2,488 matches
-
surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea de vânatorile pe zăpadă, cu boieri din Fălciu, din Huși, chiar și din Bârlad... cu sănii cu zurgălăi, în care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tu înțelegi un suflet fără țară...“ Poezie închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de decembrie... început de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ușor, o ploaie caldă, fină, ca apa puverizată de o stropitoare de grădină. M-am trezit odihnit și cu mintea ascuțită. M-am uitat afară pe fereastră. M-am simțit la fel de plin de viață ca o haită de câini de sanie. Ne-am dat jos din pat și am luat ca mic dejun mâncare mexicană și vreo două țigări. Cred că am și fluierat În timp ce mă bărbieream. Ea a intrat În baie și a stat să mă privească. Păream să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi îndemnă Dimitrie, care era cel mai vârstnic dintre gospodari. Dumnezeu să ne aibă în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi îndemnă Dimitrie, care era cel mai vârstnic dintre gospodari. Dumnezeu să ne aibă în grijă, rostiră, cu evlavie, Natalița, Ileana și Alyona, nevestele gospodarilor. Îndemnând caii, își amintiră că l au uitat și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii se hotărau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii se hotărau care colind să-l cânte la bunica, iar cei mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag. Ai venit pe-acest meleag S-aduci liniște, pace Și bucurie în case! Te-am așteptat un an întreg, Dar nu îmi pare
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
dubii atâta timp cât nu m-a văzut. Scrisoarea este pentru mine? Da! Și care îți era dorința? Să te văd și să mergem împreună pentru a împărți daruri tuturor copiilor. Atunci, hai! Am ieșit din casă, ne-am urcat în superba sanie trasă de reni și toată noaptea am împărțit cadouri. A fost cea mai fericită noapte din viața mea. Dar, din păcate, urma să se sfârșească. I-am spus Moșului: Pot merge și anul viitor cu tine pe la copii,nu? Sigur
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
neînduplecat în ceea ce mă privește, încă nu m-a iertat, Noiembrie, întâia ninsoare, ninge cu fulgi mari, cărnoși, până mâine dimineață totul va fi acoperit de zăpadă, Daniel e încântat de ninsoare, nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus de la toacă până-n poarta bisericii celei vechi, Daniel învață pentru mâine la geografie, stă pe laviță cu picioarele întinse spre foc, a venit cu cartea de geografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se ajungă una pe alta de la un capăt la altul al, ne apropiem de blocul Aidei, La care scară? întreabă șoferul, ultima scară, răspunde Aida ușor aplecată înainte și Octavian își face cu greu loc printre copiii ieșiți deja cu săniile printre blocuri, chiar dacă zăpada abia s-a pus, ninge cu fulgi tot mai mari, oprește șoferul mașina la ultima scară, Aida vrea să plătească, dar eu o împiedic, îi fac semn lui Octavian că nu acum, n-am bani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
carte”. Se așază cu toții la masă. Mănâncă. Vine iarna În care se trezește În timp ce maică-sa și taică-su Împodobesc pomul de iarnă pe furiș. Din clipa aceea, Moș Crăciun, basmul frumos, dispare pentru totdeauna. Uneori mai visează noaptea o sanie trasă de cerbi și Moșul mergând greoi prin nămeți. În iarna următoare, degeaba așteaptă, cu pleoapele lipite, prefăcându-se că doarme; se face din ce În ce mai multă liniște În casă și se aud sforăituri Într-un târziu. Dimineață se scoală și vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și el tace și ascultă teatru la microfon. Afară ninge. Se dă toată ziua cu sania și se tot bate cu bulgări de zăpadă. Altădată, În altă iarnă, zadarnic așteaptă să ningă. Zile Întregi se scoală dimineața și fuge la fereastră să vadă dacă a nins. Și Își pierde orice speranță și Îi este frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mirosuri se amestecă În dulce silă cu mirosuri de tutun aromat și de mahorcă, deopotrivă. O, și ce femei! Din alea lungi și albe cu flăcări și În ochi dar și pe buze! A nins mult peste noapte. În așteptare, sania este plină cu paie și pături călduroase. Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oaspeți?” Îl Întreabă prietenul. „Lupii, prietene, lupii!”. „Și ei?” „Ei, ce? Uite așa, și gata! Bună ziua, domnule. Bună ziua, lupilor, fiare spurcate!”... „ Grozavă vreme, ninge de trei zile!” spune un lup mai bătrân, și așa Încep lungile seri cu lupii, În timp ce sania prietenului nu mai știi dacă este un punct sau un fulg În acest imperiu al singurătății. În anul 1967, după terminarea stagiului militar, am lucrat temporar la O.C.L. Confecția și la I.C.R.A. - Vamă. În anul 1969 m-am transferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La Praga. Cu ocazia celei de-a șaptea aniversări a eliberării Cehoslovaciei de către glorioasa armată sovietică. Aniversarea va fi În luna mai, dar tovarășul Stalin scrie din timp scrisoarea pentru că este bine ca iarna să Îți faci car și vara sanie. Iarna este cea mai lungă. Din cauza Întunericului. Dar și vara este cea mai lungă. Din cauza luminii. În solda serviciilor de spionaj american, Vasilescu Colorado, agent al cunoscutului spion american Barnes, primind instrucțiuni și sarcini din partea stăpânilor din Wall-Street să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Avusese o zi lungă. 19 La mânăstire În vis Îi apăru Uri, stând În viscol, chemându-l să-și ia rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îți legi un cordon în jurul burții. Istoriile mele povesteau de trăsuri și de turci, de un producător de paste și de magazinele evreiești de pe strada Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești „dinainte de vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr Katz în casa noastră, sub lampadarul aprins non-stop, pentru că el, „în vremea lui“, fusese într-un loc pe care îl cunoscuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în spate. Împingeam măsurat vârfurile pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat care avea schiuri noi cu canturi de oțel, în timp ce băieții din sat trăgeau după ei pe colina bisericii sănii și unul, chiar cu doage adevărate - partea rotunjită de lemn a unui butoi vechi -, mai mult cădea decât se dădea; eu, pe de altă parte, eram un „vânător“ care străbătea depărtările de gheață, la vânătoarea de foci și urși polari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
devastată, din care nu mai rămăsese decât pivnița și cobora acolo într-o cameră tombală aflată sub pământ, ale cărei fresce de pe cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în pantaloni de piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Se gândea la iernile în care călătorise cu părinții în Carpați, la Sinaia, stațiunea climaterică unde se aflau castelele regale și unde se întâlnea crema Bucureștilor. Aici puteai lua o gură de aer proaspăt, puteai să faci un tur cu sania trasă de cai, săniile astea erau folosite și în București, când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în care călătorise cu părinții în Carpați, la Sinaia, stațiunea climaterică unde se aflau castelele regale și unde se întâlnea crema Bucureștilor. Aici puteai lua o gură de aer proaspăt, puteai să faci un tur cu sania trasă de cai, săniile astea erau folosite și în București, când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință, își păstra amintirile pentru ea, își înfigea doar mâinile în acoperitoarea de blană pusă pe genunchi, simțea cum zdruncinătura de la plecarea săniei o va aduce din nou acolo, înapoi, unde mai demult străzile și piețele erau înghețate, iar oameni înfofoliți ca niște mumii așteptau ceva în fața ferestrelor înalte dinspre șosea, decorate cu stuc, oamenii aceia cu mâna la pălărie. Simțea ritmul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]