10,267 matches
-
intereselor personale, spirit „de gașcă”). Discuțiile asupra soluțiilor de îmbunătățire a muncii sunt și ele dominate de logica luptei. Fiecare parte este interesată în promovarea acelor soluții care sunt de natură să-i sporească puterea, controlul în întreprindere, să faciliteze satisfacerea intereselor proprii. În relațiile sale cu întreprinderile, sociologul știe că, uneori, conducereaacestora este interesată în aplicațiile sociologiei, dar, pe cât posibil, la nivelurile ierarhice inferioare. Rezistența poate fi însă destul de generală, fiecare parte temându-se că utilizarea sociologiei va produce schimbări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obiectivelor. Operaționalizarea obiectivelor, pornind de la diagnoza necesităților colectivității, este de naturăsă ofere sistemelor sociale o imagine mai clară a ceea ce trebuie să facă. Ce înseamnă o muncă interesantă? Ce produse trebuie oferite colectivității, în așa fel încât să se maximizeze satisfacerea necesităților acesteia? Ce cunoștințe, deprinderi, capacități trebuie formate în procesul educativ? Sociologia poate contribui și la modificarea orientării sistemelor sociale:trecerea de la obiectivele pasive, defensive, la obiectivele active. Obiectivele pasive, defensive exprimă orientarea sistemelor sociale spre menținerea prin adaptare locală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de la faze mai rudimentare, mai puțin eficiente, spre faze din ce în ce mai eficiente. Istoria deci poate fi considerată ca fiind un progres continuu, deși în ritmuri diferite, a forțelor productive. De asemenea, prin dezvoltare, ea are o semnificație umană pozitivă: duce la satisfacerea într-o proporție din ce în ce mai ridicată a necesităților umane. Dezvoltarea ei înseamnă deci, în cele din urmă, un progres social general. Există însă și diferențe substanțiale între viziunea raționalistă a secolului al XVIII-lea și teoria marxistă a progresului social. Punctul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici un motiv de a-l exclude din sfera cercetării științifice riguroase. În fine, marxismul nu operează o ruptură între social și uman. Există o corespondență structurală între cele două. Dezvoltarea societății aredrept consecință și asigurarea unor condiții mai bune pentru satisfacerea necesităților umane. Nu trebuie, desigur, să gândim că există o relațiedirectă, nemijlocită între dezvoltarea socială și satisfacerea nevoilor umane. Această relație poate fi mediată, cu tendințe contradictorii. Dar, în ultimă instanță, se poate considera că dezvoltarea socială duce treptat la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ruptură între social și uman. Există o corespondență structurală între cele două. Dezvoltarea societății aredrept consecință și asigurarea unor condiții mai bune pentru satisfacerea necesităților umane. Nu trebuie, desigur, să gândim că există o relațiedirectă, nemijlocită între dezvoltarea socială și satisfacerea nevoilor umane. Această relație poate fi mediată, cu tendințe contradictorii. Dar, în ultimă instanță, se poate considera că dezvoltarea socială duce treptat la ameliorarea condiției umane. Din acest punct de vedere, evoluția societății reprezintă totodată și un progres. Care sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
spune deci că dacă s-ar pune problema criteriilor ultime ale progresului social, teoria marxistă nu ar avea decât un singur răspuns: măsura în care sunt satisfăcute necesitățile umane. Societatea însă reprezintă un sistem complex, cu propriile sale caracteristici structurale. Satisfacerea nevoilor umane reprezintă motorul ultim al întregii ei mișcări. Dar ea are o logică proprie. Această logică specifică dinamicii în timp a societății umane este surprinsă prin criterii ca nivelul de dezvoltare al forțelor de producție sau modul de producție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca nivelul de dezvoltare al forțelor de producție sau modul de producție ori, și mai general, formațiunea socială. Trecerea de la o formațiune socială la alta nu este un progres decât datorită faptului că prin aceasta sunt asigurate condiții superioare pentru satisfacerea nevoilor umane. În cazul în care considerăm necesar să distingem între două perspective, una strict socială (evoluționistă) și o alta mai generală, care are ca termen ultim de raportare omul (progresivă), atunci modul de producție este un criteriu al evoluției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
umane. În cazul în care considerăm necesar să distingem între două perspective, una strict socială (evoluționistă) și o alta mai generală, care are ca termen ultim de raportare omul (progresivă), atunci modul de producție este un criteriu al evoluției, în timp ce satisfacerea nevoilor umane reprezintă un criteriu al progresului. Între aceste două criterii este însă postulată în teoria marxistă o relație pozitivă tendențială. Raționamentul marxist în privința criteriilor progresului social este simplu: dacă definim progresul social ca gradul în care sunt satisfăcute necesitățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este simplu: dacă definim progresul social ca gradul în care sunt satisfăcute necesitățile umane, atunci este firesc să luăm drept criteriu fundamental al său gradul de dezvoltare al forțelor de producție, al capacităților colectivității de a produce bunurile cerute de satisfacerea variatelor necesități ale acesteia. Și este firesc să presupunem că orice comunitate umană, dacă are posibilitatea, va încerca să-și sporească mereu capacitățile productive și, prin aceasta, nivelul satisfacerii necesităților sale. Cele două criterii sunt echivalente: fie se ia gradul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de producție, al capacităților colectivității de a produce bunurile cerute de satisfacerea variatelor necesități ale acesteia. Și este firesc să presupunem că orice comunitate umană, dacă are posibilitatea, va încerca să-și sporească mereu capacitățile productive și, prin aceasta, nivelul satisfacerii necesităților sale. Cele două criterii sunt echivalente: fie se ia gradul de dezvoltare al forțelor productive, capacitatea lor de a produce cele necesare, fie se consideră direct gradul de satisfacere al necesităților umane. Pe această linie pusă în evidență de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să-și sporească mereu capacitățile productive și, prin aceasta, nivelul satisfacerii necesităților sale. Cele două criterii sunt echivalente: fie se ia gradul de dezvoltare al forțelor productive, capacitatea lor de a produce cele necesare, fie se consideră direct gradul de satisfacere al necesităților umane. Pe această linie pusă în evidență de Marx se orientează, în ultimul timp, cu diferențe însă semnificative din alte puncte de vedere, și o serie de gânditori nemarxiști. De exemplu, teoria societății postindustriale (Bell, 1973) reprezintăo tentativă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
redus. Această societate este de tip postindustrial. Există și o serie de limite importante ale utilizării gradului de dezvoltare al forțelor productive drept criteriu unic al progresului. În primul rând, acest criteriu dă o estimare relativ nediferențiată a gradului de satisfacere al necesităților unei comunități. La același nivel de dezvoltare economică, o comunitate poate realiza mai egalitar bunurile disponibile, iar o alta, inegal. În cazul ultimei comunități, gradul mediu de satisfacere al necesităților reale ale membrilor săi poate fi mai scăzut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest criteriu dă o estimare relativ nediferențiată a gradului de satisfacere al necesităților unei comunități. La același nivel de dezvoltare economică, o comunitate poate realiza mai egalitar bunurile disponibile, iar o alta, inegal. În cazul ultimei comunități, gradul mediu de satisfacere al necesităților reale ale membrilor săi poate fi mai scăzut decât în primul caz, din cauzasupraabundenței și a risipei practicate de clasele privilegiate. De aceea este necesar să se ia în considerație ca un criteriu secundar al progresului și structura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doilea rând, așa cum sugerează criteriile contemporane ale societății capitaliste dezvoltate, o parte din efortul și capacitățile productive sunt înghițite de„false” necesități, de necesități „înstrăinate”. Un consum nerațional nu poate duce, chiar în condițiile abundenței, la un nivel ridicat de satisfacere a necesităților umane. Este necesar de aceea să fie luată în considerație și raționalitatea orientării producției spre nevoi „reale”, „autentic” umane. Războiul, consumul ostentativ, risipa nerațională sunt factori care anulează într-o măsură substanțială potențele productive. Eficienței potențiale a aparatului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bază de analiză. De exemplu, religia nu poate fi determinată doar ca formă ideologică de promovare a intereselor claselor dominante. Ea este și acest lucru, dar pe lângă aceasta ea are și alte funcții - integrare socială, concepție despre lume, instrument de satisfacere a unor necesități psihologice (compensație, mijloc de reducere a incertitudinii etc). Religia deci trebuie explicată într-un context social, cognitiv, psihologic, cultural mai larg, asupra căruia, evident, organizarea economică a societății își pune amprenta. Ideea fundamentală a lui Marx constă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie să aibă posibilitatea de a trăi. Pentru a trăi este însă nevoie înainte de toate de mâncare și de băutură, de locuință, de îmbrăcăminte și de o seamă de alte lucruri. Primul act istoric este așadar producerea mijloacelor necesare pentru satisfacerea acestor nevoi, producerea vieții materiale înseși” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Activitatea de producție este determinată, pe de o parte, de un set de necesități: de necesitățile biologice ale speciei umane și de necesitățile de bunuri materiale, așa cum sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
traducător. Este fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar. Urmează școala generală în satul natal, apoi școala profesională a Grupului Școlar Electroputere din Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie pe care a practicat-o (cu o întrerupere pentru satisfacerea serviciului militar) paralel cu frecventarea cursurilor liceale la Școala Medie nr. 3 din Craiova (1962-1964, 1966- 1968). Își continuă studiile la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1968-1972), funcționând după licență ca profesor de limba franceză la
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
cuvine”: sentiment de superioritate, senzație de a avea drepturi și privilegii speciale. -Autocontrol/autodisciplină insuficiente: sentimentul de a nu putea tolera frustrarea, ceea ce este dificil. Domeniul IV: orientarea spre ceilalți Familii care în mod caracteristic oferă dragoste, condiționată însă de satisfacerea dorințelor lor mai întâi. Pacienți care acordă în mod caracteristic o atenție excesivă celorlalți, în detrimentul propriei lor persoane. - Constrângere: sentimentul de a fi obligat să-și sacrifice dorințele proprii și nevoile personale celorlalți. - Sacrificiu de sine: sentimentul că este important
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a reacționa față de dificultățile vieții. Psihoterapeutul își fixează atenția asupra procesului interacțional și asupra experiențelor pacientului. Evaluatorul joacă rolul unui observator-participant care influențează procesul de evaluare. Această formă de evaluare vizează atât calitatea informațiilor obținute de către clinician cât și satisfacerea scopurilor și trebuințelor clientului. Protocoalele de evaluare ale unei persoane bulimice Evaluarea centrată pe bulimie Protocolul de evaluare prezentat mai jos reprezintă evaluarea standard. Tabel 1. Evaluarea standard a bulimiei 1. Definirea problemelor de către pacientă (ce, când, unde, cum, pentru
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
câștigă din utilizarea ilustrărilor istorice, care constituie tocmai aplicația concretă a afirmațiilor lor generale; totuși, istoria este incoerentă fără repere din partea științelor sociale nomologice. Enunțurile din științele sociale care sunt făcute fără referire la evenimente specifice sunt adesea insuficiente pentru satisfacerea curiozității noastre explicative în ceea ce privește spațiul și timpul. Dar relatările evenimentelor specifice făcute fără o fundamentare adecvată nu au semnificație intelectuală de esență pentru științele sociale și, în consecință, pot aduce doar o contribuție foarte modestă la cunoașterea academică. III. Științele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la pierderea rezervelor de oxigen, toate deoarece fiecare consumator preconizează că efectul acțiunii sale marginale individuale va fi neglijabil asupra rezervei totale, cu toate că suma unor asemenea acțiuni poate constitui o catastrofă socială. În consecință, interesul personal rațional subminează condițiile necesare satisfacerii interesului colectiv, vătămând în cele din urmă și interesul individual. Argumentația de bază poate fi prezentată și într-o formă mai riguroasă. În acest scop, voi introduce distincția dintre bunurile publice și cele private. Bunurile private pure sunt complet divizibile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ce o influențează. Rezultă o cauzare circulară în care individul, gradul de individualizare și traiectoriile individualizării circumscriu modurile specifice de configurare și consacrare ale calității vieții. De exemplu, în condițiile în care calitatea vieții nu a atins încă pragurile de satisfacere extinsă a nevoilor materiale ale vieții, iar inegalitățile economice induc polarizări sociale pregnante, este foarte probabil să crească tensiunile, incertitudinile și riscurile sociale ale vieții individuale și sociale. Așa cum ar spune W. Beck, modul de distribuire a bogăției devine sursa
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unei familii boierești, de cărturari și oșteni, coborâtori din spița lui Danciul Pârăianu, ispravnic al Craiovei în vremea lui Matei Basarab. Urmează gimnaziul de la Liceul „Carol” și apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1926-1933). Întrerupe Facultatea de Științe (1933-1935) pentru satisfacerea stagiului militar la Școala de Ofițeri Artileriști din Craiova, după care se înscrie, influențat de prelegerile erudite ale unchiului său, generalul și profesorul I.C. Pârăianu, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1936-1940). După ce a debutat cu
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
căutarea unui loc de viață mai liniștit, pensionare și, mai rar, reîntoarcerea la munca pământului). Acest flux vestic este însă predominant postmodern, fiind determinat de nevoi de separare a activităților industriale de viața cotidiană, de diminuare a poluării, de căutarea satisfacerii unor nevoi superioare etc. Cel mai des, el implică fie continuarea activității profesionale în ocupația deja existentă, fiind facilitat de o infrastructură propice unui navetism pe distanțe mai lungi, fie dezvoltarea unor cariere în ocupații care nu presupun neapărat deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
indivizi cu mijloace care le permit să investească încredere și să dezvolte relații în afara celor tradiționale, cu cei apropiați. Pe de alta parte, postmodernitatea înseamnă o schimbare de substanță a riscurilor obiective și percepute de societate. Riscurile naturale, legate de satisfacerea nevoilor primare și de securitate sunt în bună măsură rezolvate. O serie de alte riscuri se manifestă însă pregnant. E vorba, pe de o parte de riscurile asociate noilor tehnologii: energia nucleară, ingineria genetică etc. Se adaugă globalizarea și diversificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]