3,443 matches
-
îmbinatei sale sire a spinării, cu-nfricoșare căzu jos Un roșu glob rotund, arzînd încins, adînc adînc, jos în Abis, 225 Zvîcnind, strîngîndu-se-ntr-un glob și tremurînd, dînd zece mii de ramuri În jurul trainicelor sale oase, si o a doua vîrstă se sfîrși. Rostogolindu-se-n sfîșietoare frică nervosu-i creier dădu ramuri [În jurul ramurilor inimii] În înălțimi în două sfere mici ce se-ascundeau în două peșteri mici, 230 Cu grijă ascunzîndu-se de vînt; ochii-i priviră adîncimea, Si o a treia vîrstă se-ncheié
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta pana Scrie minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de fier A lui Eleth, si mîinile-nghețate-ale lui Úveth frămîntau pîinea. Cerurile de groază se înclină sub a' lor mîini de fier, Cîntînd la-ngrozitoarea lor lucrare cuvintele cărții de fier a lui Urizen 105 În timp ce pergamentele enorme îngrozitoare se rostogoleau în cerurile de deasupra; Și totuși refrenul cîntecului lor era în lacrimi revărsat: "Pîinea e frămîntata, ne lasă să ne odihnim, O, neîndurătorule tata de copii!" Dar Urizen nu le scăzu din osteneli pe stîncă să, Si Urizen Cîți răsunător
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omului, Femeie luminoasă. Stat-am lîngă întunecoasa-mi nicovala și un morman De fier scînteietor ardea, pentru lopată și brăzdare pregătit: deodată jos Căzut-am cu strigate de sînge ieșind în jos în vinele 285 Care acum îmi deveniră rîuri, rostogolindu-mă prin niște-alcătuiri aidoma unor canale Închise-n ele înseși, coborînd. De-a lungul închegatului șuvoi Căzut-am chiar pîn' la al seminței loc, și-acolo dezbinînd Fost-am dezbinat în beznă și uitare; tu, fraged chin, Iar eu fragedă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rugăciune. Pe preoți El îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh și răstignitu-l-au de arbor 232, Și l-au străpuns cu-o sulița și-ntr-un mormînt l-au pus Să moară-o moarte de Șase mii de ani233, încătușat în jur în pustiire. Sur era soarele și luna se rostogoli, glob fără rost, prin cer. 170 Fiii lui Urizen apoi părăsit-au plugul, grapa, războiul de țesut, Ciocanul, dalta, riglă și compasul. Ei făurit-au sabia, carul de luptă și securea, Si pregătiră trîmbița pentru-ncleștare și-al verii flaut, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Satan. Enitharmon nainte îl sufla pe Vînturile 380 Golgonoozei pe dragul ei iubit, știind că el era ce mai rămase omenesc din Orc. Ea cu tandrețe îl iubi mai presus de toți frații săi; crescu În gingășia mamei. Giganticele lumi rostogolindu-se în a lui Urizen putere Dat-au Satanei pasămite, prin aste blînde arte, domnie peste totul; Drept pentru care Palamabron, fiind învinuit de Satan înaintea lui Los, 385 Ceru o Mare și Solemnă adunare. Rintrah cu furie și frica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Milei, Curînd fu osîndit, si mînia a fost lăsată mîniei, si Milă Milei: 390 Rintrah și Palamabron (fost-au) de-a dreptul Aruncați din Golgonooza, Spațiul Lunar al lui Enitharmon, și-n el, Satan și camarazii săi. Ei se rostogoliră jos într-o întunecată lume, de Nea acoperită, mortală și posomorita. Ierusalim, fiindu-i de ei milă, mantii de viață și de moarte le țesu, Vremi după vremi. Și cei din Rai289 trimiseră pe Lucifer ca să-i Păzească. 395 Lucifer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se rostogoli jos dedesubt În ale sînului sau Hăuri; vasele sîngelui sau Țîșnesc nainte prin canale peste vînt, și-n Hau se zvîrcolesc; Și Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se rostogoli jos dedesubt În ale sînului sau Hăuri; vasele sîngelui sau Țîșnesc nainte prin canale peste vînt, și-n Hau se zvîrcolesc; Și Enitharmon, palida și rece, în seve că de lapte curse 470 În chip al Vegetației, trăind, avînd o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gravid, spre a se naște. 255 Frîng mădular de mădular războinicul și cu tiranul, reînchegîndu-se-n durere. Stîrnitul vînt tot suflă-n jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile întunecate ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al lui Iisus, ce-am făcut? roagă-l pe domnul tău pentru mine: Poate voi fi iertat". În vreme ce vorbește văpăile nainte se rostogolesc, Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă. Toate neamurile se uită sus spre Nor și îl privesc pe cel care-a fost răstignit pe cruce. 275 Prizonierul răspunde: "Mi-ai biciuit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pîn' ce trecut-a iarnă; Dar Vinul Omenesc statu uimit; stihiile se-afundă în ale lor 800 Încîntătoare-Întinsuri; și mai departe cerurile cu armonie-n glas rostogolitu-s-au. Atuncea Los, care-i Urthona, nălțatu-s-a-n toată puterea să regenerata. Marea ce se rostogolea și spumega de întuneric și ale morții umbre, Dădu afară și părăsi totul; puhoaiele-și ridică mîinile Cîntînd și strigînd Omului; își pleacă-ncărunțite capetele 805 Și murmurînd în ale lor canale curg și se-nvîrtesc în jurul picioarelor lui. Atunci Urthona-Întunecatul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
esențiale (albedo-rubedo). Altfel spus, "floarea albastră", asociată cu "floarea roșie" și noțiunea de "ev de aur", semnifică reîntoarcerea omului la rangul de Om Cosmic. 326 (IX, 564) cu glas dogit răcnesc chipurile omenești (hoarse roll the human forms): Sau "se rostogolesc haotic" (hoarse înseamnă și "discordant"). 327 (IX, 580) secera de-aramă și-o coasă ce-i de fier: Este sugerată alternanta și cooperarea sincronica dintre ordine și dezordine (arama: ordine socială: vezi cartea de arama a lui Urizen; fier: distrugere-război
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Te iei cu Fănică, cu Petrică, cu Ionel și cu alții de vârsta ta. Cu săniile din metal, cu schiurile Închipuite din niște doage de poloboc, cu bocancii aproape uzi - urci și cobori Dumnezeu știe de câte ori dealul de lângă sat. Te rostogolești, Înoți prin omăt, te zbengui, te bucuri și uiți cum trece vremea, cum vine seara. Seara e liniște În sat. În seara unei sărbători e prea liniște În sat. Doar câte un cățel mai schelălăie prin cele depărtări. Ieși afară
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vegetație și va fi populată din nou. Însă oamenii vor fi mici cât insectele, iar puterea lor va fi atât de redusă, Încât, numai dacă 12 oameni Își vor reuni forțele, vor putea mișca din nou un ou de găină, rostogolindu-l cu ajutorul unui băț. Lumea va fi fără păcat, la fel ca aceea a Blajinilor (I. Taloș, 2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Parabole ale libertății amenințate (Șoim și fată, Flautul descântat), autoportrete (Sarcină sacră, De când mă știi) sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
îmbrățișa conștiența universală, spațiul infinit și energia fără limite a izvorului la care se întoarce. Spiritul devine una cu universul în loc să se dizolve în acesta și rămâne acolo pentru totdeauna, într-o stare de strălucitoare conștiență universală exaltată, în loc să se rostogolească orbește prin el, simțind frică, furie și alte rămășițe karmice ale vieții - doar pentru a se naște din nou, în același vechi carusel al reîncarnării. Foarte puțini practicieni reușesc să încheie acest stadiu de practică, dar cei care reușesc, devin
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
încurajate, nici descurajate. Pur și simplu, trebuie să le lăsați să aibă loc în mod natural, să își urmeze cursul și să se încheie în ritmul lor. Dacă devin deosebit de intense, puteți să vă așezați pe podea și să vă rostogoliți pentru a facilita procesul de reechilibrare. Puterile supranaturale Manifestarea puterilor supranaturale indică progresul la cele mai înalte niveluri de practică. Pe măsură ce alchimia internă progresează și spiritul primordial este trezit progresiv, există o varietate de puteri spirituale care pot fi activate
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
pe toți mereu fericiți, transparenți în gândurile noastre, strict egali... Aproape atingând vârfurile pădurii, avioanele de vânătoare au țâșnit deasupra capetelor noastre. Zburând în grup câte trei, au făcut să se prăbușească pe noi cerul explodat. Val după val, se rostogoleau spintecând văzduhul, zgâriindu-mi creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumea spăimântată. Al morții crud păhar Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL], POESIS, [UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]