1,771 matches
-
de bancă bazate pe tranzacții reale, împlinite înlăuntrul țării. De vor exista asemenea tranzacții, banca va emite hîrtie, de nu, nu". Munca industrială și protecția ei, pînă la o dezvoltare comparabilă cu a țărilor înaintate, cum crede cu îndreptățire autorul Sărmanului Dionis, sînt căile întăririi noastre economice. Poetul, în cuprinzătoarea și întinsa sa publicistică, una critică, mereu polemică, luptă împotriva incompetenței, a celor necalificați cocoțați în fruntea unor instituții ce impun o maximă expertiză. Nu se pronunță în contra instituțiilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt scutiți de observații nici G. Ibrăileanu, nici C. Botez, G. Călinescu, amintitul deja Ion Sân-Giorgiu, Gh. Panu (cu privire la pretinsa sa participare la întîlnirea Junimii unde Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și mulțumește lui D. Murărașu, pentru meritoria sa lucrare: Naționalismul lui Eminescu. G. Călinescu este opozat lui D. Murărașu și amendat pentru scăpările din Viața lui Mihai Eminescu și lectura superficială și plină de mistificări a lucrării celui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una dintre ele, Sărmanul Fekete Jóska, pare chiar a anticipa drama eroului din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Jovialului O. îi convin însă schițele umoristice, unde își pune în valoare spiritul ludic, verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
că așa au procedat și geții latinizîndu-se prin comerț și paznici de gură-cască la haznaua altora! Vedeți întunecaților că chiar un latin v-a dat în gît cu ticăloșiile voastre! Tristele V,10 ,,Doar cîte unul cutează să lucre pămîntul; sărmanul Ară c-o mînă pe plug și cu cealaltă pe arc, Cîntă-ncoifat pe-al său nai, ce-i lipit doar cu smoală, păstorul Și de războaie se tem oile-aici nu de lup. Zidul acesta ne păzește și chiar între
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor. - Acel om este sortit morții! Să ne grăbim ca să nu sfârșim ca el! A spus primul pelerin, continuându-și grăbit drumul. Al doilea pelerin, plin de milă pentru sărmanul acela, a coborât în râpă și la luat în spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat până la drum. Efortul foarte mare, l-a făcut să se încălzească și chiar să transpire. Din cauza greutății și a efortului nu mai simțea
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris și teatru: Pâinea păcatului (1905), parabolă în versuri, și „poema scenică” Sărmanul Dionis (1909), adaptare după Mihai Eminescu (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi). Fragmente dintr-o dramă istorică închinată lui Ștefan cel Mare la comemorarea din 1904 a domnitorului, au apărut în „Calendarul Ligii Culturale” (1907). Altă dramă, Voichița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de model. SCRIERI: Pâinea păcatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de model. SCRIERI: Pâinea păcatului, București, 1905; Sărmanul Dionis (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi), București, 1909. Traduceri: François Coppée, Pentru sceptru, București, 1898 (în colaborare cu D. Nanu). Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Gh. Orleanu, „Calendar literar și artistic pe 1909 al revistei «Biblioteca românească enciclopedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru, fantomatic. Eroul e neliniștit, caută iubiri dureroase, emoțiile crunte ale revoluției, spre a se pierde apoi pe patine în imensitatea polară. Sărmanul Dionis închide filozofia teoretică a lui Eminescu și se bazează foarte superficial pe teoria apriorismului. Metafizica poetului e panteistic spiritualistă, amestec de leibnizianism, idealism german și schopenhauerism. Universul e o sferă spirituală cu o infinitate de spițe ce sunt spețele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în timp, în epoca lui Alexandru cel Bun, și în spațiu, în lună, nu e vreo dovadă a subiectivității percepției ci o simplă inspecție ideală de-a lungul indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare este Al. Rally (Studente, 1915-1921) în creionări grațioase: Al cui e parfumul cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Goga, Cartea Facerii, reia la alt moment istoric ideea din Îndreptări de Duiliu Zamfirescu, opera memorialistică din lumea didactică a lui C. Kirițescu, interesantă, continuă nuvelistica cu suburbii idilice și patriarhale a lui Delavrancea, pe care o cultivă foarte pitoresc Sărmanul Klopștock, scriitor bizar, de o volubilitate grotescă. Lumea acestuia, așezată între marginea tabacilor și maidanul lui "sperie-pește", este alcătuită din Papazu al lui Lache paracliserul de la biserica Slobozia, Tache-nasu, culegător la tipografia cărților bisericești, armonist la completul de la hănișor la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera Sărmanului Klopștock, cu mai puțină pastă dar cu mai multă tehnică literară. În scopul de a ne oferi un mare tablou de umanitate, scriitorul ne înfățișează câteva nuclee adunate într-o curte și încadrate în mahala, insistând asupra aspectului scabros al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese, El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis, Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul, e regele pădurei!” Este imaginea haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el caută comparații de preț și găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare poftă despre nenorocirile sale. Iată (În traducerea lui N.C.) un fragment din această smerită Închinare: „Fiind Însetat și Îndemnat și dorind, domnul meu, să vă scriu cu nesăturare și să Înregistrez precum În inima
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
departe pe călugărul Dan". Orașul încetează a fi, așadar, o "realitate" concretă, cu o "istorie" anume, consemnată documentar ("Lambrior și Panu îi arătaseră că Iașii lui Alexandru cel Bun nu puteau avea o arhitectură turcească" poetul comisese "greșala" aceasta în Sărmanul Dionis), pentru a se preschimba într-o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
filosofiei" poetului. Visul nu constituie, prin urmare, o formă de evaziune, el are o funcție cognitivă, reprezintă o modalitate privilegiată de explorare a Sinelui. În aceeași ordine de idei, Ilina Gregori atrăgea atenția asupra "structurii duale" ("corespunzătoare polarității realitate-vis") din Sărmanul Dionis, demonstrând cum, cu intuiția lui genială (care lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la finalul nuvelei". Așa reușea Eminescu să descopere, crede Ilina Gregori, "un limbaj nou, în concordanță cu viziunea sa metafizică", un limbaj care să vorbească "despre eul adevărat, mereu altul și, totuși, mereu același"210. Or, deși intuise că în Sărmanul Dionis se află și "cheia" metafizicii și a psihologiei eminesciene, și "secretul" literaturii adevărate, criticul-prozator n-a izbutit să descifreze corect mecanismul epic al nuvelei. Poate că, de n-ar fi respins de plano genul fantastic (pe care, pretindea Todorov
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au eliberat de sub jugul capitalului. (Ă). Cum să puteți voi Înțelege cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mîine, lovea în respectul său înnăscut pentru economii. În aceste mulțimi cu pumnul ridicat, exigente, un pic arțăgoase și a căror violență ascundea o mare candoare, cei mai caritabili se văitau că-l caută de acum încolo în van pe "sărmanul" respectuos din romanele doamnei de Ségur". Marc Bloch, L'Etrange défaite, 1940 În Strania înfrîngere, mărturie scrisă în 1940, publicată după moartea sa în Rezistență, istoricul Marc Bloch analizează starea Franței în pragul celui de-al Doilea Război Mondial. El
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după ce erau părăsite de ceea ce s-ar putea numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de piele, unul dintre acești rechini era cît pe ce să-i reteze mîna lui Queequeg, în clipa cînd sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew, fii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-i săreau în ajutor, sapele acelea imprudente riscau uneori să taie mai degrabă un picior de om decît o coadă de pește, mai ales că atît harponistul cît și rechinii erau ascunși uneori pe jumătate de apa însîngerată. Dar sărmanul Queequeg, care gîfîia și se canonea cu cîrligul acela de fier, se ruga, cred, mereu lui Yojo, lăsîndu-și viața în seama zeului său. Iar eu îl întrebam în gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]