1,927 matches
-
complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
și Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității "Al.I.Cuza" din Iași. După absolvirea primei facultăți, a profesat geologia timp de 6 ani. Din 1991 lucrează ca redactor și colaborator în presa scrisă și audiovizuală. Cătălin Mihuleac a publicat articole satirice în numeroase reviste din țară, printre care menționăm: "România literară", "Ziarul de Duminică", "Orizont", "Timpul", "Convorbiri literare", "Monitorul", "Opinia studențească", "Dacia literară", "Luceafărul", "Cronica" etc. Actualmente este redactor la revista "Convorbiri literare", unde coordonează paginile de proză, teatru și jurnal
Cătălin Mihuleac () [Corola-website/Science/309089_a_310418]
-
după numele lui Panteleimon Kuliș) era încă interzis, iar publicațiile trebuiau să folosească alfabetul rus (numit peiorativ de ucraineni „iarîșka” după numele a două semne din alfabetul rus ъ și ь - semnul tare, respectiv moale). Reprezentațiile teatrale și spectacolele muzicale satirice puteau fi aprobate de autoritățile locale, dar nu se puteau înființa trupe teatrale care să joace exlusiv în limba ucraineană. În ciuda apariției unui număr important de publicații și a unor reprezentații în limba ucraineană, posibile de multe ori cu ajutorul mituirii
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
tradiția galiciana. Din această fuziune au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își are tradiția să populară la care s-a adăugat influență provensala a acelei forme poetice cu caracter moral sau satiric numită "sirventes". Cele mai multe dintre ele reflectă viața menestrelilor, acei declasați care își puneau în versuri desfrâul și certurile cu tovarășele lor "vivandierele". Beția, excesele erotice, rivalitățile profesionale, etc. constituie tema multor cântece, iar de cele mai multe ori au un limbaj violent
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm. Adesea, în loc de portret el face caricatură. Uneori proza să este lirica și satirica. Structura psihologică și ritmul susținut al celor mai bune române ale sale de dragoste sunt marcate de simțul tragicului. Dar românul camilian se apropie de cel preromantic și prin structura să românească. Acțiunea și descrierea sunt neglijate; sentimentul timpului nu
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cunoscut o popularitate care, pe vremea aceea, nu era egalata decât poate de cea de care se bucură Joao de Deus. Fiu al aceleași generații ideologice, António Duarte Gomes Leal (1848-1921) este unicul rival al lui Junqueiro, prin virulenta să satirica. S-a remarcat în 1875 cu "Claridades do Sul" (Lumini din sud). În poezia să există multe locuri comune, stilul său este de o verbozitate difuza, o cultură prost asimilată duce la grave confuzii de idei, dar el își are
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
său este de o verbozitate difuza, o cultură prost asimilată duce la grave confuzii de idei, dar el își are momentele sale de geniu pe care, din păcate, niciun alt portughez din epoca să nu le-a atins. Virulenta să satirica manifestată în unele din compozițiile sale, reunite în parte în "Anticristo" și "Fim de Um Mundo" (Sfârșitul unei lumi), alternează cu predilecția să pentru ocultism, cu un sentiment apocaliptic al catastrofei, care-l fac să se îndrepte, în ultima fază
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
educație fiilor săi sunt mai favorabile în Imperiul German. Georg-Titus a urmat o școală de ofițeri și a devenit ofițer de carieră iar Emanuel a urmat studii medicale, fiind totodată atras de literatură. El a colaborat, între altele, la revista satirică germană "" și a publicat un volum de pasteluri. A decedat la 45 de ani în urma unui accident de automobil. Deși era mistuită de dorul de România, păstrând contacte strânse cu reprezentanți ai comunității române din Berlin, rezidenți sau doar în
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
în 1930, având 630 de pagini. În martie autorul depusese manuscrisul la Editura Rowohlt care va scoate pentru început 5000 de exemplare. Cu ocazia unui interviu dat ziarului rus de la Moscova, "Novy Mir", Musil mărturisea că lucrează la "un tablou satiric și utopic al culturii occidentale moderne". Primul volum al "Omului fără însușiri" apare în octombrie. În decembrie, scriitorul Thomas Mann îl declară în revista literară "Das Tagebuch" romanul anului. Volumul al doilea apare în 1933, an în care, după venirea
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
tabere, rebeliunea a fost înăbușită. După revolta din 3/15 aprilie 1861 separatismul moldovenesc și-a pierdut, treptat, din influență, el nemaiconstituind o mișcare importantă în peisajul politic. Singurul său purtător de cuvânt a rămas Teodor Boldur-Lățescu, animator al ziarului satiric „Boldul”. Revendicările moldovenești și conservarea identității regionale au rămas apanajul unei elite diversificate, fără o orientare precisă din punct de vedere politic.
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
(rusă: Денис Иванович Фонвизин) (14 aprilie 1745, Moscova — 1 decembrie 1792, Moscova) a fost un dramaturg satiric rus. Născut în 1745, la Moscova, într-o familie de nobili neînstăriți, a avut încă din copilărie prilejul de a observa contrastul izbitor dintre viața de huzur a claselor privilegiate și situația mizeră a țărănimii exploatate. În timpul studiilor de liceu
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima sa comedie satirică „"Brigadirul"”, care pune temeliile dramaturgiei naționale ruse. De atunci datează și legăturile lui strânse cu N. I. Panin - un om înaintat al timpului, care sprijinea dezvoltarea artelor și a literaturii. Din punct de vedere politic, Panin era șeful grupului opoziționist care
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Pușkin, Nekrasov, Gogol și Saltîkov-Scedrin. După comedia satirică „"Neisprăvitul"”, de Fonvizin, și opera revoluționară a lui Radișcev - „"Călătorie de la Petersburg la Moscova"” - fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și artistică. Criticul democrat-revoluționar Bielinski l-a denumit pe Krîlov „"slava, cinstea și mîndria literaturii ruse"”. Numele multor personaje din fabulele lui Krîlov au devenit substantive comune și au rămas în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
apropiindu-l de lumea actorilor și literaților. Talentul de scriitor al lui Krîlov — talent care se deșteaptă foarte de timpuriu — se remarcă încă de la primele sale încercări literare. Cu experiența astfel îmbogățită, Krîlov debutează în literatură ca autor de comedii satirice în proză („"Ghicitoarea în cafea"”, „"O familie turbată"”, „"Scriitorul în anticameră"”, „"Poznașii"” și altele) - lucrări care se caracterizează, pe de o parte, prin atitudinea critică față de clasele stăpînitoare și, pe de altă parte, prin simpatia caldă, prin înțelegere, față de țărănimea
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Krîlov frecventează toate premierele și, în scurt timp, devine cunoscut în cercurile oamenilor de teatru. Primele fabule, care vădesc același caracter satiric-demascator, apar în 1787. Începând din 1789, se consacră activității publicistice. Editează, cu mijloace proprii destul de modeste, întâi revista satirică „"Pocita duhov"” (Poșta duhurilor), apoi „"Zritel"” (Spectatorul), care, împreună cu revistele lui N.I. Novikov, combăteau abuzurile autocrației, sistemul iobăgist și militau pentru dreptatea socială și apărarea culturii naționale ruse. În această perioadă, înfricoșată de urmările răscoalei lui Pugaciov (1773 — 1775), care
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
fabulistului i se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805 îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabilește definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
reprezintă pe Napoleon. Scoțînd în evidență eroismul poporului rus, hotărîrea lui nestrămutată de a lupta până la izbânda finală, marele fabulist exprimă mîndria națională care-l caracterizează pe Kutuzov: Și alte evenimente istorice au fost consemnate de pana realistă a scriitorului satiric. Dintre fabulele care au o bază istorică concretă, cele mai semnificative sunt „"Fiertura lui Damian"” și „Cvartetul”. Sursele creației lui Krîlov își au rădăcina în însăși viața și tradițiile poporului rus. De aceea, suflul basmului popular se face simțit în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influențat într-o oarecare măsură de Protagoras, Euripide a împărtășit unele concepții ale sofiștilor. Din vasta operă a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au păstrat 17 tragedii și o dramă satirică (între care "„Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugătoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”".) El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte și
Euripide () [Corola-website/Science/310365_a_311694]
-
se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare. Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric "Le Petit Comique". Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența și la Romă, pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo" și un turneu al catedralelor gotice din centrul Franței (1877). Expune în acest an, la "Cercul
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
creează în genul odei. Sub influența ideilor iluministe, Mihail Lomonosov elaborează "teoria celor trei stiluri" cu caracter normativ pentru limba literară rusă. După Marea Revoluție Franceză, Ecaterina a II-a îngrădește libertatea producțiilor literare. N.I. Novicov, redactor al unei reviste satirice, este arestat, scriitorul A.N. Radiscev este deportat în Siberia. Către sfârșitul secolului, pe prin plan se situează așa-zisa "literatură sentimentală", în mare vogă și în vestul Europei. Reprezentant important al acestei tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857), în care creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în transformare. A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează prin dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]