2,477 matches
-
scenă violența reală. Iar personajele care se omoară prin benzi desenate japoneze devin, peste câțiva ani, cât se poate de reale. Din lumea bidimensională de la Jetix se naște gustul tridimensional al sângelui de la OTV. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) După ce Vasile Elisav își regăsi sărita (și, putem spune, tactul pedagogic), își continuă, calm, discursul prin care cele două camarade erau, de la un timp încoace, inițiate în studiul palindromologic, supranumit eigologie (termen ce este tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul ăla? Tulburarea care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea lui Lulu ar curge în culori amestecate, în farduri făcute din urină de pisică, în parfum din spermă de zibelină, în flori exotice, putrede și suspecte, în ochi dați cu un rimei unsuros și scurgîndu-se ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc, privind absent formele pestriț colorate din sala de mese ai cărei pereți de sticlă răsuceau din nou lumina lămpilor către interior, așa încît ardeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima un cazacioc ridicol: Ra-ra-Rasputin, russian
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de luciditate absolută, deși trecusem barierele 75 visului, mi s-au desenat în spațiul vizual, limpede până la detaliile cele mai mărunte, un șir de camere pe care m-am amuzat să le străbat, curios, una după alta. Unele aveau tapete roz satinate, pe care puteam vedea fiecare floricică ornamentală, altele tapete verzui, într-unele atârnau din tavan mari policandre de cristal, cu fiecare prismă tăiată perfect. Lambriurile, ușile glisante cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spre aceeași stare de spirit: buna-cuviință. Buna-cuviință e o poveste frumoasă zilele astea, în care, vorba unui prieten, mass-media fac „spam“ cu moartea Patriarhului. Lipsa bunei-cuviințe nu te duce la fericire și, drept urmare, nici la prea-fericire. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecută — Îți mulțumesc pentru Sisif, zise Vasile Elisav, cu patosul cu care Ady Endre ar fi spus versul următor, bisându-l: „Îți mulțumesc pentru sărut“. — „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, murmură, involuntar aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Ocolim clădirea... însă calea de întoarcere se poate scurta printr-un coridor lung, drept, cu o ușă în fund... Și, uite!, ajungem în același spital-biserică de cult. Deschid ușa și dau nas în nas cu altă soră-călugăriță. Pereții sunt pastelați, roz... Îmi zâmbește și mă anunță că transfuzia ce urmează totuși să o fac e doar cu vitamine, nu trebuie să mă îngrijorez degeaba... pot pleca imediat după aceea... Mă scuz, dânsa mă lasă să ies pe ușa principală. Pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată așa, goală, roz și de-acum, când hainele și cimentul se duseseră de pe ea, remarcabil de vie în aparență, așa cum stătea acolo, la capătul funiei și la vreo șapte-opt metri deasupra solului. — Trebuie să spun, zise dr. Board în timp ce studia cu delectare vulva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe domnul Jderescu, proprietar-prezentator de televiziune din Vaslui. Aștept cu nerăbdare ca, după rezolvarea cazului avocatei dispărute, în onoarea investigatorilor, un ansamblu de dansuri folclorice să marcheze momentul cu un cântec „de joc și voie bună“. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Domnul Vasile Elisav se referea la un opuscul ieșit de sub tipar în ’90 (după o anticameră,-n sertarul editurii, nu mai lungă de vreun an de zile), al autorului temeswarens (locuitor, adică, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă gazul. Aceasta avea însă o culoare care mi-a adus cu forța în memorie, ca o madlenă proustiană, o amintire din vremea despre care vă vorbesc. Bricheta era de un roz ciudat, spre vioriu, făcând ape moi și cărnoase și semilune gălbui din cauza plasticului ușor vălurit. Exact aceeași culoare o avea cesulețul meu de cincizeci de bani pe care mi-l cumpărasem în vara acelui an, primul an din cei douăzeci și unu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă până nu obținu (din coadă de câine, își zise) două arcuri perfecte, subțiri, care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vechi încît ți se părea că le ai dinainte de-a fi venit pe lume. Am ajuns de multe ori atunci pe strada Venerei, fără să bănuiesc că acolo, într-una din caselea acelea mari, negustorești, cu brâuri albe și roz, locuia fata care avea să fie cel mai monstruos de frumos lucru din viața mea. Mă fascina la această stradă aspectul lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în speculații de tot felul. Mă întrebam astfel după ce trăsături distingem feminitatea cuiva. La nou-născuți sexul nu poate fi discernat decât strict anatomic. Până la doi-trei ani, copiii sânt îmbrăcați în culori diferențiate: băieții în albastru, iar fetele în roșu sau roz. Dar apoi, în același timp în care ei învață să distingă între prietenii lor băieții de fetițe, le apar pe obraji trăsături aproape imposibil de definit, dar pe care ochiul le percepe cu o precizie din ce în ce mai mare. Dincolo de diferențele create
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
precum Kierkegaard, dacă repetiția e posibilă. Iar Regine Olsen a mea părea să mă lase să cred asta, desigur tot de dragul jocului. Pe seară (dar acum era lumină ca în miezul zilei și pe cerul albastru, încremenit, nici un strop de roz nu se răsfrângea încă în sideful norilor) am condus-o din nou înspre casă, cu inima din ce în ce mai grea, pe străzile liniștite, sonore, ale traseului nostru. Din loc în loc se deschidea cîte-o piațetă pustie, cu un rond de flori sau o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fetița ei nu se simte prea bine. Am intrat toate deodată în camera Puiei și am rămas încremenite. Copila aceea minunată zăcea pe pat, cu fața întoarsă spre perete. Cearceaful era dat la o parte și corpul ei subțire și roz, înconjurat de buclele aspre, era gol și avea o armonie a liniilor de neimaginat la o femeie matură. Ceea ce ne-a uimit însă era faptul că între coapsele rotunde Puia era netedă ca o păpușă. Nici urmă de sex, ceea ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mediatică a personajelor care dau în cap minorităților, cât și a celor care râd în nas majorităților. Cum s-ar zice, când tragem linie, suntem uluitor de consecvenți în nepăsarea noastră soră cu prostia. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) Pauza de respirație ce urmă nu ținu mai mult de opt secunde, răstimp în care Nora își aminti improvizația în tedescă a prietenei ei germanofone: — Ai fi atât de bună, scumpă Carmen, încât să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu mușchii delicat reliefați, umerii frumoși rotunjiți. Capul era ușor înclinat în față, părul roz spre acaju strâns la spate. O siluetă fusiformă, aeriană. Este, cred, o "lebădă", o "lebădă" mică. Dar din ce o fi făcută? O fi cuarț roz sau cristal de Murano? Oricum, este atât de minunată, atât de diafană! Culoarea era bine realizată, fața era mai palidă, se accentua către talie și se degrada până jos, la poante. Lumina era concentrată atât de bine pe statuetă, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea erau nedespărțiți, Pic cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de la noi, câțiva falși profeți își taie singuri craca de sub picioare. În era digitală a clarvăzătorilor cu laptop și a ghicitoarelor conectate wireless la astre, domnii Diaconescu, Ogică și Lazarus au datțo analogic cu bâtațn baltă. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Ca să n-o lase sur sa soif (vorba franțuzului, ca și, firește, a lui însuși) pe paronimica de Carmen Carpen, palindromicul Vasile Elisav se ridică, decis, din scaun și, spre mirarea palindromicei syzigii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
găsește nici un gând străin”, dar se dăruia în timpul somnului, fără să crâcnească. Rivia îl incomodează la somn. Mira se strânge în așternut cu o figură de fecioară ceea ce îl determină s-o ocolească. Loulou, sub duș are carnea proaspătă, roz, strălucitoare, iar Nina urca în garsonieră numai în ciorapi, de teama de a nu fi auzită de chiriașul care locuia un etaj mai jos. G. Călinescu dădea un titlu generic romanului O moarte care nu dovedește nimic: „Bărbatul care nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
domnia sa nu au ecou. Poate doar în felul ăsta ne-am lămuri, odată pentru totdeauna, că televizualul nu a construit un monstru mediatic, ci i-a dat aripi de vultur unui fluture de făină. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) — Ce urmăream cu grecitatea, așadar... Simplu ca bună ziua: un palindrom grecesc. Un palindrom grecesc perfect. De fapt, un veritabil palindrom nu poate fi decât perfect; altminteri, nu e palindrom. „Rege, e ger“, de pildă, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
bună ziua: un palindrom grecesc. Un palindrom grecesc perfect. De fapt, un veritabil palindrom nu poate fi decât perfect; altminteri, nu e palindrom. „Rege, e ger“, de pildă, este unul; în schimb, acest enunț (pe care-l știți) „Roșul ușor e rozul iluzor“, nu e decât pe jumătate palindromic. E ca și cum clepsidra, bunăoară, vidându-se de apă sau nisip în alveola superioară, n-ar mai fi întoarsă altă oară, pentru ca alveola-i inferioară să devină una superioară... O spun, dragile mele interlocutoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]