2,264 matches
-
teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a surselor care îl separă pe Eliade și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fondul mitico-ritual. Dar de unde vine această nevoie de a umaniza miturile? Poate că este un proces natural, aici ca și în altă parte, dar ne putem întreba și dacă nu cumva este vorba de un nou spirit al cultului eroilor, salvatori și mari oameni, în loc de zei, care se va fi răspândit în Orient după cuceririle lui Alexandru, care pesemne că a reînnoit, nu doar pentru greci, cu care mai ales este pus în legătură, dar și pentru orientali, ideile despre relațiile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la plecare. Ar fi stupid să pierd ocazia. Niciodată nu voi mai avea 23-24 de ani și posibilitatea de a vedea aceste țări minunate printr-o singură călătorie”, Calcutta, 17 aprilie, cf. Europa, Asia, America..., pp. 264-265), fie ca alternativă salvatoare la exasperantele probleme financiare („Dacă totuși prostia și politicianismul îmi vor suprima bursa, eu voi continua să lucrez aici și voi face cerere de schimbare a cetățeniei în cea americană, iar după doi ani mă voi stabili în America, profesor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în monografia sa, Viața lui G. Călinescu, care a recenzat Ce-i de făcut? de V. I. Lenin și, faimosul în epocă, Cursul scurt de istorie a PCUS. Toate aceste dovezi, atît faptice, cît și scrise, nu-i vor fi salvatoare în fața tăvălugului comunist de anihilare a valorilor și tradițiilor spirituale naționale. În țară se aplicau tezele lui Lenin, din articolul care a pus bazele realismului-socialist (a se vedea Ov. S. Crohmălniceanu), "Organizația de partid și literatura de partid", dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cea mai cuprinzătoare și exactă: "totalitarismul nu înseamnă doar genocid, etnic sau social, nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se în contra corectitudinii politice și a multiculturalismului ce bîntuie prin unele foi bucureștene, Monica Lovinescu se simte datoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Europei, ca și, de altfel, Între două culturi organic diferite cum sunt cea franceză și germană; probabil am ajuns prea târziu În Germania sau Franța sau, mai știi, ereditatea mea ardeleană, patriotardă, „mi-a jucat festa” pentru o nouă și „salvatoare” readaptare, după ce odată mă adaptasem, cu eforturi dizgrațioase, e drept, mediului „vechi-regățean”, mediului sudic, Îmbibat de orientalism - comodul, coloratul și atrăgătorul fatalism!, și de cultura franceză; În timp ce eu veneam dintr-o zonă austriaco-germană, ca și bucovinenii sau Titu Maiorescu, Eminescu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aurore” roșii sau negre; și aceste lupte și crime „revoluționare” au fost duse, printre altele, pe o bază rațională - ideea că În istorie fiecare formă sau structură organizatorică socială și umană, oricât ar fi fost ea de performantă sau de „salvatoare” În trecut, este supusă eroziunii și trebuie să lase loc alteia. Dar... căreia?! Nu cred că cineva În lume, om inteligent și apt de o judecată calmă, gravă și obiectivă, ar mai susține sistemul capitalist sau post-industrial ca fiind un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ea trebuie să ne „amenințe” cu sfârșitul, cu extincția implacabilă, cu Neantul, pentru a crea În noi acele felurite reacții, dintre care, cum o spuneam, marea majoritate nu trec de spaima difuză și ascuțită ce ne Împinge În depresii, mituri salvatoare sau boli, diagnosticate sau nu. Dar ea, divina Moarte - pentru a o animiza Încă o dată! -, așteaptă totuși și „cealaltă reacție”, paradoxală, tragică: revelația ei, adică Înțelegerea cu adevărat a acestei spaime animalice care ar trebui, la „Întîlnirea”, aș zice, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asupră-și, și, poate pentru acest tip de „scepticism”, nu mă pot număra printre drept-credincioși. Destinul, cred eu, nu poate fi acceptat, Înțeles În ultimul ceas, și În nici un caz ca o „soluție”, oricât ar fi aceasta de stringentă, de „salvatoare”. Destinul unui personaj - și, Încă o dată, printr-o dublă sau triplă reflecție sau refracție, cel al unui om viu! -, ca și ideea sau spaima de moarte, trebuie să fie o „lucrare” perpetuă, o grijă, o atenție suprasensibilă care depășește și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin Europa, preferabil un principe latin. Poate Amedeo de Savoia, al doilea fiu al regelui Italiei, Victor Emanuel?<endnote id="12"/> Sau Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold II? Dintr-un motiv sau altul, aceste propuneri au căzut. Soluția salvatoare s-a ivit În persoana principelui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, rudă Îndepărtată a regilor Prusiei (ramura catolică, din sud, a familiei). Nu Bismarck, cum s-ar putea crede, l-a susținut În primul rând pe acest german, ci Napoleon III
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al treilea. S-a apelat În decembrie 1999 la Mugur Isărescu, un tehnician fără culoare politică, Încă din 1990 guvernator al Băncii Naționale. Soluția a avut darul să placă românilor, deziluzionați de politicienii de profesie și aflați În așteptarea unui „salvator“. Mitul „salvatorului“ a funcționat de altfel fără Încetare după 1989, beneficiind de el Iliescu, apoi Constantinescu... Cine știe, poate că un specialist În finanțe va face În sfârșit ceva pentru economia țării. Și parcă — prin sugestie! — economia a Început chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
n-avea motive să fie prea mândru. De data aceasta (spre deosebire de primele două dăți) a fost votat mai puțin de dragul lui, cât din nemulțumire față de regimul Constantinescu și din teamă față de un posibil regim Vadim. Mitologic vorbind, cariera lui de „salvator“ se Încheiase. Românii se obișnuiseră Însă cu el. Nu mai stârnea entuziasm, dar nici adversități implacabile. Întreținea un sentiment de siguranță și de continuitate. Longevitatea politică l-a transformat din „salvator“ În „Înțelept“. Discursul său a devenit mai european, ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un posibil regim Vadim. Mitologic vorbind, cariera lui de „salvator“ se Încheiase. Românii se obișnuiseră Însă cu el. Nu mai stârnea entuziasm, dar nici adversități implacabile. Întreținea un sentiment de siguranță și de continuitate. Longevitatea politică l-a transformat din „salvator“ În „Înțelept“. Discursul său a devenit mai european, ca și al partidului său, În ansamblu. Un partid care, ani de zile, fusese exclusiv partidul lui. Acum nu-i mai aparținea chiar În Întregime. Un nou personaj intra În scenă: Adrian
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înșiși se duceau la Paris. Cât despre ruși, refuzul civilizației lor se amesteca, firesc, cu un sentiment de teamă. Cu atât mai mult după instaurarea comunismului În Rusia. Rușii deja invadaseră țările române În nenumărate rânduri; inițial, fuseseră priviți ca „salvatori“, dar acum nu mai era cazul. Când avea să se petreacă următoarea invazie? Cum bine se știe, s-a petrecut. Încă mai brusc decât părăsiseră Estul, românii au fost reintegrați În Est. În prima sa fază, de fidelitate absolută față de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale, să-mi Înțelegi atitudinea. Explicația e simplă: sunt englezoaică, și englezii nu obișnuiesc să piardă.“ Cu o asemenea neclintită credință, nu putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran În acele momente a fost ea, chiar dacă oficial țara era personificată prin Ferdinand. Românii au simțit acest lucru și și-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scrisoarea Dv. i-am scris recomandat și trimis prin curier special la București, cerându-i să procure „Purinor”. Dacă aveți norocul, s-o găsească scrisoarea mea Încă la München, desigur, că ea Îmi va aduce medicamentul, pe care-l știu salvator, căci, l-a mai adus odată unui cunoscut de aici, care sufere de ciroză hepatică și i-a folosit mult . Mi-ați adus și trista și neașteptata veste a morții fostei mele bune și Îndatoritoare eleve, Eugenia Diaconescu. Fiul ei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai mare eveniment pentru suporterii săi a fost moartea Maestrului, ca după aceea să înceapă să-l zeifice fără pic de jenă. Dacă acestor oameni li s-ar interzice cultul pentru Laxness, ei și-ar găsi cu siguranță un nou „salvator” în literatura din Islanda. Este o formă de devoțiune, o formă de „religiozitate” care se instalează într-o literatură privată de spirit critic. Publicul din Islanda este foarte mândru de premiantul său Nobel. Laxness a rămas, pentru mulți oameni, mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
conștient nu numai dacă această trăire-tip se repetă - deoarece și alte reflexe de comportament se pot repeta „în cerc”, ci dacă acest „motiv esențial” al „caracterului său” poate fi - și trebuie să fie! - unul formator, unul absolut tipic, unul „salvator”! Aminteam în această serie de „confesiuni” de motivul „labirintului” în existența mea, ce a prins, s-a transformat cu încetul și după multe ocoluri, eșecuri și aferente suferințe - în motivul cercului. Ca o salvare de obsedantul labirint, formă-informă a existenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei. Sau Nietzsche!Ă Dar noi... noi romancierii, aici, în „colțul nostru”, noi cei legați de istorie (fără majusculă!Ă, deci de istorii, de milioanele de detalii ale existenței „vizibile”, dar și de mit, ca o formă înalt simbolică și salvatoare a mizeriei, versatilității și precarității existenței, noi, „servitorii” lectorului și ai publicului mai mult sau mai puțin larg care își pune, mai devreme sau mai târziu, fiecare în „colțul lui” și în felul lui, această întrebare, această problemă, noi - legați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Forme și reprezentări vii... Iar Patriarhul, pe numele său Abraham, a „redus toate la Unul” și acest „Unu era gol”, cum o cântă Th. Mann în epopeea sa Iosif și frații săi... ...Să rămâi, să rămânem fideli acelei prime intuiții salvatoare și legislatoare, să rămânem fideli și credincioși tradiției, acelei Tradiții ce înseamnă nu numai „păstrare” și „imitare”, dar mai ales luptă în acel spirit ce a însemnat mișcarea noastră umană în spațiul numit istorie, o înaintare care, poate, nu avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima și cea mai esențială, salvatoare, „viclenie” sau „armă”, cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum o demonstrează lingvistul Gheorghe Brătianu, nu a fost secole decât un „jargon” de înțelegere între aceste seminții, aceasta fiind și explicația conservării sale, a acestui „jargon
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru serviciul sacerdotal -, Institutul a crezut că a găsit-o într-o mică turmă din Mexic. Numai că vițeii ei, crescând, au început s-o ia tot mai mult spre gri deschis. Dezamăgire. Iar cercetările pentru găsirea adevăratei vaci roșcate salvatoare au fost reluate. Și toate acestea se petrec în secolul al XXI-lea, sub egida prestigiului unor oameni inteligenți, informatizați și hiperconectați. Lumea se consolează gândindu-se că acești lunatici sunt niște excentrici, niște marginali. Eu unul cred că sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu daruri îi poate convinge pe turci ca să nu atace Transilvania, deoarece „turcii sunt mulți ca nisipul mării și nimenea nu poate să le stea împotrivă”. Împinși de nevoie, oamenii politici din secolul al XV-lea au acceptat o soluție salvatoare, plata unui tribut. Răscumpărau în acest fel pacea, iar efortul făcut de țară pentru plata lui era mai mic decât pagubele provocate de războaiele pustiitoare. Nu însemna însă că renunțau la luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-i dă tri” (Vălcău de Jos - Sălaj). Sămânța, simbol al principiului masculin fecund, pare animată de misiunea concepției fantastice. Graba cu care gestația se încheie și creșterea accelerată a pruncului indică nevoia imperioasă de un erou care să înfăptuiască gesturile salvatoare. „Fecunditatea, belșugul, norocul, sănătatea - sau, la un nivel mai ridicat, nemurirea ori tinerețea veșnicăsunt concentrate în ierburi sau arbori; umanitatea sau rasa derivă dintr-o specie vegetală”, credință din care rezultă circuitul om - plantă. Aceasta l-a îndreptățit pe Ovidiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremoniei de inițiere, novicele află că eroul mitului pe care tocmai l-a auzit este el însuși” . Echivalența personajelor este totală: personaje ale clasei dinamice Virilis - Virilia 291, Petru Făt-Frumos, Arghir, Frunză Verde și „Ion tânăr călare” au aceleași înzestrări salvatoare și parcurg dusîntors drumul dinspre creație și haos. Flăcăul care se remarcă dintre frați e întotdeauna mezinul, această dezvoltare narativă fiind clasificată de Lazăr Șăineanu sub numele Ciclul celor trei frați, A, Tipul fraților perfizi. În baladele Scorpia I(8
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]