3,958 matches
-
printre dealuri ieșind cu autoritatea Luna, taie terasele inferioare ale Moldovei, sub Roman depozit de fier vechi, priveliștea orășenească în lipsă de inițiativă, prea aproape de text, prea mari contradicțiile cu el. Ora 5,50, Roman, holul gării în renovare, moloz, scînduri, grup familial cu observator fata. Ora 6,00, în personalul Pașcani Adjud, în stația Roman, cît eram cu tine te profilai ca peisaj, din sumele respațiate cochiliile orașului, unele goale, tren de navetă al uzinei de țevi "Petrotub", piliturile ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Sîntămăria Mare umblă pe întuneric, ceață în lungul Vișeului din arbori, pajiști, o grădină de loc, halta Leordina fără oprire, nici o scădere în verdeață intravilanul, trupul de pădure îndesirea trunchiurilor, risipă de lemn pe rampă, deschisă și gard de scînduri marginea de la șosea, stația Leordina excursia lor în uniformă, Munții Copilași, Munții Maramureșului, aceeași husă de camuflaj pe rucsaci, lumea intrată în vegetație, soluția pentru ea, detalii salturile bruște la ieșiri din ceață, drumeagul pierdut prin trifoi, strălucire crudă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-am dat cu var! scoteți-i din fierberea amestecurilor terestre, rohmani, inundațiile nu-i ating, nici incendiile, pereții de la iarbă, șiță și scîndură casele în șes, Gălănești peste stație case tip P+1, 2-3 familii, principiul semicolectiv englezesc, în loc de cărămidă roșie tencuiala albă, grădinița în față la șosea, mici copii, mari jucării, porumbiști pînă în prundul Sucevei, Vicovu de Jos defilează cu ulița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-l mai faci sfînt! ceata de țigani, albastrul spălăcit al ochilor șefului de tură, paleta cu care promiți plecarea în punctul de vopsea verde, hai-hui prin curțile oamenilor, porumbi, meri tineri, copiii salută cu mîna, puiul de nuc păzit în scînduri, linia păstrează stîlpii de telegraf, burți de fire pe hățișuri și pădurice, gara Gura Putnei întîi cu cinci puștani snop, cățelul de sub roți a dat un metru mai în iarbă, șapte copii cerșetori se schimonosesc de despărțire, rîdem înșirați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în sala de așteptare clasa I, cei rămași la clasa a II-a stau în frig, credința înainte ca limbajul să oblige la inventarea religiei, procesualitate de galaxie Gutenberg-McLuhan, schimbă-l de scutece, mamă, bunică și nepot pe platforma de scînduri pentru bagaje, miei în sacoșe la oraș, ați făcut rost de miei albi, aduc bani cînd îi mîngîie lumea, ea îl ține în brațe, tu te întinzi pe trei scaune, l-ai silit pe bătrîn să plece, 15 țigani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Vatra Dornei ajuns și întrecut, rămîn acolo scriind, acceleratul Rodna Veche București Nord, pe Ilva cea mai de sus ținutul tunelelor, trece pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează cacofonia, complet imobil în om, scîndura pe căldura care bubuie din canapea, sarcofag și fulgi, fîșii albe brazii drepți, frății de brazi negri pe cetină schimbă capetele făpturii în blană caldă de cîine, se scutură de ploaie în așezări de Bucovina, de lapoviță, lumea este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dat telefon ca să avertizeze că se trăgea și cei ce asigurau paza depozitului au început să tragă asupra vagonului și după ei s-au luat și cei de la BIM. Spun unii că din vagonul respectiv n-ar mai fi rămas scândură pe scândură, așa l-au "atacat" băieții. S.B.: La Codru ați avut și dumneavoastră oameni în dispozitiv? L.M.: Nu. Era o companie de infanterie marină din BIM care acționa potrivit unui indicativ. După acțiunea aceasta au început diversiunile. La București
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
ca să avertizeze că se trăgea și cei ce asigurau paza depozitului au început să tragă asupra vagonului și după ei s-au luat și cei de la BIM. Spun unii că din vagonul respectiv n-ar mai fi rămas scândură pe scândură, așa l-au "atacat" băieții. S.B.: La Codru ați avut și dumneavoastră oameni în dispozitiv? L.M.: Nu. Era o companie de infanterie marină din BIM care acționa potrivit unui indicativ. După acțiunea aceasta au început diversiunile. La București ele au
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
Cimitire militare din anii 1916-1918, aflate pe teritoriul istoric al județului Vaslui Moto: „În ianuarie ’917, locomotivele trenurilor șuierau în gara Bârzești, clopotele de la biserica noastră din Călugăreni băteau în dungă și coloane lungi de soldați veneau în barăcile de scânduri de pe Dealul Mezatului..(...)...au adus cu ei și tifosul exantematic...”. (Fragmente din mărturia Ecaterinei Chiratcu în vârstă de 100 de ani, din satul Călugăreni, fosta comună Bârzești, județul Vaslui, înregistrată de autor la data de 26 august 2007). Despre istoria
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
militari era clară: inamicul nu trebuia să pună mâna pe atâția oameni folositori armatei. S-ar fi vrut ca evacuarea să fie făcută într-o anumită ordine, adică: întâi detașamentele de geniști să construiască în Moldova tabere din barăci de scânduri sau corturi de campanie care urmau să adăpostească până la 3.000 de oameni, și abia după aceea să fie aduși proaspeții recruți c ear fi trebuit să fie însoțiți de ofițeri, subofițeri și gradați care urmau să se ocupe de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de aproape toată lumea. În anul evocat mai sus, cu ocazia regularizării și îndiguirii râului Bârlad, s-a ivit necesitatea săpării unui dren cu care ocazie, întâmplător, a fost deranjat și cimitirul. Cupa excavatorului a scos la iveală numeroase oseminte și scânduri de coșciuge. Primarul de atunci al comunei Ștefan cel Mare, Cezar Ungureanu, a sistat lucrările și împreună cu proiectantul au decis abaterea drenului. În locul micii cruci a ridicat un monument pe care a lipit și o placă de travertin cu o
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
l-a plătit pe luna iulie a anului 1929 cu suma de 2.500 de lei. Pe 10 august 1930, casierul Istric achitase „D-lui M.I. Cahana” suma de 250 de lei cu care se achitase „... acoperirea cu tablă a scândurii pentru spălatul morților (subl.ns.)”. Nici școala nu fusese uitată de vreme ce pe data de 10 august 1930, Comunitatea a achitat suma de 525 de lei ce reprezentase „...repararea cercevelelor și obloanelor la școală”. Pentru cimitirul nou, meseriașul I.G. Herșcovici a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
proiecte pentru extragerea materialelor fiind mici”, inginerul-șef cerea forului superior „...cca. 100 de prizonieri cu garda respectivă”, cărora le putea asigura „...cazarea în casele din satul Gura Bohotin, întrucât pentru construcția baracamentelor este lipsă complectă în localitate de lemnărie, scândură, cuie”. Răspunzând chestionarului trimis de la Iași, la punctele 3, 4, 5 și 6 șeful serviciului fălcian spunea că „...hrana se poate aduce din târgurile Răducăneni, Drânceni și orașul Huși”; starea de sănătate a prizonierilor va fi controlată de către „...medicul din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
-și revină. Aveam doi loviți. Până la urmă, l-au dus pe violent la spital, dar seara ni l-au adus înapoi în arest. Băiatul acela era numai vână, era numai mușchi, a fost legat pe "țambal", pe patul acela de scândură, legat cu fața în jos și toată noaptea a fost bătut. Toată noaptea. A venit și un locotenent-major care era ofițer de serviciu la Regiment, nu mai țin minte cum se numea, unul cu ochi mari, albaștri, și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
decât un reflex al clarului de lună. Am ascultat din nou și mi s-a părut că aud un sunet sacadat, un zgomot greoi, adânc și din ce în ce mai accelerat, venind de foarte departe. Am înaintat cu încetineală, pășind foarte grijuliu, ca scândurile să nu scârțâie. Vedeam acum limpede ușa camerei lui Hartley și cheia în broască. Voiam să întind mâna, să răsucesc cheia, dar mi-era teamă să mă grăbesc, mi-era teamă să intru în încăperea aceea de groază. Am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
informația asta de reeducare... Unii au acceptat, alții n-au acceptat... Pe cei care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa închisă. La un moment dat nu mai încăpea nimic în tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața ne dădea drumul să mergem la veceu ș-atunci nu mai știam cum să ne ușurăm... Stăteam lângă ușă, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că a deschis ăla ușa și a început să mă înjure: Hai, treci la cameră! Ai scăpat, te-a scăpat ăsta! Deci asta a fost viața de deținut la Jilava. Se știe ce regim era la Jilava în perioada asta, scânduri bătute la ferestre, mulți de tot în cameră, transpirație permanentă... După aceea am revenit la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În închisoare era în funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
hrubă, nu puteai sta nici în picioare. Venise de acolo unu’ Flaviu Meteșan. Era în anul 5 la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și l-au bătut toată ziua. Stătea pe o scândură, era umed jos, un pic de apă să zic așa, șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus în cameră, dar pe urmă l-o’ dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
veste”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo 7-8 inși, și ne-o’ băgat în închisoarea coloniei, care era o barcă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig, și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea... și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam înghesuiți că era frig... Și știți cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Eu când am ascuns pistolu’, am avut o cutie de metal în care am pus cartușele de la pistol, că aveam o sută, și aveam și o sută de cartușe de Geko. Și am fost la țară să văd prin câte scânduri trec gloanțele și-am încercat și arma și pistolu’... Ei, da’ asta a fost prin ’48-’49, aveam paișpe-cinșpe ani... Și după ce s-a încheiat ancheta a mai durat mult până la proces? Pe la sfârșitul lunii martie mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
parte, și când trebuia să te schimbi pe altă parte, trebuia’ să se scoale toți și să schimbe partea. Era... îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, în vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nicio vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
toți și să schimbe partea. Era... îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, în vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nicio vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii au știut un singur lucru: să aplice forța răului fără limită... Descrieți cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
groaznic a fost la Securitate la Cluj, în strada Republicii... Și îmi amintesc că am stat în celular... Avea doi metri și jumătate lungime și un un metru și jumătate lățimea. Și a fost un prici acolo. Pat deloc... numa’ scândură goală. Și după două luni de zile am fost luat de acolo și-am fost băgat in camera de comun, și acolo am stat intre oameni. Și mă amintesc că a fost un om foarte cumsecade... Almașan Gheorghe. Almașan baci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lucruri pe care nu le-oi uita nici în clipa când o să mor. Și m-o introdus în celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și de alta niște priciuri de lemn pe două niveluri. Jos erau numai scândurile goale pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și în clipa când s-o deschis ușa, dintr-o dată de sus și de-o parte și de alta, s-o’ sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând în celulă... Că până acuma toate cât au intrat au intrat plângând. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: Dați repede o saltea jos. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos, și le-o’ pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]