2,377 matches
-
Plin de sine, Nishi povestea că pe corabie se vor îmbarca negustori ca să vândă în străinătate mărfuri și unelte japoneze și ca să stabilească legături de negoț, iar minerii, fierarii și topitorii erau trimiși să învețe tehnicile de lucru străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului existau mine de aur și depozite de minereu, dar era pentru prima oară când auzea că se vor îmbarca și astfel de oameni. În seara aceea, samuraiul se duse la culcare zicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învețe tehnicile de lucru străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului existau mine de aur și depozite de minereu, dar era pentru prima oară când auzea că se vor îmbarca și astfel de oameni. În seara aceea, samuraiul se duse la culcare zicându-și în sinea lui că însărcinarea sa n-avea nici o legătură cu toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urca în bărci, solii îl salutară respectuos pe seniorul Shiraishi care venise de la Shiogama pe un vas de război împreună cu alți doi oameni de seamă. Așezat pe un scaun, seniorul Shiraishi adresă fiecăruia în parte cuvinte de încurajare, dar când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl urmară în grabă. Le era teamă să rămână singuri, căci totul era nou pentru ei pe această corabie. Samuraiul se amestecă și el prin mulțimea de negustori, umăr la umăr cu însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Privi munții Ojika de care se vedea nevoit să se despartă. Erau îmbrăcați în verdele crud de mai al copacilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e, fără îndoială, cel mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați în jos de o putere uriașă. Samuraiului îi era în același timp și greață, și rău și se simțea neputincios. În asemenea momente ba dormea, ba se gândea năuc la chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se simțea neputincios. În asemenea momente ba dormea, ba se gândea năuc la chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și acum îi consola pe samurai și pe Tanaka. Când Velasco s-a apropiat de ei, au simțit mirosul puternic al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile, nu veți mai simți nimic nici măcar pe timp de valuri mari sau de furtună. Samuraiul nu putea da crezare cuvintelor lui Velasco. Însă, îl fericea pe tânărul Nishi Kyūsuke care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i mai slăbească, întocmai după cum le spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată din cabina mirosind greu a lac și ulei de pește și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată din cabina mirosind greu a lac și ulei de pește și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât vezi cu ochii. Samuraiul cunoscu astfel pentru prima dată în viață nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde până în Nueva España. Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde până în Nueva España. Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura, ce crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap Matsuki supărat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dădu din cap Matsuki supărat. Ce crezi dumneata despre faptul că ni s-a poruncit tocmai nouă, niște simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul că în această călătorie nu-i însoțea ca supraveghetor nici unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului, ca să nu mai vorbim de generali. Dumneata ce crezi, senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]