KorAP: Find »[drukola/base=sân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...816 >

20,398 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama că avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O pauză. - Gata. - Privește-ți sânii. Cum sunt? - Mari, zise. Frumoși, au pielea fină. Îmi plac. - Dă-ți jos sutienul. - L-am dat deja. - Ok. Te deranjează ce faci? - Nu, de-aia sunt aici, în eter... - Foarte bine. Ascultă: linge-ți un deget și atinge-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Te deranjează ce faci? - Nu, de-aia sunt aici, în eter... - Foarte bine. Ascultă: linge-ți un deget și atinge-ți un sfârc cu el. Închipuie-ți că mă uit la tine. - Ok. - Îți place? - Da... - Poți să-ți lingi sânii? - Da. - Atunci linge-i. - Ok. Am respirat adânc și am aruncat țigara pe geam. Mi-am aprins alta. - Acum bagă-ți o mână în chiloți. - Pot să-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
auzit. Mânuia vioara cu ochii închiși, din când în când își dădea capul pe spate, izgonind o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe mine. Nici nu conta. Mona termină scârțâitul și mă privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru orice fel de sex i se trezise pe la treisprezece ani, când la ora de sport își dădu seama că majoritatea băieților privesc pe furiș la sânii ei. Ce-i drept, erau mari pentru vârsta ei, și ea purta un tricou alb care-i punea în evidență. Faptul n-o deranja, dimpotrivă, se simțea flatată, iar băieții nu spuneau nimic și nici nu făceau mișto, fiindu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ani și trei copii. „Trei copii?“, te întrebi în gând. „Cumva și o fată, cam de 15-16 ani?“ O întrebi pe o vânzătoare în supermarket unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă. Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și cizme negre de piele întoarsă. Arăta extraordinar. Extraordinar. După părerea lui Shuoke, arăta mai bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse niciodată. „Ce picioare, ce sâni, ce talie, ce fată“, gândi Shuoke, zguduit. La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum fusta lăsa să se înțeleagă că așa picioare sau cel puțin așa genunchi și glezne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
La dreapta lui stătea Gina. O puștoaică drăguță din provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții, nu exagerat de drepți, nu exagerat de albi. - Și ție o zi bună, tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
meu. Cei doi nuferi aproape atinseseră mâinile lui Miyagi și Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș fi putut, ridicând cotul drept și apropiindu-l imediat de șold, să strâng sub braț sânul mic și tare al lui Makiko. Dar triumful capturii nuferilor a tulburat ordinea mișcărilor noastre, astfel încât brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era coroana de papile în relief, cu granulație densă sau măruntă, răspândită pe o arie destul de mare, mai dese pe margini, dar ajungând până la sfârc. Papilele controlau probabil senzații mai mult sau mai puțin acute în receptivitatea doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în comportamentul generai al doamnei, ca și în reacțiile mele, dat fiind că o anume reciprocitate se stabilise în mod evident între sensibilitatea ei și a mea. Întreprindeam delicata recunoaștere tactilă cu buricul degetelor, dar și planând mădularul meu peste sânul ei, într-o mângâiere razantă și rotită, dat fiind că poziția în care ajunsesem să ne aflăm favoriza întâlnirea acestor zone diverse, iar ea părea să accepte, să ajute și să ghideze, autoritară, aceste mișcări. S-ar putea ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
deschei nasturii halatului alb al programatoarei Sheila și descoperi uniforma agentei de poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
a muri avea să-mi vorbească despre mama. Mi-o datora, după ce mă făcuse să-mi trăiesc întreaga copilărie și adolescență fără să știu cum arată și nici ce nume purta femeia care mă născuse, nici de ce mă smulsese de la sânul ei, pe când încă îi mai sugeam laptele, ca să mă târască după el, în viața lui de vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un murmur cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu mai e libertate în lume, a stat așa, în fața unui grătar de friptură care era într-un cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
doar un personaj chintesență, care nu-i nici El, nici Ea, are vise nerușinate și cu El, și cu Ea, e și incestuos... - ...aha, are mamă, are tată... - Nu, n-are, dar e chintesență... mă-nțelegi, vede cum îi cresc sânii, ca niște butoni, simte că-i cresc pe dinăuntru, nu pe dinafară, se-ntoarce-n copilărie când o pipăia pe prietena ei și dormea cu păpușile dezbrăcate, și o mângâie pe sub masă, savurând fâșâitul ciorapilor, pe mamă... El ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când mă-nțeapă în glumă cu unghiile. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea, c-un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și inimioare. - Caută pe altul, pe mine scrie, cu litere de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]