1,892 matches
-
margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fel de lipsite de culoare ca veșmintele pe care le purtau. Nu le-am invidiat nici o clipă pentru viața pe care o duceau alături de Oracol. La luna nouă, Rebeca nu m-a lăsat să intru în cortul roșu alături de femeile care sângerau; era foarte strictă în această privință. Ea, care trecuse de vârsta fertilității, nu intra și nici eu nu trebuia s-o fac, pentru că eram încă necoaptă. Una dintre Debore stătea și ea afară, cu noi. Mi-a explicat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
descătușarea și a celor trei zile de liniște, izolare și pauză. Deși nu le mai vedeam pe mamele mele ca pe niște creaturi perfecte, de-abia așteptam acele zile pe care le petreceam cu ele și cu celelalte femei care sângerau. O dată, când s-a întâmplat să fiu doar eu și mamele mele în cortul roșu, Rahela a remarcat că era ca pe vremuri, în Haran. Dar Lea a zis: - Ba nu e deloc ca atunci. Acum altcineva ne servește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brațele lui Nehesi, garda lui Re-nefer. El m-a cărat până la palat, unde roiau o mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la timp ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Canaan, nici despre bărbatul ei, nici despre copiii pe care îi născuse. N-a pronunțat nici măcar o dată numele lui Hamor, iar Shalem parcă nu s-ar fi născut niciodată, nici nu m-ar fi iubit și nici n-ar fi sângerat de moarte în brațele mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locul, dar n-a putut să treacă la fapte, așa că a început să mă bată, blestemându-mă că-i fac asemenea probleme. Mi-a spart nasul și mi-a scos câțiva dinți din gură și doar când am început să sângerez a fost suficient de stârnit ca să facă ce voia să facă. Al treilea m-a întors și m-a rupt la spate. Și a râs. S-a oprit din mișcare și s-a ridicat în picioare dreaptă. Parcă auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alifie care o face să arate mult mai tânără decât era de fapt. Propunerea ei m-a făcut să-mi dau seama că agitația mea era un semn al trecerii anilor. Eram aproape de vârsta la care femeile încetează să mai sângereze la luna nouă și m-am văzut petrecându-mi amurgul vieții în liniștea obișnuită a grădinii lui Nakht-re. Am pus o statuie a lui Isis deasupra patului și m-am rugat să am parte de înțelepciunea și liniștea zeiței, vindecătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și am rugat-o pe Marta să ia barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sărută cast pe obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse, luat de val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcuse bine treaba. „- Mi-ai promis că te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând, cu capul sprijinit în palme. Rănile se deschiseră și începură să sângereze din nou la impactul cu cimentul dur. Resimțind durerea, Karina se ridică cu greu de jos. „- Cât voi mai plânge din cauza bărbaților? Cât voi mai avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați auzit? Vă urăsc!” Karina tremura în timp ce rostea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu putea sta mereu la dispoziția ei. Nu putea să-i întindă mâna de fiecare dată când se împiedica și cădea din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să încerce să iasă, să se elibereze de ceva ce nu-i făcea rău, dimpotrivă. Prezența străinului se estompa ușor în mintea ei prin absența prelungită într-o tăcere care-i rănise sentimentele. „Sentimente rănite” ce clișeu ieftin. Ale ei sângerară până își pierdură și cea mai vagă urmă de putere. Nu erau moarte, dar nici vii nu puteau fi. Se simțea prinsă într-un imens vid. Timpul trecea fără să se întâmple nimic, nimic care să-i ofere șansa de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea mult uitându-mă “după blondă”, ba chiar, spunea el, ”o dezbrăcasem din priviri”. Deși mă durea Îngrozitor Între picioare (am și sângerat!), adevărata hemoragie se producea În adâncul sufletului meu. Încercam să fiu discret cu manifestarea sentimentelor, cel mai nepăsător individ În prezența ei, dar când credeam că nu mă vedea nimeni, când mă știam la adăpost, o sorbeam din ochi, mângâindu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țin minte nimic Înainte de cinci ani. Dar Judith nu și-a mai lăsat niciodată copilul În grija altcuiva. Știam că o tortura gândul la colții câinelui care au fost atât de aproape de fața bebelușului ei pentru că, pe atunci, conștiințele noastre sângerau ori de câte ori ajungeam acasă și găseam un cucui nou sau o julitură nouă la bebelușii noștri. Astfel de lucruri sunt normale. Ceea ce durea era faptul că se Întâmplau când noi nu eram acolo. Și mai era și convingerea intimă, neexprimată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înfocată, Fericită e că pierde ce-ndoiește prețu-iubirei. Ceru-ntinde sus senina-i pânzărie de azur, Ca cusută e cu stele tremurând de-aurul lor grele. 135Cînd o-acopăr a lui aripi, când îl simte pe-a ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu joc de mine, cu ochii mă provoci Și vrei cu al meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi... Merit eu oare mai mult de la un înger De cât de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sînger? O bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, {EminescuOpIV 287} Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume de cât un traiu deșert... Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau mai burghez. Am ajutat-o puțin, așa cum am ajutat-o și pe Bibi Jansen. A nu face absolut nimic e o terapie În sine. — Cum rămîne cu sîngerărarea din nas? l-am Întrebat, trecîndu-mi prin minte că putea să sîngereze mortal În somnul ei indus de medicamente. SÎnteți sigur că s-a oprit? — I-am cauterizat septul. Se pare că i-a tras Crawford un pumn - asta-i una dintre exprimările lui Zen, așa zice el. — Domnule doctor... (Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întâlnit. Ghazal încremenise pe loc și doar încerca să se uite unde se ascunsese bărbatul care strigase. N-apucă să se-ntoarcă, fiindcă o lovitură puternică o izbi, încât, pentru o clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase o turbare. Muriseră pe capete: al mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era nerăbdător să mi-l arate - și dintr-odată, s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909 sau 1910, m-a inițiat plin de entuziasm În posibilitățile dramatice ale cărților lui Mayne Reid. Le citise În rusă (fiind În toate privințele, cu excepția numelui de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]