1,925 matches
-
dar tot ei cu doi ani înainte primiseră cu entuziasm pe împăratul Wilhelm, excluzând (din fericire pentru români) pe toate celelalte elemente etnice, ca să probeze Kaiserului că are în Orient o avangardă germană tot atât de devotată ca cei mai buni prusieni. Sărmanii sași! Ce ironie a soartei! Aceasta însă nu le-a tăiat ifosul, la fiecare ocazie își arată trufia: „Den Hunden und Rumänien ist der Eintrit verboten“( Intrarea câinilor și a românilor este interzisă (germ.).), era afișat pe ușa unui local
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o demitizare. Subliniem această transformare, întrucât ea funcționează constant în opera lui Eminescu". Se oprește apoi și asupra nuvelei Sărmanul Dionis în care surprinde combinații ale procedeelor comice, "umorul și invectiva", apoi în Avatarii faraonului Tlá identifică o "ironie filosofică", iar în pasajul comediei doctorilor, din același text, identifică "o pagină de teatru absurd". Aur, mărire și amor, a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
străzi strâmte și cu grădini minu nate“) cu acel fericit necunoscut Nargilescu, cum și de palmele trase unui alt compatriot al nostru dubios, Guido Vasco. Fapt semnificativ: nici unul din banda lunatecă a boemei noastre melomane nu am frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor de altădată, umilită azi pe urma Împrejurărilor. Noi, tinerii, nici atât, de vreme ce mai găsim timp și răgaz sufletesc ca să facem astăzi - cum ar spune unul din numeroșii părinți sufletești ai volubilului nostru amic Zaborowski - analiza chimică a valurilor peste care sărmana barcă românească plutește... Mă ridic deci hotărât Împotriva contagiunii intelectualiste, care lo vește de impotență toate Încercările de până acum de a ne afla măcar rostul existenței noastre aci. Căci, Într adevăr, discuțiunile de până acum sunt, cum prea bine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mereu, de câte ori și pe cine Întâlnește, despre sănătatea nevestei și copiilor tăi, reuși să-l vedem, În sfârșit, membru al Academiei R.P.R., cu panglicuța roșie a Legiunii de Onoare purtată, până mai ieri, la butonieră, astăzi scoasă și pusă deoparte. Sărmană memorialistică românească, cu ce Întâmplări și lume Îi este uneori dat să se ocupe! Aduceți-vă dar aminte de zilele mai de mult, În care, după ce ați fost luminați, ați răbdat grea luptă de suferințe. Apostolul Pavel, [Epistola] către Evrei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar cucoana mea, să fie luată la palme; ceea ce Însemna că sărmana virtute nu este În prea mare favoare nici chiar În lumea abstinenților. Puritanismul lui Bucuța sta mai degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și pasional, cu pu ter nice instincte erotice abia trădându-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
boieri decât toți pârliții de „boieri“ Împușcă fraieri ca mine și ca alții, de la care primeau bacșiș, [cărora] ne ziceau „să trăiți!“ și ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de această uzură zilnică pe urma bleste maților de bani și iar bani, sărmanul nostru prieten mai Înnodase relații așa zicând Înalte, sau de societate, dar costând iarăși timp și osteneli, cu coconeturi de vârstă canonică vârâte prin fel de fel de asociații, mă rog!, culturale, unde n-aveau ce căta decât numai ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În moșitul deficien țelor virile ale mușteriilor boieri, spre salva rea bunei reputații a comerțului lor de iluzii. „Concentrați-vă, vă rog, concentrați-vă!“, interveneau patroa nele cu sugestiile lor stăruitoare sau cu infama lor dexte ritate de a gâdila sărmanele simțuri ofilite prin mijloace manuale, labiale, bucale sau digito-anale, În crearea unui fals climat de lubricitate, ori de câte ori vreun plicticos fenomen de inhibiție sexuală sau vreo prostată buclucașă puneau În situație dificilă pe nefericitul client. În după-amiaza zilei de 4 aprilie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
refugiat În Bucureștiul cel frenetic de după războiul cel mare, continuând s-o vadă pe Mamaia mutată la noi În casă, unde o primeam pe Rozina fără nici o ipocrizie și cu afabilitatea cuvenită atât persoanei ei, cuviincioasă și reținută, cât și sărmanei sale existențe alter nând Între Sanatoriul de la Filaret și casele de rendezvous, unde, Îmi spunea Într-o seară la Terasa Oteteleșeanu când mi-a cerut cinci lei, se dădea a fi soția unui farmacist din Giurgiu, fiindcă altfel, tot ea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
crize pe care Însă le rezolvă, empiric, dar eficient, precupeții de la negru, fără alt sistem decât acela, vechi de când lumea, de a cumpăra și [a] vinde, uneori cu profituri oneroase, dar, În sfârșit, hrănind totuși, de bine, de rău, această sărmană omenire pe care altfel o flămânzesc „sistemele“ economiștilor. O gravă criză economică, prăbușirea francului francez În [anii] 1920, a fost rezolvată peste noapte de apariția nu a unui economist cu sistemele lui În traistă, ci de apariția lui Raymond Poincaré
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țară, acuma nu. Câte zile mi-a mai rămas!” ( Mereu spunea aceste cuvinte triste.) Ne luăm rămas bun, ne conduce până la portiță și rămâne acolo, deși era de-acum viscol și tare frig. A rămas să ne conducă cu privirea, sărmana mamă de erou! A rămas în urma noastră, doar cu o mică bucurie în sufletul ei atât de zbuciumat, chinuit de soartă, că totuși nu-i uitată și cineva mai deschide ușa casei înghețate. Mi-a spus-o de mai multe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dl. Vadim Pirogan am mers într-un grup mare la cimitirul refăcut de la Țiganca. Cimitirul a fost refăcut cu sacrificiul neobositului român cu suflet mare din SUA, dl. Nicolae Popa, cel care a cules de pe câmp o sacoșă cu oasele sărmanilor ostași români, morți în cel de al doilea război mondial, uciși de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine. Așa s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii sărmanilor copii morți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și să ne ierte că n-am fost și din păcate nu suntem la înălțimea jertfei lor... Tot în acele zile am vizitat muzeul „Memoria
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în Rădăuți sunt atestate documentar și alte biblioteci. Filiala Societății „Școala Română”, înființată la 19 mai 1884, se îngrijește de o bibliotecă de cărți didactice pentru „școlile poporale” și liceu, sprijinind în același timp cu mijloace financiare și materiale elevii sărmani. Potrivit unui document de epocă, o bibliotecă publică românească exista în Rădăuți încă din primul deceniu al secolului XX. În 1912, elita românilor rădăuțeni lansează un Apel către toți românii pentru înființarea unei biblioteci publice enciclopedice menite să sprijine tineretul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
amintit de sugestia lui Alberto: „Brățara, altfel nu ești cine crezi că ești“. MÎinile Chichinei au dispărut În peștera Închipuită de mîinile mele. „Chichina, brățara... Pot s-o iau cu mine, să mă Îndrume și să-mi amintească de tine?“ Sărmana fată! Știu că aurul nu contează, indiferent de ce spun unii; degetele ei ținînd brățara nu făceau decît să cîntărească iubirea care mă făcuse să i-o cer. Asta, cel puțin, cred eu, cu toată sinceritatea. Alberto spune (cu o oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
știam măcar unde să-i găsim. După-amiaza, eu și Alberto ne vedeam fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un cățel care Își făcuse nevoile pe covorul din hol și acum rodea piciorul scaunului. CÎinele probabil că ne urmărise, atras de aspectul nostru de vagabonzi, iar portarul și-a Închipuit că e un accesoriu al ținutei noastre excentrice. Oricum, sărmanul animal, privat de legătura cu noi, a primit un mare șut În fund și a fost aruncat afară chelălăind. Era, totuși, Încurajator să știm că binele unei ființe depindea de protecția noastră. Ne hotărîserăm deja că, dacă am călători pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
amenințare, pentru că am trecut la securitate prin anchete și mai grele, nu m-a mai dus la tribunalul din Roman, unde a fost judecat Pr. I. Chelaru și a fost condamnat la 14 ani detenție pentru motivul enunțat mai sus. Sărmanul părinte Chelaru a fost transportat în mașină deschisă de la Bacău la Roman pe timp de iarnă, cu ninsoare și frig de crăpau pietrele. Când revenea la Bacău, îmbrăcat numai cu zeghea respectivă, era înghețat bocnă. În aceste condiții, cred că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt. Îmi dau seama perfect de păcatul pe care îl făptuiesc în acest fel... Întorc capul și îl zăresc pe Iisus oficiind slujba în fața altarului, înconjurat de cerșetori. Este liturghia oamenilor sărmani. Aș vrea să revin în mijlocul lor, dar nu îndrăznesc și îmi pare rău... Până la urmă ies prin ușa mare a catedralei. Afară e rece, dar cerul este albastru, imens și plin de stele... 20 octombrie 1949 Dimineața - dispoziție proastă. După-amiază
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care puneau la încercare nu numai plăcerea trupului, ci și toate spaimele sufletului, stârnind un diapazon de senzații din cele mai largi, asemenea fiarelor carnivore din junglă, a căror urmărire și vânătoare nu se puteau compara nici pe departe cu sărmanele competiții de tragere la țintă ori cu masacrarea în masă a potârnichilor... Eu nu satisfăceam nici pe departe nevoia de „ancilatorism“ de care bietul meu prieten fusese conștient încă din adolescență. Când se referea la dragostea care ne unea, Giglio
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
închipuiți că mi-ar fi o fericire... Îmi e o necesitate! Lopata În fața mea e muntele. În mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă nu am la îndemână. Trebuie să sap muntele ori să renunț... Să renunț?! Peste putință! Pentru mine nu există o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tu ce planuri complicate se urzesc în Bucu rești (și criminale pe deasupra) pentru dobândirea unei sticle de vin prost! Dar Gina, ce e cu Gina? Probabil că s-a lăsat cu totul amețită de răpitorul M.P. și te-a părăsit, sărmanul meu prieten! (Te iubesc foarte mult!) De, acestea sunt, dragul meu, consecințele unei prea mari sincerități față de femei. (Niște ființe interesate.) Nu știu cine e impostorul care a spus că fericirea este urâtă (o fi pârlitul de Lamartine?), dar le bonheur me
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
abrutizare... Preocupări literare: corespondență și puțin Herodot (foarte puțin). Astă-noapte l-am visat mult pe Mihai. De fiecare dată aveam anumite ascendente asupra lui și căutam să-l fac să simtă lucrul acesta. Doamne, cât amor propriu intră într-o sărmană dragoste depășită! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 12 august 1954 Dragul meu Petușicica! Abia după nouă zile de la plecarea ta am primit prima ta carte poștală. Îți poți dar închipui, dacă mai ai rudimente de imaginație, cum am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
diferite constituia mobilul, ținta și scopul deplasării noastre pe întinderea lanului secerat de grâu. Sub arșița soarelui și în bătaia fierbinte a vântului din câmpia Bărăganului, substanța respectivă, amorfă și inconsistentă, trecea în stare solidă, se usca bine-bine, iar oamenii sărmani, ca noi, foloseau acest produs uscat drept combustibil la bucătărie, precum și la încălzirea camerei. Adică reciclam materia fecală de natură animală dându-i o altă destinație în afară de aceea de îngrășământ natural excelent pentru obținerea unor recolte bogate. Ați înțeles? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]