm, "de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese." Nu vom lua, de aici, observațiile medicale - ci modul de lucru însuși: cum vedem, poetul experimenta retorica versului, rostea cu voce tare, bătea tactul (nu cum dorește Slavici: "bătea cu pumnul în masă", ca pentru un furios...), studia așternerea pe hârtie a cutărei sau cutărei forme, analiza îndelung poezia în acest an greu când își definitiva ediția. Edițiile curente
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
pumnul în masă", ca pentru un furios...), studia așternerea pe hârtie a cutărei sau cutărei forme, analiza îndelung poezia în acest an greu când își definitiva ediția. Edițiile curente (după Perpessicius) pierd muzicalitatea (M-a fermecat nici nu se poate rosti/ recita elegant în românește, este aproape cacofonic). Tot în versul 5, Maiorescu are v'o pentru vr'o - și înțelegem că evită r-ul pentru a nu-i atrage un accent secundar și, deci, pentru a proteja încă o dată începutul
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
comunismului? Ce fel de literatură am fi făcut? - Ce/ Cât loc ocupă în această geografie afectivă spațiul prozei de ficțiune pe care, altminteri, vi l-ați adjudecat la debut? - Aproape în totalitate. Trăiesc ca să scriu. Sau poate scriu ca să trăiesc, rostind, pe urmele lui Proust: "realitatea nu există pentru noi atâta timp cât ea nu a fost recreată de gândirea noastră". Nu-mi pot reprezenta propria viață în afara preocupării de a fixa pe hârtie (pe monitor) evenimentele propriei mele intimități. În afara nevoii de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
spaniolă", pentru a fi frânt. "Refugiul în estetic", din anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact ca în timpurile proletcultismului. Erai suspectat dacă foloseai prea multe cuvinte "românești" (recte: neologisme), dacă rosteai vocalele cu prea multă dezinvoltură, dacă nu te gângăveai, dacă te exprimai coerent. Mă întreb mereu dacă în aceleași condiții, în perioada sovietică, noi, tinerii de azi, am fi avut un comportament mai onorabil. Tocmai de aceea, trădările în condiții
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]