4,770 matches
-
strigăt în pustiu și-alunecări în necurate patimi. Prea bine știi că vrerea ta a devenit poruncă și m-am lăsat în „voia sorții”... biciuit, hulit și-ademenit în ceea ce-ai „numit” păcat. Eu mi-am dorit să mă scald, - în izvoare de lumină - , să rămân „nefăcutul” din monotonia unei zile anonime. ... Dar m-ai târât abandonat fără vină, într-un trup al sângelui, al cărnii și al nopții. Cum aș putea să-ți fiu seninul și roua argintată, căzută
STRIGĂT ÎN PUSTIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358153_a_359482]
-
sfărâmată în parte, drumul la dânsa s'a rupt, și ar trebui să te cațeri prin bolovani risipiți, ca s'o vezi mai bine”. În jos, pe Nistru, este Cetatea Soroca, vestită în istoria Moldovei, cetate al cărei pământ este scăldat în sângele moldovenilor ce și-au apărat, veacuri de-a rândul, țara. Grânar al Moldovei, zona dimprejur are priveliști minunate și o populație neaoș românească, nu deznaționalizată de către ruteni ca în ținutul Hotinului. Tot Nicolae Iorga afirma: „Întâlnești oameni, a
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
Armenescu Publicat în: Ediția nr. 518 din 01 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Miracolul vieții Minunat copil! Cu câtă inocență Te ptinde din esență Cu neștiință Mama, în iubire Apoi te poartă și Dăruindu-te luminii în profund mister Te scaldă într-o rază Atârnându-te de cer! De neant și de pământ Ți se leagă întâiul gând De primăvară, de flori Cântul de privighetori De munți, câmpii Ce te atrag, cu alți copii Să le colinzi Și să întinzi Întâiul
MIRACOLUL VIEŢII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357566_a_358895]
-
unși cu darul mir din znaga noastră și-au făcut palate, în numele dreptății, libertate... clopotnițe în cerul grav, bolnave, își plâng durerea-n piatra de agave, și-n despărțirea de păcat în oră, încet-încet ei pe toți ne devoră, își scaldă ochiul în exod prin vreme, cu darul lor și-apucături viclene, o țară-ntreagă s-a făcut de bașcă cu spiritul de turmă și de gașcă. drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare, au corpul plin de
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
spre gloria gândului. Sublimă-nălțare Noaptea de veghe pe tărâmul devenirii În efemera noastră trecere Pe pamânt! În pajiști, florile neatinse foșnesc Ierburile fermecate cresc, Își împletesc rădăcinile Grabindu-și înțelenirea... In noaptea magică de iunie La toate dă ocol iubirea! Scăldate-n lumină Unele spre altele se-nclină Le-aud cum șoptesc: -Mărita noasră Lună plină din misterul tău, din avutul tău domnesc te rugăm coboară peste noi jocul dansat în raza ta cu zestre ancestrală coboară harul, darul ne învrednicește
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se răsfață -n armonia văzduhului deplină Ochiul meu se aprinde diamant Peste luciul lacului Tău de bazalt Orbit se alintă cât să cuprindă zarea Când în vecinătatea mea e marea Mă -nvălui în valuri, în ea mă risipesc
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
de suflet, mă lovesc de stâncile gândurilor tale... Înserarea ne e paravan pentru iubirea ce tăinuiește paradisul. Cerul ne este aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. Iubește-mă ca un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii... Iubite, atinge-mă cu gândul, să simt acum talazul fericirii cum se zbate-n mine. Șoapte de sirenă îți voi dărui în asfințitul aprins de dorințe... Pescărușii, cu cântul lor, ne vor duce spre orizontul pictat în veșnicie
SUNT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357727_a_359056]
-
de a deveni scriitoare. O tentație ca un dor, s-a cuibărit în sufletul meu, să iau trenul să ajung la Lechința și la Ogra, la Oarba și la Cipău, să văd Mureșul în care el povestește că s-a scăldat de atâtea ori... O altă surpriză mi-a prilejuit prietena Magda Mitrașca, profesoară de limba română la Oradea. Am amintit într-o discuție cu ea despre cărțile citite și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că Magda
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
cine mai are timp în această lume mult prea grăbită, indiferentă, să-și odihnească privirea preț de câteva ore pe o carte de poezie? De cele mai multe ori nici acei apropiați, dragi nouă, cărora le-am dăruit picătura de veșnicie versificată, scăldată în Har, pe care o numim poezie ( „pentru că trebuia să poarte un nume”), nu-și găsesc timpul ori interesul de a citi. Trecerea timpului o înspăimântă, provocându-i tristețe, disperare. Această curgere este asemănată uneori cu firul de paianjen (atât
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
trebui să mă facă mai fericită de atat sau mai tristă dar știu că tu îmi pari o veșnică dimineață și trupul tău un soare de care nu mă mai satur trupul tău e nisipul în care vreau sa ma scald inima ta e oceanul în care aș vrea să mă pierd daca as fi o frunză tu ai fi copacul pe ramul căruia mi-aș face veacul despre iubire nu știu ce să-ți spun niciodată nu este prea multa și niciodată
NU STIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358545_a_359874]
-
masă din nimic... Și știu că mă așteapă și firul ierbii verde Și flori de liliac se-ndreaptă către cer; Miroase-mă cu gândul și sevele îmi crede, Atunci când țipă noaptea în stele...Ce mister, Ascunde umbre negre, ce-mi scaldă lacrimi noi! În primăvara asta cu dor de-albastru-n care Mai umblă o nălucă-a zăpezilor din noi; Dar, primăveri topi-vor și umbra care doare... Referință Bibliografică: În căutarea primăverii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
cu prostiile tale! Acum descurcă-te singură! Pe mine nu mă interesează! Anica îl luă pe Gigel, înfășurat într-o pătură și fugi pe ușă fără să mai scoată un cuvânt; doar suspinele mamei răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei doi copii și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară; un vânticel rece intra obraznic prin hăinuțele noi
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
făcute ochiuri, ceapă, ciuperci călite în ulei și pâine prăjită (a se citi pâine prăjită în tigaie!). Și astea toate la micul dejun, încununat cu ceaiul lor minunat, adus de peste mări și țări... Ce mai, „sănătate curată”, prăjeli peste prăjeli, scăldate ceai! Și se mai miră unii de ce lumea se face din ce în ce mai grasă. Obezi, supraponderali peste tot! Se pot remarca chiar și de „terasa” unui autobuz în mișcare. Trebuie să am mare grijă să nu mă molipsesc și eu! Mergem mai
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
pe plasmă, pe nori și chiar pe firul de iarbă sau pe zăpadă. Ea are căi freatice de comunicare și comuniune electivă, care nu pot fi aflate decât cu ansa iubirii. Și dacă nimerești (după căutări îndelungi) izvorul freatic, te scalzi și te răcorești în apa ei vie, până devii neprihănit și-ți cresc aripile pentru zborul continuu. Căile pe care le-a descoperit Romeo Tarhon în volumul, atât de inspirat numit: “Și îngerii au îngeri păzitori”, se întâlnesc și se
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită prin grădină. Terminându
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
câte aveau să vie ! GLORIE FECIOAREI MARIA ! Glorie, Dumitale, Mamă, Care L-ai adus pe Christos pe Lume Slavă sufletului Tău cald Glorie mâinilor tale bune! Cu care L-ai ținut la sân Și L-ai alintat și L-ai scăldat Ca pe cel mai scump copil din Lume Ca pe cel mai mare Împărat! Slavă buzelor Tale care-i cântau Gurii Lui dulci ca o grădină Ochilor Tăi curați care -L umpleau Ca pe un potir de Lumină! Slavă inimii
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
câteva rânduri care fac parte din primele pagini ale cărții de debut “Iubirile unui pescar “- povești pescărești și de viață. “... Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
pe care nimic nu o mai poate stăvili (Sufletul de sticlă, p. 8). Poezia irumpe, triumfă. Nu mai este doar acea trăire interioară, poeta dezvăluindu-se, sufletul ei aparținând tuturor, versul devenind o odă a bucuriei: „te bucurai și te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca și cum te-ai fi scăldat în vinul de nuntă/ așa... ca un mire” (Atâtor veri, p. 10). Sunt cuvinte ce amintesc de nunta din Cana Galilei. Lirica ei este străbătută de lumină, puritate și
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
p. 8). Poezia irumpe, triumfă. Nu mai este doar acea trăire interioară, poeta dezvăluindu-se, sufletul ei aparținând tuturor, versul devenind o odă a bucuriei: „te bucurai și te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca și cum te-ai fi scăldat în vinul de nuntă/ așa... ca un mire” (Atâtor veri, p. 10). Sunt cuvinte ce amintesc de nunta din Cana Galilei. Lirica ei este străbătută de lumină, puritate și absolut. Cu remarca specială că autoarea nu reține nimic din preaplinul
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști în ceea ce privește următoarea zi, ne-am strâns sculele, le-am depozitat în cort, apoi ne-am pregătit de culcare. Mai întâi ne-am răcorit în canal, cu o baie în apa plăcută, numai bună pentru scăldat, apoi ne-am luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era parcă mai delicioasă și sufletul ne era plin de speranța că ziua de sâmbătă va fi mai bogată în pește, decât ziua precedentă. Așteptam cu nerăbdare să vină
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
acolo unde n-ai mai fi vrut să vii... trecutul e ca valul printre rânduri... te lași furat de goana norilor târzii... imaginile derulându-se ca într-un diafilm doar ca acum te-ai dezbrăca de vise și ți-ai scălda o parte din psihicul infirm în marea de-aventuri promise... Blue Mireille 03.05.2013 Referință Bibliografică: Pe țărm / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Stancu
PE ŢĂRM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344695_a_346024]
-
Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească. Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii ... Citește mai mult Cu brațele încărcate cu flori, primăvara a coborât ușor pe pământul încă înghețat și zgribulit, ascuns sub mantia subțire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieșit să se scalde în lumina palidă a soarelui și firele de iarbă au început să înverzească.Grădinile s-au trezit din amorțeală și au privit cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]