1,948 matches
-
lui și al lui Dominic un fel de sac, a vârât-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana fată a rămas în neștire. În drum spre azil, l-am văzut pe Arhivarul îndreptându-se spre bălării. A fost o întâmplare, poate, n-am de unde să știu. Nu m-am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fii rob. Aveau și ei câțiva robi. Unii dintre ai lor erau robi la alte neamuri. Trecuse de mult vremea când strămoșii lor, după cum spunea datina, își ucideau prinșii. În acele vremuri depărtate, aici fuseseră păduri, nu numai această sărmană oază. Se spune că demult trecea prin apropiere și un râu adânc. Știind ce sunt robii, neamul daza totuși fu cuprins de mirare și teamă. Acești străini cu pielea trupului roșie aveau arme cumplite și aveau bice usturătoare. Unde aveau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deodată îl fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru ca să cunoască gândurile oamenilor negri și să afle dacă erau buni sau răi? Căci acuma își aducea aminte că Auta venise în sărmana lor oază tocmai când se deschisese în cer ochiul acela ciudat. Și Mai-Baka începu din nou să se roage luntrei de foc ce se înălțase la cer din fața lui. Și după ce sfârși rugăciunea, se duse să se privească în oglinda
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lua de la nimeni, dacă nimeni nu ni le dă. Iar la ceea ce numiți voi rege (noi nici n-avem astfel de cuvînt) nu mă pot duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zeii ceilalți sunt neliniștiți? - Nu știu, Mai-Baka. Am fost chemați grabnic în țara Haru. Să vedem când vom ajunge! - Dar cum, zeii nu știu tot ce se petrece? stărui Mai-Baka. Neliniștea neobișnuită îl făcuse pe Auta supărăcios. Se întoarse spre sărmanul arcaș și-i vorbi înțepat: - Zei nu se află nicăieri, Mai-Baka, și rău faci că nu mă crezi. Zeii sunt numai în închipuirea oamenilor proști. Aceștia sunt oameni de pe altă lume, de pe un fel de stea, cum e și pământul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele două orașe, nu vom face oare o nedreptate? Acolo trăiesc și oameni nevinovați. - Oamenii nevinovați nu trăiesc în cele două orașe, ci numai în bordeiele din afara zidurilor! strigă Auta. Nu mai cumpăniți atâta și nimiciți-le: mulțimile de oameni sărmani se vor bucura. - Bine, zise Uh după un răstimp de gândire. Tu și cu prietenul nostru vă veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor să plece. Căutați să ajungeți acolo seara. Prietenul nostru are ce trebuie... Ia și tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în casa robului vostru. Auta îi făcu semn străinului său prieten că acesta era omul care l-a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de piele și un mic robinet de alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui Minnie Bourget Îi scrise: „Este ora cinci după-amiază și, la 8.30 În seara aceasta, le sort en est jeté... sărmana mea piesuliță va fi aruncată În arenă... ca o fecioară creștină azvârlită leilor și tigrilor.“ Transmise mulțumiri necunoscutei dne Wharton pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu pași mai Înceți și inima grea de presimțiri negre. [Pe scenă, Guy Domville se apropia târâș de final. Pentru majoritatea prietenilor autorului, aflați În sală, el venea cu pas de melc, căci doreau din tot sufletul să se termine, sărmanii actori să scape de chin și trăgătorii de la galerie să rămână fără ținte, doreau ca propriul lor disconfort să ia sfârșit. „Dă, Doamne, să se termine mai repede!“ se rugă În gând Elizabeth Robins, Îndemnându-i pe actori să grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea era trează, sau cum putea să-i ia cineva din piept disperata-i durere, de vreme acum dulcea-i și trista-i durere, care-i picura plăpând pe sufletul însângerat de vreme, pe umerii împovărați de cunoaștere sau pe sărmanul suflet rebel și pururi liber? Căci spiritul e liber, dar omul va putea fi pururi doborât, și dacă, odată cu moartea adoarme dispărând orice fărâmă din el, când va fi cineva cu adevărat lăsat să plece? Și ce-o oprea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Înghețase bălegarul în noi - vorbi din nou Bruță - când s-au aprins focurile alea vii... Așteptând să-nceapă șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris și, întreprinzător, și-a amenajat până și un atelier de ceramică. Privește la Ulpiu, se arată dezolat de situația în care soarta l-a târât de urechi pe sărmanul băiat și îi șoptește: 163 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cea neafectată, adicălea, de curbele de sacrificiu. Cum să te superi pe pricopsiții care-și presară locurile spargerilor cu ciornele unor scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se mai uita o dată 197 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aha... Ceac-pac. M-ai slăbit cu bunicuțele. Nu mă mai trombonești că uneia i-ai mărunțit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjit pensia, ajutînd-o să ghicească viitorul unor oameni sărmani. 'Tu-ți paștele și grijania mă-tii de duh neobrăzat și înșelător!... Dar constructor devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate ai rămas?!... Nu te-ai răsucit și nici constructor devotat nu mai ești?! Sau nu mai ești?! - Vai, păcatele mele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
troace, umbrele, chiar și-o trotinetă, ce stârnea bănuiala că și ea ar fi putut fi inventată de Robin, în timp ce acesta ieșise să-și cumpere ziarul de la un colț din Paris. "E tot ce-a mai rămas din sărmanul meu avion cu motor", se închipui Pinky c-ar fi transmis Robin nepoțeilor săi. 227 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI șanse să crească ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult și existau dureros de multe asemenea zone. Sfântul Părinte, calculând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân uitate în el, povara trecutului și a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar în mod explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ști ce să mă fac fără ea. — O căsnicie fericită este un lucru minunat, a spus Vultur-în-Zbor, simțindu-se ca o javră gargantuescă. Elfrida Gribb părăsi încăperea. — Dintr-o privire am și înțeles, spuse Irina. Are o influență proastă asupra sărmanei și nevinovatei de Elfrida. Uită-te numai la el. — Aparențele sunt înșelătoare. Aleksandr Cerkasov evită un răspuns direct. — Sunt sigură că între ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește, poart-o. Unul câte unul, toți cad în jurul meu: bărbați morți în jurul meu, viață nenăscută înăuntrul meu. Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele curvelor, fiindcă n-a aflat-o într-ale mele, iar acum, când aș fi vrut să-l susțin, nu puteam să-i mai ofer nimic. Privea în gol și fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fața mea e atât de asemănătoare cu a lui, zise Vultur-în-Zbor, de ce Prepelicarul nu mi-a spus-o? Ar fi putut pomeni de asta... Pe atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al deghizării, spuse Liv. Fii sigur de asta, sărmană sosie prostănacă! Fața ta a fost cea care l-a fascinat. Dar s-a ales cu Prepelicarul. Un râs crud. în timp ce gândurile i se învălmășeau, Vultur-în-Zbor își dori să vadă chipul din spatele vălului. Și încă ceva, spuse Liv. Grimus este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e tot timpul pe urmele lui, ca un ogar, cum sugerează și numele ei. El nu are timp pentru ea, deși fata se gudură tot timpul pe lângă el. îl vede, probabil, ca pe un fel de șaman și îl venerează, sărmana copilă neștiutoare! Se va plictisi ea de asta. Prezența Prepelicarului aici a declanșat ceva interesant. Grimus a devenit obsedat de ideea găsirii dublului său. — Logic ar fi, spunea el, ca într-un univers infinit să existe un duplicat perfect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mor. Acum, - acum n-aș plânge al tău nume Ci chiar pe tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]