2,312 matches
-
de universalitate a acestuia, care visa bibliotecă universală, după cum se știe, adică o mare bibliotecă pentru acest nefericit popor român, și violența elegantă a lui Grigore Alexandrescu satira. Dar nu vorbesc neapărat de satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe care i-am considerat mereu târgovișteni. I-am simțit atât de acasă, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
locuitorii ei sunt lucrări și de cercetare etnografică îmbinată cu cea folclorică. În lucrarea despre Straja, partea privitoare la ritualul nașterii, a nunții și înmormântării ocupă spații largi, iar descrierea valoroasă. Strigăte și chiote din Straja, bocete din Straja și satire asupra țiganilor sunt părți ale monografiei. Deosebit, Dimitrie Dan a desfășurat și o fructuoasă activitate de muzeograf și conducător al unei astfel de instituții din Cernăuți. * Păstorul Păstorul. V. Sesan, în Glasul Bucovinei nr.103 informa că „În baza mandatului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu aluzii la societatea timpului, din care rezultă că cei care imitânduși stăpânii, se îndepărtează de ai lor și-și degradează, astfel, sufletul. De aici și morala: Limba, postul și obiceiurile trebuie păstrate! „Calendarul vechi către cel nou” este o satiră publicată în Calendarul pentru Bucovina pe anul 1848 într-o limbă românească frumoasă și care îi este atribuită lui Morariu Andrievici Silvestru, ea nefiind semnată. Partea cultural-literară, în anul 1853 se intitula „Calendariu de petrecerea timpului”, iar din 1854 - „Calendariu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al doctorului Hotinceanu, telegrame cifrate, înțelese de oricine cunoștea mersul vremurilor, poșta redacției - adesea închipuită și tot cu iz pilduitor, uneori câte un apel către cititori, în românește, dar și în limba germană. „Lumea zice, eu nu zic!” este o satiră cam în genul celei promovate în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apărut în București între 6 februarie și 5 iunie 1866, iar redactorul ei, în nici un caz, nu poate fi suspectat de necunoaștere a limbii române. Cât despre Dori Popovici, care în 1828 edita Dreptatea de Cernăuți, alții erau subiecții de satiră ai gazetei unde colaborau I.C. Fundescu, Șt. Vellescu și N. Nicoleanu în zilele debarcării lui Al. I. Cuza și ale înscăunării principelui Carol... * Sănătatea satelor Sănătatea satelor, revistă pentru răspândirea cunoștințelor folositoare, apare la Cernăuți între 25 iunie 1942 și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am aflat, s-a sinucis la Paris, Doamne ! Acolo-i și Eliade. Și Cioran, Ionescu, mai toți la Paris sau în America, pe unde au putut și ei. — Tănase ? — Tănase a murit suspect, de la o infecție, vezi Doamne, nu de la satirele împotriva rușilor. Nu se comentează, dar se știe... Și e mai bine să nu deschizi subiectul. — Și Sachi ? Sachi, dragul de el... — Pribeagu a scăpat, e în Israel. Nu cred că ai să-l mai vezi vreodată... — Și Mihail ? — Mort
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de scene de sexe („Vreau să spun, Iisuse, de ce nu?“ i-am spus râzând editorului meu în timpul unui prânz în barul de la Patroon în timp ce el își verifica concentrația de zahăr în sânge) și romanul putea fi citit fie ca o satiră a „noii excentricități sexuale“, fie ca o poveste simpla a unui tip mediocru satisfăcându-și poftele trupești terfelind femeile. Voiam și să-i excit pe oameni și să-i fac să gândească, să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am rezervat destul timp să cunosc orașul, să merg la spectacole de teatru, între care celebrul Yunona i Avosi de la Teatrul Lenkom. Am văzut atunci și spectacolul „disident” după o piesă de Ion Druță, Mârțoaga, montat la Teatrul de Satiră. Biletul la spectacol l-am obținut cu ajutorul lui Ion Druță, care a avut amabilitatea să sune la casele teatrului... Urma chiar să ne întâlnim și să discutăm după vizionarea spectacolului, dar Ion Panteleevici a tot amânat întâlnirea - invocând probleme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își are justificarea în scopul ce urmărește. Romanul intră adânc în studiul moravurilor, grupelor umane și caracterelor, pe când piesa de teatru nu dă decât indicații sumare și poartă și povara convențiilor scenei. Artistul e și om: constatarea asta ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din 1999, alăturarea României la Embargoul fixat de Organizația Națiunilor împotriva Serbiei și Muntenegrului, la propunerea SUA, au scăzut popularitatea președintelui Emil Constantinescu. Retragerea sa de pe arena politică a inspirat pe mulți creatori de literatură, care au alcătuit eseuri, epigrame, satire la adresa domnului Emil Constantinescu. Și eu am avut în vedere așa ceva. Legându- mă de statura sa, de asemănarea Cu Alexandru Ioan Cuza și la cele două profesii de bază, aceea de juris și geolog. Două epigrame sunt mai semnificative: Fostul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de emfază afectivă pentru ruptura de etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Condurachele, gagademicul galonat, agentul de înrâurire pozitivă a străinătăților. Firește, în "La cafeneaua hermeneutică", reeditată somptuos de "Nemira", găsești un număr de portrete auctoriale, însă de nu-s nici robotice, nici satirice, eu, creango-rabelaisian pe undeva, neavându-le decât cu "satira menipee", care iaște lucrătură de mixare, impurificare, dozare, cu umplerea cârnaților mult asemănându-se. Dacă ai fi antrenorul "echipei naționale a scriitorilor" care ar trebui să joace cu "restul lumii", ce scriitori români ai băga în teren? Care ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Liceul Codreanu, celui cu care stătuse la aceeași gazdă - la Maria Similache - spunându-i lui Paul Bujor, acum ajuns profesor universitar, ceea ce vedea: . După care mai optimist dar și răvășit se explica: Era, crede C.D. Zeletin, perioada când Vlahuță scria satira „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, tipărită în Calendarul nostru pe 1918, al cărei manuscris îl văzuse arătat lui de G. Tutoveanu („Bârladul odinioară și astăzi”, 1984, p.551). Momentul când Voiculescu l-a cunoscut pe Vlahuță i-a prilejuit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la ceea ce nu ne place să auzim despre liderii noștri și la idei opuse celor exprimate de alti autori cu privire la ceea ce ar trebui să facă liderii noștri, a determinat un erudit să considere că Machiavelli a scris Principele că o satiră la alte cărți de sfaturi din acele vremuri. Dar considerațiile cu privire la modul în care a fost primit Machiavelli de la un secol la altul au fost diferite. William Connell surprinde în mod foarte nuanțat acest lucru. Pentru a înțelege de ce a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la ceea ce nu ne place să auzim despre liderii noștri, si la idei opuse celor exprimate de alti autori cu privire la ceea ce ar trebui să facă liderii noștri, a determinat un erudit să considere că Machiavelli a scris Principele că o satiră a altor cărți de sfaturi politice 5. Afirmația conține un sâmbure de adevăr, deși nu oferă o explicație completă sau pe deplin satisfăcătoare. În epoca lui Machiavelli existau tratate, cunoscute sub denumirea de "oglinzi ale prinților", care îi sfătuiau pe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tratate la momentul redactării Principelui pentru că a împrumutat multe din titlurile capitolelor sale din ele6. Și Machiavelli se delectează evident ajungând la concluzii opuse acelora din "oglinzile prinților". Totuși, nu poate fi susținut argumentul că a scris Principele doar că satiră. Scrisorile lui Machiavelli fac referire la această lucrare cu cea mai mare seriozitate. Cu siguranta, nici unul dintre contemporanii lui Machiavelli nu a considerat Principele o carte umoristica. Într-o lucrare amplă despre republici, Discursuri asupra primelor zece cărți ale lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai mare seriozitate. Cu siguranta, nici unul dintre contemporanii lui Machiavelli nu a considerat Principele o carte umoristica. Într-o lucrare amplă despre republici, Discursuri asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius, care nu a fost niciodata tratată că o satiră, există referințe cât se poate de serioase la Principele, iar Principele se referă în două rânduri, într-o manieră la fel de serioasă, la Discursuri. Astfel încât pare clar că Machiavelli a intenționat că cele două cărți, Principele, despre principate, si Discursurile, despre
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
University Press, DeKalb, Ill, 1996. Martelli, Mario, "La struttura deformata: sulla diacronia del cap. III del Principe", în Studi di filologia italiană, 39 (1981), pp. 77-120. Mattingly, Garrett, Renaissance Diplomacy, Cape, Londra, 1955. ---, "Machiavelli's Prince: Political Science on Political Satire?", în The American Scholar, 27 (1958), pp. 482-491. Mazzeo, Joseph A., "Dante and Epicurs", Comparative Literature, 10 (1958), pp. 106-120. McAlpine, Alistair, The New Machiavelli: The Art of Politics în Business, Wiley, New York, 1998. Mussolini, Benito, "Preludio al "Machiavelli"", Gerarchia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Stato Fiorentino", în Luigi Borgia, Gli stemmi del Palazzo d'Arnolfo di Sân Giovanni Valdarno, Cantini, Florența, 1986, pp. 13-22. Anzilotti, Antonio, La costituzione internă dello Stato Fiorentino sotto îl ducă Cosimo I de' Medici, Lumachi, Florența, 1910. Ariosto, Ludovico, Satire, IV.208-232, în Ariosto, Opere minori, A. Vallone (ed.), Milan, Rizzoli, 1964, pp. 763-764. ---, Lettere, A. Stella, Mondadori (ed.), Verona, 1965. Armstrong, J. A., The European Administrative Elite, Princeton University Press, Princeton, 1973. Auditori Novi, în "leze Pisana", 1492, text
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pp. 354-356, pretinde a fi văzut copia după Machiavelli cu însemnările personale ale lui Stalin 4 Alistair McAlpine, The New Machiavelli: The Art of Politics în Business, Wiley, New York, 1998. 5 Garrett Mattingly, "Machiavelli's Prince: Political Science on Political Satire?", în The American Scholar, 27 (1958), pp. 482-491. 6 Allen H. Gilbert, Machiavelli's Prince and "Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "de regimine principum", Durham, N.C., Duke University Press, 1938. Vezi, de asemenea, Felix Gilbert, "The Humanist
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Headless Horsemen: An Essay on the Chivalric Epics of Pulci, Boiardo, and Ariosto", acum publicat în colecția lui de eseuri Exile and Change în Renaissance Literature, Yale University Press, New Haven, 1984, pp. 33-75; de comparat și cu Ludovico Ariosto, Satire, IV.208-232, în idem, Opere minori, (ed.) A. Vallone, Rizzoli, Milano, 1964, pp. 763-764, unde semnificația este evidentă. 84 Vezi Lucia Gai, "Centro e periferia: Pistoia nell'orbita fiorentina durante îl '500", în Pistoia: una città nello stato mediceo, Pistoia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inimă și minte, feri în laturi, e Dalila". Fără îndoială, doctorul C. Vlad era obsedat de profesiunea sa, văzând totul doar prin prisma medicului, străin de orice alte interpretări de ordin social, moral, politic, necum estetic. Dacă din această frumoasă satiră eminesciană, a cincea, el n-a reținut (înțeles) decât că autorul e un impotent narcist, slabă nădejde să înțeleagă mai mult din întreaga operă a acestuia, în care de altfel află "scene de vampirism", iar în Făt-Frumos din lacrimă constată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel identifică și urmărește utilizarea figurilor specifice retoricii, într-o demonstrație riguroasă de ordin stilistic ce vine să confirme evoluția literară a demersului gazetăresc eminescian. Este interesant de urmărit, din această perspectivă, bunăoară, pamfletul ori satira, care dincolo de avizul tematic, de subiectul abordării, se desăvârșește prin procedee retorice rafinate, pe care Eminescu le utilizează cu firescul mânuirii lor de către un deplin cunoscător al capacităților acestora de exprimare. Nu mai puțin supuse regulilor retoricii sunt articolele doctrinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]