4,646 matches
-
le vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le pună pe fugă (Clopotarul din Rovine). Un aer tragic-elegiac învăluie aceste mici narațiuni, din care speranța dreptății dispare, eroii Transilvaniei murind „pentr-un hoț de împărat”. Atent la amănunte, S. schițează lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
și teorie literară”, „România literară” (unde din 2002 va susține rubrica „Cronica edițiilor”), „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Manuscriptum” ș.a. Ș. se impune atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
și tristețile poetei (abia deghizată în ipostaza eului liric) conturează o zonă de umanitate - una ce se restrânge tot mai mult, pe măsura unor „frânturi de urlet trist, fără ecou” și a unor „deliberări chircindu-se-n unghere”. Utopia e schițată într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum sub întunericul strivitor / se zvârcolește, pe părți / întregul încă neinventat?” (Aura). Poezia s-a
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG 77, 1291-1308; pentru liturghii cf. și CPG III, nr. 5437. i) Chiril și opera sa Nu e aici locul pentru a schița, fie și rapid, trăsăturile generale ale teologiei lui Chiril; vom aduce în discuție numai unele elemente, care să ne permită să evaluăm însemnătatea activității sale literare. Pentru antiohieni, principala preocupare era aceea de a proteja integritatea ființei umane în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atîta caz de cuvîntul acesta, "cosmopolitism", cît făcea Jdanov, și, mai ales, să nu ne lăsăm tîrîți nici pe o pantă a proletcultismului, care ar fi dat naștere la o literatură necorespunzătoare nici intereselor partidului, nici literaturii în general". Dacă schițează, uneori, cu destulă stîngăcie, gestul autocritic, de facto o autocomplezență ("Eu n-am uitat că și eu am scris și nici nu neg vreodată ce am scris, totdeauna mi-am renegat versurile proaste, niciodată n-am fost de acord cu
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
această întrunire a explicat ce sa întâmplat de fapt: „Eu am curățat tablele și am adus stilourile și hârtia ... Fiecare bărbat a adus o copie a regulilor școlii lui sau le-a știut pe dinafară, și progresul nostru în a schița noile reguli a fost lent.” Aceste „Reguli de la Cambridge”, 14 la număr, prevăd dimensiunile terenului de joc, ale buturilor, lovitura liberă și încercarea. S-a stabilit clar că: „Un gol este acordat pentru mingi care au fost lovite numai cu
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
poate fi desenat numai dacă se iau în seamă și colaborările din periodice - fragmente de roman, pagini de jurnal, versuri, alături de numeroase comentarii critice ale cărților nou-apărute și ale problemelor generale ale vieții culturale. De altfel, asupra unor aspecte teoretice schițate în acești ani avea să revină mai târziu, în Notes et contre-notes (1962). În 1936 I. se căsătorește cu Rodica Burileanu, studentă în filosofie, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier al guvernului francez, cu intenția de a-și
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
parodica „anti-dramă” La Cantatrice chauve, descrisă de el ca „o tragedie a limbajului”, dramatizare a imposibilității comunicării între oameni, a înspăimântătoarei banalități și a vidului interior ce caracterizau, după părerea sa, lumea modernă. Articolele din presa românească a anilor ’30 schițaseră această concluzie, iar acum el își crease un cadru mai prielnic expunerii ei și reducerii la absurd a actelor vieții cotidiene. I. a numit trei surse ale dramelor sale: I.L. Caragiale (probabil se referea mai ales la cel din Căldură
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cronici literare care formează grosul volumului ilustrează convingător - și nuanțează sau întregesc, prin observații de finețe și glosări de detaliu - observațiile și concluziile din segmentul introductiv. Autorii de memorii ori textele
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
numelui fiarei. [...] Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (13,14‑18). Irineu propune o interpretare extrem de rafinată a termenului c£ragma. El vede în numărul 666 expresia simbolică a teoriei recapitulării (recapitulatio) tuturor apostaziilor pe care le‑a schițat la începutul monografiei sale anticristologice. În același timp, înscrie demonstrația sa în scenariul „săptămânii milenare”, realizând încă o dată o faptă temerară din punct de vedere teologic și exegetic. Istoria omenirii de la Adam și până la Isus numără șase mii de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în jurul Împăratului. În consecință, durata apostaziei va fi de șase mii de ani, adică va fi egală cu cea a lumii pământești. Anticristul, ca un fel de magnet magic, adună în sine tot răul săvârșit de‑a lungul istoriei. Irineu schițează principiile unei teodicee: dacă răul există, este pentru că Dumnezeu însuși l‑a îngăduit cu un anumit scop; dacă persecuțiile împotriva creștinilor există, acestea vizează același scop, ascuns ochilor profanilor, dar limpede pentru cei inițiați. Episcopul de Lyon raportează sensul martiriului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte, grație datelor oferite de Scriptură. Aceeași intenție de a oferi o biografie a Anticristului, cea mai completă cu putință, este întâlnită și la Hipolit. Chiril evită sistematic și intenționat acest subiect. În cateheza sa, adversarul eshatologic nu are nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărți sfinte, precum și diferite obiecte de cult (de aici și numele de traditores, „dau pe mâna cuiva”). În 311, chiar după moartea episcopului catolic Mensurius, este ales, puțin precipitat, în scaunul episcopal al Cartaginei arhidiaconul Cecilian, care, în timpul persecuției nu schițează nici un gest de încurajare și de susținere la adresa martirilor - motiv pentru care își distruge definitiv reputația. Mai mult chiar, se opune în repetate rânduri ajutorului pe care creștinii rămași în libertate l‑ar fi putut oferi confraților întemnițați. El este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elementele noi care apar în aceste scrieri în raport cu mărturiile Sfinților Părinți, insistând asupra portretelor simbolice consacrate Anticristului. Este vorba deci de o anchetă întreprinsă într‑o zonă mai puțin cercetată și ale cărei rezultate vin să completeze tabloul anticristologiei „oficiale”, schițate în paginile precedente. 1. Testamentul siriac al Domnului nostru Isus Cristos este o apocrifă atribuită apostolilor Ioan, Petru și Matei, alcătuită pe baza celor spuse de Isus însuși după învierea sa. În forma în care există astăzi, ea datează din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Socrate și femeia sa, Sărutarea). Realizează și alte versiuni, din scrierile lui G. A. Bürger (Istoria și întâmplările baronului de Miunhausen) și ale lui M. G. Saphir (Cartea vieței și cenzorul ei, 1855, Piatră prețioasă, 1857). În „Revista Carpaților”, unde schițează o istorie a poeziei, după Edgar Quinet, îi apar versuri tălmăcite din poetul ceh K. J. Erben. Dar S. e și un asiduu susținător al literaturii autohtone. Supraveghează apariția unor opere ale lui D. Bolintineanu și Dimitrie Cantemir, prefațează scrieri
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
articole din diferite publicații românești și la difuzarea lor în toate mediile. La 23 aprilie 1863 are loc prima ședință a societății. Cu acest prilej, în cuvântarea rostită, Andrei Cosma face o incursiune în trecutul de luptă al poporului român, schițând totodată și obligația societății de a contribui la ridicarea culturală, economică și politică a națiunii. La întâlnirile asociației se citesc fragmente din scrierile unor mari poeți români sau articole din diverse periodice („Foaie pentru minte, inimă și literatură” ș.a.), din
SOCIETATEA DE LECTURA A STUDENŢILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289751_a_291080]
-
identificări, revizuiri, proiecții, ipoteze, încercări de clasificare tipologică și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de recunoaștere în vederea unei posibile istorii, exerciții de
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau Împăcarea cu sine. Această chestiune constituie una dintre temele principale ale Psihologiei Morale, pe care vom Încerca să o schițăm În continuare. Neliniștea metafizică Actul de a reflecta este propriu conștiinței. Când Eul se Întreabă pe sine, despre sine, este un raport direct al subiectului cugetător care, Întorcându-se asupra sa, se ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sursă de conflicte În cazul În care el este exagerat, Împingând individul la atitudini prin care acesta urmărește să se situeze În centrul atenției unui grup, să domine, sfârșind prin a le impune celorlalți propria sa voință ca lege. Am schițat, prin acestea, natura pulsiunilor psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare este foarte important și vom Încerca să-l schițăm. Ne aflăm În fața a două categorii de suferințe, care Își au „sediul” În persoana umană. Separarea lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
l-au Însuflețit. Cititorul care a binevoit să mă urmeze până aici se va convinge de marea plăcere pe care o va avea citindu-i memoriile, sau mai bine studiind portretul extrem de instructiv pe care Eugen Ciurtin i l-a schițat lui J.M.Honigberger, acest fals medic puțin vrăjitor ce a fost cel mai impenitent dintre călătorii generației sale. Paris, octombrie 2002 Bernard Le Calloc’h Administrator al Societății de Geografie, Paris Vicepreședinte al Societății franceze de studii fino-ugrice Cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prezint acolo Împreună cu oaspetele meu. La venirea noastră, s-a Întâmplat să fie de față unul dintre principalii preoți sikh, pe nume Bai Gurmuck Singh, iar maharajahul a dorit ca Herr Schöfft să-i furnizeze o dovadă a abilităților sale schițând un portret al lui Bai. Ceea ce a și făcut, În creion - asemănarea era izbitoare. Drept urmare, maharajahul și câteva dintre persoanele de vază ale curții l-au solicitat să le facă portretele - iar Herr Schöfft s-a bucurat de mult respect
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a ne deplasa mai ușor. Sher Singh l-a Întrebat pe prietenul meu, Herr Schöfft, dacă i-ar putea picta acel peisaj Încântător. A răspuns afirmativ, dar i-a propus maharajahului că ar fi mai bine ca imaginea să fie schițată sub efectul luminei zilei și nu În condițiile, imperfecte, ale iluminării - iar Sher Singh a fost de acord cu această sugestie. În dimineața următoare am mers la locuința lui Bai Gurmuck Singh, care promisese, cu o seară Înainte, să trimită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În special pp. 137-138 (cu mențiunea exactă la Honigberger), și Csoma de Kőrös IV-VII. 8. Această afirmație introductivă nu poate fi clasată, firește, printre cele mai originale ale cărții. Totuși, merită notat faptul că unii istorici indieni o menționează atunci când schițează portretul lui Honigberger, având o anumită valoare explicativă. Vezi, de exemplu, H. Singh, The Heritage of the Sikhs, Bombay - New York, 1964, p. 88. 9. Cele nouă limbi sunt, În ordine: latina, germana, franceza și engleza, la care se adaugă turca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Wilson, În scrisoarea sa către autoritățile engleze. Cu privire la dificultatea de a se putea ține un jurnal În Asia, vezi și studiul introductiv (replica lui Allard către Burnes). Aici Wilson apare exact ca În portretul dezamăgirii pe care i l-a schițat Burnouf la 21 ianuarie 1837 Într-o scrisoare către Christian Lassen: „Există În acest ilustru savant o rea-voință, care nu se Împacă prea bine cu surprinzătoarea sa lipsă de acțiune”, de când se Întorsese din India (cf. Correspondance, Paris, 1891, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]