15,319 matches
-
și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa, de altfel, acest limbaj echinoxist drept „entuziast-emfatic”: o apreciere care trădează, zic eu, nu neaderența criticului la text, ci diferența dintre generații... De asemenea, aș remarca - pe lângă substanța „filosofică” (adică mitică, preocupată de sacru și de transcendență) a poeziei lui Horia Bădescu - și o altă trăsătură a ei care o individualizează, în interiorul echinoxismului, ca și în afara lui: importanța pe care o au meșteșugul și travaliul asupra versului. Culminând în Ronsete (specie inventată chiar de
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
Mircea Cărtărescu. Și care a optat pentru o cale proprie, atât în raport cu „programul” echinoxist inițial (ghilimelele semnalează tocmai relativismul acestui program și diversitatea formulelor poetice din cadrul grupului), cât și în raport cu cel al generației optzeci. Un poet al ființei și al sacrului, ca să parafrazez titlul remarcabilei sale hermeneutici, și mai ales al raportului tensionat dintre ele. Totodată, o inițiativă editorială - patronată de Editura Eikon și de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca - de mare interes pentru toți cei preocupați de literatura contemporană.
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
părăsită de un delicvent hotărât să camufleze o fraudă și o fugă, nu e decât un evadat perpetuu, în căutare de travestiri, alibiuri și noi victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
abandon folosit practic și speculat literar. Transfer - fuga duioșilor părinți în diaspora expedientelor disperate. Transfer - înșelăciunile, prefăcătoria, ingratitudinea, schimbarea la față, hohotul cinic al trădătorului, evlavia de comandă a mironositului. Și, firește, Transfer trebuie să fi fost și furtul focului sacru de către Prometeu, pentru ca Transfer să se numească și faptul că, nemaiavând deocamdată ce fura, Petru Dumitriu își "transferă" astăzi căciula. * Euridice, 8 proze, Buc., 1947.
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
căreia rațiunea abdică: neputința de a pricepe te silește să depui armele, abandonînd intelectul și îmbrățișînd credința. Omul se înfioară și tace, căci simte că rațiunea nu-l poate ajuta, de aceea senzația curentă este de mysterium tremendum. Întîlnirea cu sacrul e resimțită ca o ruptură insolită și fascinantă, după lecția lui Rudolf Otto privitoare la das Heilige (sacrul). Divinul coboară pieziș, izbind mintea cu evidenta lui găunoșenie irațională, de unde și vorba devenită clișeu a lui Tertulian: „Este cu totul vrednic
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
se înfioară și tace, căci simte că rațiunea nu-l poate ajuta, de aceea senzația curentă este de mysterium tremendum. Întîlnirea cu sacrul e resimțită ca o ruptură insolită și fascinantă, după lecția lui Rudolf Otto privitoare la das Heilige (sacrul). Divinul coboară pieziș, izbind mintea cu evidenta lui găunoșenie irațională, de unde și vorba devenită clișeu a lui Tertulian: „Este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este absurd. Și este sigur că a înviat după ce a
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
acestui sitcom literar, legați într-un fel sau altul de biografia lui. Moartea nu e izbăvitoare, nu e nici măcar importantă, fiindcă isteria cotidianului o transformă și pe ea într-un eveniment monden, curățând-o cu totul de orice urmă de sacru. După ce aruncă în apă cenușa defunctului, văduva acestuia se ceartă și se îmbrâncește cu fiica ei din cauza genții sport de 10 euro, în care se afla urna, geantă pe care bătrâna vrea s-o recupereze cu orice preț. Astfel de
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
la ceruri, oamenii devin invizibili după ce beau poțiuni fermecate, sau își pierd memoria, obiectele se mișcă singure, se nasc copii cu coadă de porc, morții li se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu sacru, adeverind, pe planul ficțiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
pierd memoria, obiectele se mișcă singure, se nasc copii cu coadă de porc, morții li se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu sacru, adeverind, pe planul ficțiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a orașului din finalul
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
morții li se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu sacru, adeverind, pe planul ficțiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a orașului din finalul romanului, cu reminiscențe biblice, sugerează ideea că întreaga istorie a acestuia este de
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
doua și a treia oară, umplutură fără de rațiune, inepții publicitare, au fost iarăși abuziv folosite, în acele zile de supremă sărbătoare, - ce trebuiau să fie un cleștar de limpezimi esențiale. Uzurpatori de reputații intelectuale atentau - pentru a cîta oară? - la sacra cuviință pe care o impune acest punct înalt al orizontului nostru moral. Incompetența demult semnalată, în ce o privește pe Oltea Șerban Pârâu, se conjuga cu un soi de narcisism lenevos, afișat în interviuri ale Președintelui-Director General. L-am auzit
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe și generații. Îndepărtarea de sacru prin frivolitatea tinerilor este o formă de grabă ce afectează individul trecând prin crize existențiale. Se apelează la terapeuți, la psihoterapie În căutarea sensurilor primordiale. Satul din amintirea noastră este patriarhal. Suiți la ceruri, țăranii români așteaptă, așa cum de acolo
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
a personajelor poeziei celor doi. Ceea ce vede Jurebie chiar și atunci când scrie poeme de amor este o constelație a nefericirii, ca tot atâtea țigări aprinse în noaptea singurătății personale, miriade de suflete incendiate de la un foc departe de a fi sacru: „poate ești în bucătărie /și eu n-am deschis ușa care trebuie/ sau în baie. în spatele oglinzii./ poate ești pe hol. pleci sau vii.// pe covorul din dormitor/ mă împiedic de tine./ o țigară arde pe balcon/ n-am spus
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
identitatea prin modul în care recuperează și evaluează ideile, mizei teoretice conferindu-i suportul de talent și inteligență necesar consolidării într-un sistem conceptual original și coerent articulat. În studii ample, de sinteză, care au ca obiect creația unor monștri sacri ai dramaturgiei universale, mă gândesc la Shakespeare și Cehov, dar și a unor regizori ca Brook, Grotowski, Strehler, relaționând lectura textului cu cea a spectacolului, descoperă valori tematice și existențiale inedite, surprinzătoare prin insolitul și substanțialitatea lor. De la o carte
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
pentru propria fervoare sangvinară. Refn ne scoate din cadrul unei banale reglări de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul ataraxic al lui Refn, Julian, se oglindește în implacabilul Chang, un maestru care înaintează tăcut pe calea lui; tăcerile converg către o formă de iluminare, de transcendență într-o lume care pare închisă etanș în cercul violenței. Din
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
la tradiția chineză ancestrală. Așa cum se știe, cinci este un număr „magic” în numerologia chineză. La nivel macrocosmic cinci sunt elementele fundamentale (apă, foc, lemn, metal, pământ), cinci sunt punctele cardinale (nord, est, sud vest și centru), cinci sunt munții sacri care sprijină cerul. La nivel microcosmic, uman, acestora le corespund cele cinci viscere (ficat, inimă, splină, plămâni, rinichi), cele cinci simțuri (auz, văz, gust, miros, simț tactil), cele cinci arome (iute, amar, sărat, acru și dulce) și așa mai departe
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
egale - viază între infatigabila pulsație ritmică produsă de Vinaccia și persuasivele linii melodice configurate de Hofseth; liantul acustic dintre cei doi e furnizat de bandoneonul lui Di Bonaventura, interpret capabil să resusciteze ambiguitatea originară a acestui instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
de insensibilitate crasă ori de «fals idealism». Iar de Calvin să nu aud!”. Un lucru e cert: mâncarea, hrana de zi cu zi, nu mai e privită cu ochii burghezului sau ai gurmandului de altădată, ci redusă la esența ei sacră: pâinea și vinul. Pe urmele teologiei lui Nikolai Berdiaev și în posibila descendență a unor Peter Wust sau Gabriel Marcel, cum crede Ion Vartic, Steinhardt ripostează cu înflăcărare împotriva „falsului idealism”: „Pâinea aproapelui meu e o datorie spirituală, nu se
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare, de vină sînt capetele teologice, care îi îmbrobodesc pe naivi să creadă în superstiții vetuste. De superstițiile acestea mustesc textele sacre și orice ochi lucid, cînd se apleacă asupra lor, tresare sub evidența absurdității lor. Din a treia categorie face parte Christopher Hitchens, un ateu venit din zona jurnalismului american, pentru care singurul remediu împotriva religiilor e dispariția lor. Dar o
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Discret și contemplativ, el preferă să înregistreze nostalgiile prinse în biografeme și semiologii literare. Tânărul Gabriel Anghel pricepe, încă din librăria brăileană, că aparține unei lumi-care-se-face pentru el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
a împlinit 100 de ani. Bună ocazie pentru numeroșii fani ai lui Proust de a-i consacra zeului lor studii savante, cercetări minuțioase ale manuscriselor și ciornelor, ale biografiei, bibliografiei, franceze sau străine, pe scurt, de a întreține nestins focul sacru al uneia din cele mai de seamă opere în proză din secolul XX. La originea cultului nu se află, cum s-ar putea crede, francezii, ci americanii. Totul a început la Universitatea din Chicago în 1927. Abia în 1934, Albert
Cine se înfruptă din la madeleine a lui Proust? () [Corola-journal/Journalistic/3233_a_4558]
-
femeie misterioasă, Selchis, naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia are a face aici, la fel ca la Eliade, cu aglomerarea mizelor sacre în cele profane. Selchis poate fi regina diabolică care-și omoară bărbații sau o zeiță berberă, ce privilegiază, ca Imhotep, scriitorii. O subtilă metaficțiune se insinuează în datele finale ale povestirii, ca și cum manuscrisul neterminat se continuă într-un alt text
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
consecutiv, acea călătorie magică la Bayreuth pentru a participa la câteva spectacole wagneriene în Festivalul renumit ce se ține vara în Teatrul lui Wagner, construit la inițiativa și sugestiile sale. Pentru mine, drumul spre Colina Verde a fost un pelerinaj sacru împlinit ca un dar de la Dumnezeu după mulți ani de așteptări, speranțe și vise care s-au realizat într-o zi. Pentru un iubitor al muzicii lui Wagner, intrarea în templul acestuia reprezintă un ideal greu de atins, iar atunci când
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un cuibar de vicii, tradiția e un mănunchi de constrîngeri, autoritatea intelectuală e o sursă de dominație, credința e semn de retardare, iar bărbatul alb
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]