1,867 matches
-
de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc la curțile principilor antici; fiind primit cu dragoste de ei mă satur cu acea hrană care solum doar ea este făcută pentru mine și pentru care m-am născut; nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de motivațiile acțiunilor lor; iar ei îmi răspund cu bunăvoință; și timp de patru ore nu mă încearcă nici o plictiseală, uit toate mîhnirile, nu mă mai tem nici de sărăcie, nici de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu goste de ei, mă satur cu acea hrană care solum 2 este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de atunci. Mă duc cu vorba, cînd unul cînd altul. Sunt trei... Mă gîndeam să vă rog... În amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care Îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocînd o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nedespărțit în incursiunile pe câmpiile din Tolosa. Își aminti ziua rușinii sale, când înota în râu împreună cu Salix. Curentul îl luase pe prietenul său, care era îndrăzneț și se aventurase prea departe. Cuprins de teamă, Valerius se îndreptase spre mal. Rușinat de lașitatea sa, îl privise pe Salix luptându-se de unul singur cu apele râului și dispărând la un moment dat. Își aminti că nu făcuse nimic să-l ajute. Disperat, o luase la fugă de-a lungul malului, scrutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sau și una și alta, izbucnește focul, aprins din Întîmplare. Cum nu mai contează nici dacă un miracol se răscumpără sau nu prin suferință și moarte pe lîngă care miracolul În cauză poate părea derizoriu , ori dacă o minune se rușinează de propria-i insignifianță și se pierde singură printr-un accident. În final, mai importantă chiar decît religia pare Încrederea (pe care Elmer o insuflă celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În oameni, În viață, miza. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un glas cald, melancolic, care mă străbătu. Bătrână ca Robi Thakkur. ― Cine e Robi Thakkur? întrebai, turburîndu-mă fără înțeles. ― Tagore. Aș vrea să fiu bătrână ca el. Când ești bă-trîn, iubești mai mult și suferi mai puțin. Apoi se rușină de cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus că și la Slatina apare Scânteia cu data, să spunem, de 19 mai 1966 în loc de, cum ar trebui, 19 mai 1969. Să vezi cum a fost... Ascultîndu-l, Ulieru își trecea la răstimpuri batista pe frunte. Apoi o ascundea rușinat în buzunar și începea să-și frece mâinile. - Ar putea fi foarte grav, rosti în cele din urmă. M-ai băgat -, recunosc, fără să vrei, - ne-ai băgat pe amândoi într-o încurcătură din care Dumnezeu știe cine are să ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu prea mult. Primul copain, căruia i vedea sticla din buzunarul de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu Slobodă, privind rușinat spre Gheorghe Amnar, pentru că n-au putut să dezlege o întrebare atât de simplă. Si cine să dea de băut și de mâncat la botezul de mâine seară, dacă nu finii? a vorbit moș Dumitru, râzând satisfăcut că i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe cînd te apropiai de ea, puteai să-ți simți fața cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spune că a recurs la acest gest "de mizerie", pentru că "nu mai mânca poate nici o dată pe zi". Fred Vasilescu își dă seama că orgoliul lui Ladima a determinat această punere în scenă a împrejurărilor. Fire hipersensibilă, Ladima se simțea rușinat de iubirea înjositoare, pentru vulgara Emilia și împrumutase cei 1000 de lei pe care-i pusese în buzunar, astfel ca demnitatea lui de om să rămână neștirbită, fiind unica lui mândrie în viață, singurul ideal: " Aflat într-o stare de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
La o femeie mai nurlie, Cum totul este efemer Și mușchii nu-ți mai au tărie, Te duci cu cea de caracter!.. Cuiva care mi-a zis că aș fi timid La fete mândre fel de fel, Timidul se cam rușinează, Că unde vrea s-ajungă el Cel îndrăzneț nici nu visează... Unei tinere ce poartă fustiță cu găurele adusă din Europa Frumușică, subțirică, De s-ar aprinde chiar și popa... Măcar printr-o găurică Vreau și eu...în Europa. G.L.
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se mișcă... stau acolo... Transformați în stană de piatră, așa. Și tu - nu i-ai salvat pe băiețeii ăia? Cu bagheta magică pe care ți-am cumpărat-o? Nu.... I-ai lăsat să stea acolo, să stea sub pământ? Da.... [rușinat]. Și tu... eu am făcut vaja nu să se tansfome copiii în stană de piată, ci copiii din stană de piată să revină la nomal!... Păi da, cu bagheta ta magică. Nu! Am făcut o vajă cu mâinile! Și cum
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o dimineață când Marghiolița, femeia de serviciu, care nu bătea niciodată la ușă, a venit să ia gunoiul și văzând-o pe Lili pe genunchii șefului scăpă mătura din mână și ieși din birou cu fața acoperită cu ambele mâini, rușinată de ceea ce văzuse, de parcă ea ar fi fost cea surprinsă în acea scenă indecentă. Alex nu mai voi să citească celelalte pagini. Închise mental volumul, hotărât fiind să curme această legătură care putea avea implicații dintre cele mai nefaste. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te facă să spui ceva interesant despre Miranda sau despre Runway. Ai grijă“. Din cauza avertismentului și a cardurilor de identificare care mă monitorizau, eram convinsă că sistemul de supraveghere al revistei Runway ar fi făcut până și Mafia să se rușineze. Virajul Paranoic Runway Își făcuse din nou apariția. — Mda, am zis eu și m-am străduit să par indiferentă și evazivă. E un loc cam ciudat. Eu nu prea le am pe astea cu moda - aș prefera să scriu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei; aici pare că există un domeniu de referință foarte curios. De exemplu, pe munte Îmi prezintă un individ jigărit de vreo 60 de ani căruia-i spune Zăpadă, un analfabet ca bagaj lexical și mod de a gândi. Mă rușinez să stau de vorbă cu el. Ea Însă e fascinată de personaj numai pentru considerentul că acesta iubește muntele. „Îți dai seama, el este un pur care Înțelege limbajul muntelui și știe să trăiască toată bucuria acestui fapt.“ „E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
postul unui observator străin ce Înregistra abstract acel sentiment uman de care era cuprins câinele. M-aș fi dus afară ca să mă joc cu el, dar aveam presimțirea că, dacă mă va nota În peisaj, câinele meu năzdrăvan se va rușina și nu va mai fi atât de natural În exprimarea acelei bucurii plenare de a trăi. Îmi turteam nasul de geam și eram extrem de gelos. Zăpada e o formă a purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stați pe aceleași locuri, schimbați aceleași priviri... Aveți fețe preocupate... doar un picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de fericire... femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mine, dar, de atunci, mă privea (dar ce Înseamnă a privi din partea ei?!) mai des, se Întorcea cu tot corpul către mine; așa Încât să se observe de către toți marea favoare ce-mi făcea doar mie, de care nu se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o să-ți chem părinții la școală!“ (duminică) Pe stradă. „Mă iriți cu privirea ta lacomă de viață, tu privești bărbații ca pe niște tauri; «Veniți, sunt liberă, sunt gataă, le spui din priviri; nu ai nici o rușine, tu nu te rușinezi de nimic!“ „Nu mă uit la ei, mă uit la bărbăția lor, nu-i Împing să sară la mine, doar Îi provoc, e o joacă a mea: mă distrez.“ „Joacă de c...“ „Mă jignești.“ „Aiurea.“ Râde, poți să-i zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la tribunal de câteva ori, ca să fie sigur. Iar după ce văzu împlinite primele formalități, se socoti suficient de liniștit ca să se poată înfățișa la Predeleanu. Se auzea pe el însuși declarând emfatic: "Sunt îndrăgostit", și amintirea propriului său glas îl rușina... Numai cu Predeleanu, în patru ochi, a discutat despre ea, fără să-l fi întrebat. Victor părea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]