3,203 matches
-
îmbăia cu gura lui știrbă și o oră întreagă. Clădirea fabricii de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul bănuților ovali ai frunzelor de salcâm. Nu îl văzusem niciodată de aproape, dar, parcă desenată cu penița, se deslușea de-a lungul lui, până în vârf, o scară de incendiu, protejată de inele asemenea unei trahee. La trei sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna spre pământ, probabil înspre noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu, până dispăru în frunzișul salcâmului. După puțin timp, uitîndu-ne prin romburile gardului de beton la care ne repeziserăm, l-am văzut venind în fugă. A escaladat cu greutate gardul și a sărit chiar între noi. Avea umerii obrajilor roșii, dar în rest fața îi era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pereți, cei vreo douăzeci de metri ai gangului, până am ieșit într-o semi-curte interioară înconjurată pe trei laturi de bloc și institut, pe a patra aflîndu-se gardul de beton al morii, prin ochiurile căruia ieșeau crenguțe și frunze de salcâm. Era o curte mică, asfaltată, foarte curată în comparație cu spatele blocului. Într-o parte se deschideau ușile de sticlă ale Scării Unu. În cealaltă se aflau niște trepte înalte care se terminau sus cu o mică platformă cu balustrade de piatră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se dintr-o povestire oarecare, cu arabi și caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului, o întreagă lună de vară. Nu făceam nimic fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai există astăzi în București un loc ca Rondul. Era o piață rotundă, nu prea mare, parcă mereu cețoasă din cauza molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se bălăcea un burete portocaliu. Se învîrtea în jurul Daciei, ștergând și curățind, în aerul tonic al primăverii, care provoca desfacerea mugurilor întregului material lemnos din curtea blocului: salcâmi și gard viu. Acesta era arhitectul Emil Popescu. Tot ce s-ar mai putea spune despre el este inutil și chiar ridicol. Contează oare că fuma "Cișmigiu"? Că ținea, nu se știe de ce, cu echipa de fotbal S. C. Bacău? Că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încît vecinul își lua în grabă la revedere și urca în apartamentul său, unde, neștiind dacă să râdă sau să compătimească, se simțea tulburat tot restul zilei. Perioada underground dură până în primăvara anului următor. O dată cu înverzirea gardului viu și a salcâmilor din spatele blocului, Emil Popescu dădu brusc mai tare difuzoarele stației, astfel încît ceea ce cânta să se poată auzi pe o rază de câțiva metri în jurul Daciei, fără să deranjeze însă vecinii din bloc. Mulți dintre ei își făcură obiceiul să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
serie de evenimente mutual contradictorii, dacă mă pot exprima astfel... Se auzi strigat din urmă, și de-abia atunci își dădu seama că o pornise singur înainte, cu câinele lângă el. Cei doi așezaseră rănitul la umbra rară a unui salcâm, își scoseseră căștile si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bezna dormitorului, probabil și-a luat cîteva pe spinare. Adorm la loc, ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește de la o zi la alta, e o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii și mestecenii și ce pomi mai sînt pe aici s-au Îngălbenit și aruncă cu frunze În noi cînd trecem glorioși pe sub ei. Dimineața facem pregătire pentru jurămînt, răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amenajăm dormitoarele din baterie, unde urmează să ne mutăm. SÎnt niște pavilioane joase, de lemn, arată ca niște bungalouri de vacanță, cu trei dormitoare În care ar trebui să intre În jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
punct de observare vizuală În centru (unde, de altfel, se găsește și un depozit de muniție), există o mulțime de biute de pămînt acoperite de plase de camuflaj prin care se ițesc țevile unor tunuri enorme, există o lizieră de salcîmi spre sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spuneau, ai văzut că și În București s-au dat lupte pînă aproape de Anul Nou. CÎnd v-am găsit la spital atunci Încă nu eram... mă rog, adică eram... nu eram chiar așa de speriați... Undeva În față, liziera de salcîmi de camuflaj Își desenează din ce În ce mai accentuat filigranul negru pe cerul alb-gri, pînă cînd la un moment dat ne strecurăm printre crengile de pe care se scutură picături strălucitoare de apă. Soarele se vede ca un gălbenuș luminos printr-o sticlă mată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care mărginește capătul grădinii Belmont. Dincolo de zidul îngrăditor, se putea vedea forma înaltă, greoaie, dramatică, a salcâmului, și acoperișul scund, verde, al Papucului, strălucind sub stropii ploii ușoare care tocmai căzuse. Zidul era întrerupt de un gard de lemn, proaspăt vopsit în negru lucios. John Robert aruncă o privire spre casa de vară, apoi spre gard. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru John Robert), lăsându-i lui Hattie camera mai mare (cea cu avionul și cățelul), care dădea spre spatele grădinii și spre poartă. Dar când sosi Hattie, alese pe dată priveliștea spre Belmont, care conținea mesteacănul și fagul arămiu și salcâmul. Cred că ar trebui să mă duc mâine să-i fac o vizită doamnei McCaffrey, spuse Hattie. — Domnul profesor ne-a cerut să nu o deranjăm. Am anunțat-o eu că am sosit. O s-o întâlnim în grădină. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră oameni în grădină. Alex avusese toată viața aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de ea însăși. Privise la această grădină când fusese copil și, mai târziu, își privise propriii copii în ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul dulce-acrișor al acestui prețios arbust. Pearl, mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră că grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata se deghizase oarecum pentru a ieși afară, îmbrăcând o pelerină lungă neagră și înfășurându-și capul într-un fular. Emma îi spuse: Hello, scumpo. L-ați văzut cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă o petrecere aici. — E o rușine! Pleacă acasă! — Pearl, ai ceva împotrivă dacă te sărut? Emma era doar cu puțin mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe jos și, bâjbâind pe sub pelerina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pleacă, pleacă! Filozoful întoarse spre Tom o față chinuită, cu ochii și sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa. Deschizând larg ușa garajului, Alex o urmă pe Ruby în casă. Capul straniu din salcâm părea să strălucească în lumina misterioasă a amurgului. George fusese sincer convins când îi atribuise lui John Robert o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că ar fi imoral să-i ceară lui Adam să ascundă de tatăl lui darul. Între timp, oul vinovat zăcea în cutiuța lui de carton, în dulapul ei. Alex se apropie și ea de fereastră. — Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am spus ca vâscul. Privind peste umerii lor, Tom văzu peruca blondă a lui Emma (sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rulantă. Alerga, gâfâind și scâncind, în direcția apartamentului Dianei, în Westwold. George ieși din institut și o porni cu pași repezi spre Strada Mare, dar curând se întoarse în Grădina Botanică. Se opri ca să se uite la un copac, un salcâm, pe care-l „adoptase“ de mult, pentru că îl asocia cu copilăria lui petrecută la Belmont. Traversă grădina, ocolind muzeul, și porni pe Podul Roman. Ajuns de partea cealaltă a râului Enn, se pomeni luând-o spre Burkestown, cu intenția vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și prăfuit, crescut parcă dintr-o întindere de gunoaie, învechite și ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]