1,753 matches
-
poți fi vedeta". Compilația conține prima piesă Harap-Alb inclusă vreodată pe un material discografic - „Dreptul de a candida”. Ulterior, piesa a fost inclusă într-o variantă reînregistrată și cu un sound mult mai heavy pe primul album al trupei M.S. - "Rugina nu moare". În 1999, folosind vocea lui Bogdan Blaga (emigrat în Los Angeles), Istudor înregistrează cu Harap-Alb „Scatiul”, vechiul hit al trupei, de la începutul anilor ’80. Piesă va fi inclusă pe compilația "Cântece interzise/Cenzurat", lansată în data de 5
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
2000, la inițiativa lui Istudor, trupa își schimbă numele din Harap-Alb în M.S., deoarece vechea titulatura nu se mai potrivea cu intențiile muzicale ale bateristului. Ulterior, formația M.S., care funcționează și în prezent, a realizat trei albume de heavy metal: "Rugina nu moare" (2002), "A Breath of Fresh Air" (2006) și "A’ venit băieții!!!" (2010).
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
Prin coroziune se înțelege în mod obișnuit transformarea materială a suprafețelor de metal, cauzată de influența mediului de contact. Ca rezultat se compune "oxidul" metalului respectiv. În cazul fierului acest oxid este rugina. a, ca termen tehnic este folosit atât în geologie (diluarea mineralelor de către apă-dioxid de carbon) cât și în medicină (influența negativă a unei inflamații asupra țesuturilor). a naturală este, cel mai frecvent, un proces nedorit prin care multe metale cu
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
H2). În mod normal atomii de hidrogen reacționează însă cu moleculele de oxigen, dizolvate în apă, dând apă: 2H + 1/2O2(soluție) ---> H2O (c) Ionii Fe˛ formați în reacția (a) reacționează cu apă conținând oxigen (din aer, dizolvat) și dau rugina (identică cu mineralul lepidocrocita;), în care fierul este în starea de oxidare +3: 2Fe˛ + 1/2 O2 + 7H2O ---> 2Fe(O)OH + 4 H2O (d) În reacția (d) se formează deci ioni de hidrogen, care se consumă în reacția (b). Apa
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
unui sistem acvifer accelerează coroziunea componentelor de fier si atunci fierul este toxic. Componente fieroase (oțel „negru”, fontă, oțel inoxidabil) Materiale fieroase fără aliaj sau cu un aliaj redus corodează la prezența apei și a oxigenului compunând oxid de fier (rugină, nămol de rugină). Prin urmare un obiectiv important a protecției anticorozive este de a împiedica pătrunderea oxigenului în sistem și/sau legarea chimică a oxigenului aflat în sistem. În plus este nevoie setarea valorii pH într-un domeniu ușor alcalin
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
accelerează coroziunea componentelor de fier si atunci fierul este toxic. Componente fieroase (oțel „negru”, fontă, oțel inoxidabil) Materiale fieroase fără aliaj sau cu un aliaj redus corodează la prezența apei și a oxigenului compunând oxid de fier (rugină, nămol de rugină). Prin urmare un obiectiv important a protecției anticorozive este de a împiedica pătrunderea oxigenului în sistem și/sau legarea chimică a oxigenului aflat în sistem. În plus este nevoie setarea valorii pH într-un domeniu ușor alcalin. Mai departe este
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
accede la dregătorii înalte, lucru valabil, în mare parte, și pentru urmașii săi și ai surorii sale. Așadar, descendenții lui Dragotă Secuianul și rudele lor apropiate au fost, în marea majoritate, boieri mici și mijlocii. Excepțiile s-au numit Ștefan Rugină, mare șetrar la jumătatea secolului al XVII-lea, Toader Albotă, mare armaș la finele aceluiași veac, Aristarh Hrisoscoleu și Dimitrie Hudici, mare ban, respectiv mare medelnicer pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Revenind la copiii Secuianului, să mai spunem că, sub
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
mai sus. Se încerca, probabil, limitarea, și prin aceste mijloace, a pătrunderii străinilor în ocinile strămoșești. De altfel, tot o astfel de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând în Rusia cu Dimitrie Cantemir, va muri acolo, Dumitrașco și urmașii săi, fiind nevoiți să plătească mai multe datorii ale acestuia. Înainte de a trece în revistă
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând în Rusia cu Dimitrie Cantemir, va muri acolo, Dumitrașco și urmașii săi, fiind nevoiți să plătească mai multe datorii ale acestuia. Înainte de a trece în revistă istoria satului din secolul al XVIII-lea menționăm că un singur document din
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
mult spre unificare. Două dispute, care se întind, fiecare, pe durata câtorva decenii, marchează relațiile dintre stăpânii așezării (în primul caz) și cele dintre unii stăpâni și țăranii dependenți (în al doilea caz). În prima dispută sunt implicate neamurile Talpă, Rugină și Gafenco; punctul de plecare îl reprezintă împrumutul de către fetele Anei comisoaia de la moșul lor Ștefan Rugină a unei comci cu mărgăritari și cu pontale de aur, „ca să le fie de purtat la zile mari”, comcă având o valoare foarte
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
așezării (în primul caz) și cele dintre unii stăpâni și țăranii dependenți (în al doilea caz). În prima dispută sunt implicate neamurile Talpă, Rugină și Gafenco; punctul de plecare îl reprezintă împrumutul de către fetele Anei comisoaia de la moșul lor Ștefan Rugină a unei comci cu mărgăritari și cu pontale de aur, „ca să le fie de purtat la zile mari”, comcă având o valoare foarte mare, cuprinsă între 450 și 854 de lei. Venind vremea restituirii, cele două femei declară comca dispărută
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
le fie de purtat la zile mari”, comcă având o valoare foarte mare, cuprinsă între 450 și 854 de lei. Venind vremea restituirii, cele două femei declară comca dispărută; descoperindu-se mai apoi câteva resturi din ea, urmașii lui Ștefan Rugină cer ca acea comcă să fie plătită. De aici ură, acuze reciproce, jurăminte în biserică, mai multe înfățișări la Divan, certuri interminabile care vor dura peste 50 de ani, totul având ca epilog pierderea în 1731 a ocinii pe care
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
și a lui Iosip Veveriță (fost postelnic și pârcălab de Hotin, decapitat la 1564 din ordinul lui Alexandru Lăpușneanu). În anul 1554, Petrea și Maria moștenesc partea bunicului lor, stolnicul Ignat, pentru ca în 1576, după o judecată domnească, diacul Condrea Rugină să primească partea lui Veveriță. În timp, denumirea satului s-a schimbat în cea de Cornul lui Negru (după Ștefan Negrul), apoi Cornul Negru. Satul era clădit pe malul Prutului, în vecinătatea pădurii, aici acostând plutele cu scândură de brad
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto. Accesul final spre poartă așezământului se face "per pedes apostolorum". Este vorba de Izvorul Ruginii a cărui apă curge spre Jgheab, si se varsă în acestă la Gura-Bădicului. Apele de la Buștea, îmbuteliate în trecut, s-au exportat în Franța până în anul 1939. Conform etichetei aplicate pe sticle - scrisă în limbile română și franceză - apa se
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
care este folosit pentru vânătoare atât la suprafață cât și în subteran. Această rasă de terrier este, de asemenea, numit German Hunt Terrier. Un aspect tipic al unui este negru cu cafeniu, cafeniul fiind mai apropiat de o culoare de rugina, pe boț și membre. Un cafeniu deschis ar trebui să fie evitat, nefiind în standardul rasei. Acesta poate fi, de asemenea, de culoarea cicolatei sau culoarea ficatului. Culoarea deschisă, marcajele albe, ar trebui să fie evitată în programele de reproducere
Jagdterrier () [Corola-website/Science/326240_a_327569]
-
să fie evitat, nefiind în standardul rasei. Acesta poate fi, de asemenea, de culoarea cicolatei sau culoarea ficatului. Culoarea deschisă, marcajele albe, ar trebui să fie evitată în programele de reproducere. Nasul este maro. Marcaje negre și cafeniu, de culoarea ruginei ar trebui să fie obiectivul. Standardul rasei solicită pentru un astfel de animal o înălțime la greabăn de la 33 până la 40 de cm. Femelele au greutatea de la 7,5 la 8,5 kg iar masculii de la 9 la 10 kg
Jagdterrier () [Corola-website/Science/326240_a_327569]
-
de 115 caractere chinezești iar acest text, scris în chineză, includea nume personale japoneze care se presupune că erau scrise fonetic. Se presupune că aceasta sabie a fost făcută în anul 辛亥年 (471 e.n. după teoriile larg acceptate), iar analiza ruginii de pe sabie implică faptul că metalul folosit se poate să fi fost rafinat din magnetit găsit în regiunea de est a Chinei, importat în Japonia, și folosit pentru forjarea sabiei acolo. Există posibilitatea ca inscripția de pe sabia Inariyama să fie
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]
-
persoane, din care 2 au decedat, în Norvegia - 1 persoană stabilă, în Israel - 3 persoane, din care o persoană a decedat, o persoană în stare stabilă și 1 persoană în stare instabilă, în Elveția - 1 pacient. Claudiu Petre și Adrian Rugină au fost decorați post-mortem în grad de Cavaler de Președintele României, Klaus Iohannis, „în semn de apreciere pentru curajul, altruismul și dăruirea de care au dat dovadă în timpul tragicului eveniment de la Clubul Colectiv, încercând salvarea mai multor vieți cu prețul
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
la care a lucrat peste 20 de ani. S-a pensionat pe motiv de boală în 1976, înainte de a avea vârsta legală. Scrierile sale au fost traduse în limbile română, rusă, sârbă și germană. Trei volume de povestiri ("Conștiința", 1953, "Rugina", 1955; "Torpila", 1958) și patru romane ("Prima zăpadă", 1962; În fum și în lumină", 1963, "Sub rădăcini", 1966; Omul coborât pe pământ", 1967) au fost traduse în limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
dor. Cu timpul au apărut în zonă și alte instrumente muzicale precum chitara sau țambalul. În Tismana, la începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore Murgu (n. 1889 - d. 1947) și Ion Pleșa zis Rugină (n. 1882 - d. 1947). Grigore Murgu a fost cel mai apreciat lăutari din Tismana, mai mult decât Rugină. Ei au cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore Murgu (n. 1889 - d. 1947) și Ion Pleșa zis Rugină (n. 1882 - d. 1947). Grigore Murgu a fost cel mai apreciat lăutari din Tismana, mai mult decât Rugină. Ei au cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
apreciat lăutari din Tismana, mai mult decât Rugină. Ei au cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni erau vizitați de solista Maria Tănase, care venea să-i asculte și să le culeagă din repertoriu. Lăutarii Murgu și Rugină au fost descoperiți și de muzicologul Constantin Brăiloiu care le-a făcut
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni erau vizitați de solista Maria Tănase, care venea să-i asculte și să le culeagă din repertoriu. Lăutarii Murgu și Rugină au fost descoperiți și de muzicologul Constantin Brăiloiu care le-a făcut înregistrări pe cilindri de fonograf și pe plăci de gramofon. Un alt taraf vestit în Tismana a fost cel condus de Victor Tantan zis Pala (n. 1913 - d.
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]