1,828 matches
-
obraznic, ți-a crescut un cuc între picioare așa cum au toți băieții. Duse repede mâna între picioarele lui care erau perfecte, fără să le mai fi avut în ghips, pentru a se convinge de cele spuse de maică-sa, se rușină și fugi în camera sa. - Hai să ne jucăm de-a calul. Hai suie-te pe mine, pe spatele meu, ține-te bine, îi zicea Nicky, umblând de-a baua prin casă de colo până colo, scoțând hohote de râs
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dă în clocot în acest film ; este iarăși, ca în fizică invers proporțional cu minimalismul ingredientelor. Cine nu și-ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute cu actori cvasinecunoscuți, cu un subbuget care să rușineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanț !) și care să spună mai mult despre haosul preși postrevoluționar decât zeci de sergiunicolaești să se ducă să vadă A fost sau n-a fost ? ; este un exemplu ideal de less
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mă țin tare în fața ta, dar așa am fost în fața celorlalți; mă plimbam printre bădăranii ăia din casă, cu brațele în cru cișate, cu fața de cenușă, fără să plâng. Ah! dacă aș putea plânge pe săturate, fără să mă rușinez, pe umărul tău. [...] Ermetică și fără zâmbet, răspund absentă la tot ce nu te privește pe tine. Ai să știi că te-am adorat, fata mea iubită, că ai fost frumusețea și visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care-ți place, cu partenerul care-ți place, cu o nuntă la Plaza... Cine ți-a zis de Plaza? spun uimită. — A, toată lumea cu care am vorbit nu mai știe altceva. Se pare că va fi ditamai evenimentul. — Ei... Ridic rușinată din umeri. Ce părere are mama ta, cred că e foarte încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că n-am făcut-o intenționat. Pur și simplu... așa s-a întâmplat. — Așa s-a întâmplat, mă îngână Danny mustăcind. Becky, cu noi nu trebuie să te prefaci. Ai vrut să porți două rochii. N-ai de ce să te rușinezi... — Danny, vorbesc la telefon! Mă uit pe geam. OK, Suze, cred că suntem la zece minute de voi. — Nu-mi vine să cred că ai reușit, zice Suze la celălalt capăt al firului. Nu-mi vine să cred că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
comisă de naziști nu sunt lagărele de concentrare, ci steaua galbenă. E mai puțin grav să fii ucis decât să fii umilit” <endnote id="(890, p. 236)"/>. Chiar și un ofițer german aflat În Parisul ocupat de Wehrmacht se simțea rușinat când vedea evrei purtând pe piept steaua galbenă. „Pe Rue Royale am Întâlnit pentru prima dată În viață steaua galbenă, purtată de trei fete tinere”, Își nota el În jurnal, pe 7 iunie 1942. „Consider că lucruri de felul acesta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
purtat astfel. Cu siguranță, nu mulți. Dar cel puțin unul. Numele său a devenit celebru : Ernst Jünger. Se pare că sentimente asemănătoare au trăit și alți europeni În epocă. La București, de exemplu, În 1941, diplomatul și politicianul Constantin Vișoianu - rușinat de reglementările antisemite promulgate de guvernul mareșalului Ion Antonescu - Îi declara următoarele prietenului său Mihail Sebastian : „De câte ori văd un evreu, sunt ispitit să mă apropiu de el, să-l salut și să-i spun : Domnule, vă rog să credeți că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formă vidă : singura motivație reală a personajelor negative dintr-un astfel de spectacol e plăcerea pe care ne-o aduc nouă actele lor. Numai că, în Funny Games, acești agenți ai autorului fuseseră trimiși ca să ne pedepsească și să ne rușineze. în timp ce torturau familia, comentau sarcastic valențele de entertainment ale propriilor acțiuni sau se întorceau spre cameră ca să ne întrebe, cu dispreț, pe cine pariem. Păreau să ne poarte pică fiindcă veniserăm ca să ne excităm cu violențele lor, pentru a ne
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tot satul, cum v-ați tăvălit pe dealul teilor și am aflat de la moașă că fecioru-tău, Ion, e făcut cu el și i-ai dat numele Ion, chipurile, în amintirea lui taică-tu. Marița își amintește că s-a simțit rușinată de pleftureala lui Ileana, mama lui Neculai, dar totuși i s-a plâns că Ghiță al ei este un nevolnic neputincios, că o bate cu melesteul sau cleștele, cu ce apucă, a vărsat și câteva lacrimi, dar mama lui Neculai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi valeți tineri strângeau masa În sufrageria acum goală) mă mângâia, scoțând tot felul de sunete prin care-și exprima dragostea și eu mă rușinam pentru unchiul meu față de servitori și răsuflam ușurat când Îl chema tata pe verandă: „Basil, on vous attend“. Odată, când m-am dus să-l Întâmpin la gară (trebuie să fi avut pe atunci unsprezece sau doisprezece ani) și-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mademoisellei, pentru a mă dezbrăca. În casa noastră de la țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru, îl cunosc, spune Stanciu. Când am fost la Cracovia, mi-am notat cuvântul lui, spune Tăutu. Ascultați: "...Mateiaș, trăgând pe sama sa toată măreția acestui triumf și, cu neobrăzata sa deșertăciune, atribuindu-și sieși meritele altuia, nu s-a rușinat, cu trufașa lui mândrie, să se fălească către regii și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul Ștefan, palatinul Moldovei, au bătut și au strivit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu căldură. Ei sunt viitorul Moldovei! Prin ei, suntem și noi nemuritori... Intră Alexandru. E înarmat, transpirat, obosit. Iaca, alt viitor... Poftește-ncoace domnul meu! spune Ștefan brusc și se încruntă, devenind sever. Ce mi-a fost dat să-mi rușineze auzul?! La "Întrecerile vitejești de pe Direptate", ai fost învins la lupta cu sabia! Ce ai de spus în apărarea domniei tale?! Alexandru se încruntă și seamănă și mai mult cu Ștefan: N-am fost învins! Am fost al doilea! Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or urni din toropeală. Boierii cele două tabere se iau la harță. Ștefan ascultă. Apusul ne-a batjocorit! Suntem singuri! Nu ne ținem prea semeți? I-am stropșit. Și atunci tot singuri eram... Ne-or prăpădi cu totul! I-am rușinat o dată; pohtim să-i rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i mare-n noi, da' puterință nu-i! Ei sunt o împărăție... și noi, mărunței-mărunței... Să cădem la învoială! Mai dăm noi, mai lasă ei... Ajunge! spune Ștefan. Ajunge! Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cele două tabere se iau la harță. Ștefan ascultă. Apusul ne-a batjocorit! Suntem singuri! Nu ne ținem prea semeți? I-am stropșit. Și atunci tot singuri eram... Ne-or prăpădi cu totul! I-am rușinat o dată; pohtim să-i rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i mare-n noi, da' puterință nu-i! Ei sunt o împărăție... și noi, mărunței-mărunței... Să cădem la învoială! Mai dăm noi, mai lasă ei... Ajunge! spune Ștefan. Ajunge! Se duce la fereastră, privește norii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
locuia, temporar, la noi), la culcare - se afla deja în pat - mi-a spus cu acea cochetărie amuzat-amenințătoare de care femeile fac, uneori, uz în relațiile cu copiii: „nu vrei să dormi cu mine?” Am înțeles „aluzia” și m-am rușinat. Tanti Tony nu numai că nu a mai vrut să se mărite, dar nici n-a mai vrut să audă de bărbați. A trăit, după căsnicia ratată, într-o castitate desăvârșită, ca o călugăriță. Economicos, sobru, igienic, mâncând puțin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acasă, m-am îmbrățișat cu toți ai mei, bărbătește, ca în filme, dar niciodată n-am fost mai sincer și mai spontan ca în acea clipă, făcând un gest atât de plin de elan, de care altădată m-aș fi rușinat. (Mă mai îmbrățișasem în acea zi o dată. Cu câteva ore în urmă, cu un manifestant, din marea coloană ce venea din cartierul Militari, în timp ce aceasta cotea pe Calea Victoriei, în dreptul sediului Uniunii Scriitorilor. Era trecut de 11 și cineva tocmai anunțase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe un fotoliu de lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă pe lângă corp; degetul mare încearcă să se ascundă, „rușinat”, următoarele două sunt încovoiate: se mișcau probabil cuprinse de o explicabilă nervozitate când fotograful a „înghețat” clipa. În centrul fotografiei, la propriu și la figurat, se află chipul băiatului, surprins într-o expresie de neobișnuită seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir. Era destul să-l rugați pe domnul Golumbeanu, nu v-ar fi refuzat. V-ați rușinat însă, v-ați jenat, ca de obicei, și n-ați spus nimic, încât atunci când ați ajuns în locul unde drumul se bifurcă, mașina a luat-o, agale, dar irevocabil, spre București. Am mai urmărit-o o vreme, cum se îndepărta, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și în cercurile cele mai intime - de originea mea (îndepărtat) bulgărească. Nimeni nu bănuia nimic. Un sentiment de loialitate față de strămoșii strămutați pe meleaguri sud-basarabene în urmă cu 150-200 de ani, demnitatea de om mi-au interzis însă să mă rușinez de ei. I-am invocat de aceea poate mai des decât s-ar fi cuvenit, poate chiar un pic sfidător, știind prea bine că o asemenea mărturisire mă va costa, mă va face să mă simt ridicol. „Păi, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înaltă „diplomație” când, inevitabil, vor apărea polemici arzătoare între Lionel și fiul lui, Ralf. Cum? Exersând calm răbdarea și intervenind cu grijă ca totul să nu se transforme în vibrații de ură, în negativitate, în amintiri de care să ne rușinăm. Iulie Este ultima zi a lunii iulie 1990. N-am scris nimic în acest caiet despre zilele trăite. Oare am pierdut timpul cu bagatele? Fără îndoială. Am fost nevoită să trăncănesc la telefon, din politețe. Dintre toți, Andrei (Bart) e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
milițianul, înroșindu-se asemenea unui elev prins la copiat. Am primit tichete de benzină pentru a o ajuta pe tovarășa primar să ajungă aici. Să dispari din fața mea animalule, a strigat femeia, smulgându-i cheile mașinii din mână. Am plecat rușinată de întregul scandal și am mers pe jos spre școală. Lumea adunată în curtea școlii se uita mirată și nu le venea să creadă că sunt martorii unei astfel de scene casnice, despre care aveau să discute mult timp. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și balauri cu două picioare, cu nume și prenume. Cu toții au încercat să mă piardă, precum șerpii pe Laokoon, dar or fi având și ei, în zilele noastre, copii și nepoți și n-aș vrea să pătimească și să se rușineze de faptele înaintașilor. Trece-le unde e cazul, numele sub tăcere, să rămână doar faptele. Și te mai rog ceva, scrie povestea ca și cum aș povesti-o chiar eu, dar nu mă afișa cu toate datele din buletin, căci vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]