4,125 matches
-
Roxana Racaru S-a vorbit mult despre scriitura feminină, și deși nu întotdeauna o asemenea încadrare este și relevantă pentru un text, acesta e primul lucru la care romanul Martei Cozmin, Primăvara la Zürich, pare să se raporteze. O scriitură discretă, predominant vizuală, preferînd introspecțiile simple și personajele fără volum. Deși subiectul cărții îl constituie intervalul în care o adolescentă plecată la Zürich pentru un tratament se convinge treptat că va orbi, boala rămîne într-un fundal care încarcă splendoarea
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
se autoconstruiește (dar se și automistifică) pe măsura revizuirilor și interpretărilor la care își supune propriul trecut („conflictul adevărat - scrie I. - este cel interior, lupta omului cu sine însuși pe marele fluviu al confruntărilor istorice”). Începând cu romanul Păsările, tehnica scriiturii lui I. cunoaște o schimbare semnificativă, datorată probabil în mare parte criticilor care îi reproșau neglijarea epicului propriu-zis. De-acum înainte își face apariția tradiționalul autor omniscient, care dezvăluie mobilurile mentale ale eroilor săi cu aceeași ușurință cu care descrie
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
unor martori. Cadrul epic, consistența atmosferei și acuitatea portretistică anunțau o frescă, rezultatul fiind însă o dramoletă grotescă. Impaciența epică minează și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea amintește de Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade. Destinul Aïsei este o duioasă poveste a iubirii conjugale, cu parteneri reeditând ființa simbiotică a cuplului mitologic Philemon și Baucis, dar nu și destinul
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
strivit de ponderea uriașă a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile sălbatice S. apare ca un prozator matur, cu o scriitură alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
pe care analiza le sesizează și le explică prin opțiunea de viață și fracturarea carierei provocată de aceasta. După ce întreprinde o scurtă trecere în revistă a literaturii confesive românești și punctează particularitățile „jurnalului manifest” al lui I. D. Sîrbu sub aspectul scriiturii și al conținutului documentar, eseista se oprește asupra funcției cu care autorul învestește acest tip de scriere. Din nou plasarea este în context biografic și politic, ca o tentativă de clasare a amintirilor dureroase, o „luptă cu memoria” în fața căreia
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele comisiei culturale), cronicăresc fabulos, cu accente biblice, oral (specific lumii rurale evocate). Scriitura, modernă, trimite la procedee frecvente în romanul de azi. Generat prin intersectarea a două fire epice: prezentul - Moise Constantin, un șef al forului cultural județean, organizează o acțiune de cercetare a tradiției în satul Crăsani - și istoria violentă ce trece
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
în felul carapacei de la broasca țestoasă”. Dezideratul conservării realului în imaginar se perpetuează și în următorul roman, Nopți de trecere (1984), unde protagonist este „un om care a trăit o experiență și acum caută povestea experienței lui”. Dimensiunea experimentală a scriiturii este însă aici mai pronunțată: păstrând trama erotică, autorul recurge cu mai mult aplomb la tertipurile optzecismului. Descărcând cotidianul în ficțiune, S. îl bruiază, totodată, prin diverse artificii autoreferențiale, creând un dispozitiv de reflectare reciprocă a textului în lume și
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
unul dintre cei mai interesanți autori ai generației ’80. Bun cunoscător al literaturilor de expresie engleză, a tradus texte de factură diferită, de la romane polițiste la SF, precum și scriitori contemporani (Malcolm Lowry, William Trevor, Charles Bukowski) care se remarcă prin scriitura lor dificilă, dispusă pe mai multe paliere stilistice și narative, cu limbaj aluziv și ludic, recreate impecabil în românește. SCRIERI: Matei și Eva, Cluj-Napoca, 1985; ed. pref. Evelina Cârligeanu, Constanța, 1999; Jucăria, Cluj-Napoca, 1989; Centrul schimbător al atenției, București, 1990
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
intră în atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
Petraș, Lit. rom., 61-67; Negoițescu, Scriitori contemporani, 383-386; Simuț, Incursiuni, 298-301; Ulici, Lit. rom., I, 347-352; Alex. Ștefănescu, Un roman propagandistic, RL, 1996, 31; Radu Mareș, Mihai Sin și tema „schimbării la față”, TR, 1996, 45; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 108-118; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 101-103; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 139-150; Dicț. analitic, I, 88-89; Perian, Pagini, 181-187; Dimisianu, Lumea, 258-264; Dicț. esențial, 761-764; Micu, Ist. lit., 538-539; Grigor, Moromete, 187-191, 208-211
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
veacului al XVIII-lea se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini și în 1740 (an în care a murit Doamna Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor, căci înșirarea ultimelor dorințe ale celei ce-și presimțea moartea are mai degrabă tonul rezolut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
provocator capitol este o hermeneutică a „spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei tensiuni (așteptare ori fugă) „fără deznodământ”. În Lumea, repovestită (2000) sunt reluate temele predilecte de cercetare, într-o scriitură critică alertă, mobilă, pe alocuri iconoclastă, care implică și cititorul, uneori prin ironie sau prin trimiterea la realități social-politice contemporane, cum se întâmplă în eseul Politica burții sau Un scenariu arhetipal, interpretare a Soacrei cu trei nurori de Ion Creangă
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
din Căderea, cel de acum este cel mai fantomatic dintre personaje, o voce a unei conștiințe care capătă un nume dispus alegoriei (Vameșul ploilor). Privind performanța atinsă aici, s-a observat că la S. „nu contează epicul, ci discursul onirosimil, scriitura care se deșiră, reîntorcându-se în trecut, fixându-ne în spațiul amintirii. Instalat în fantezie, scriitorul nu mai are nevoie de o logică a demonstrației. Lățirea analizei, dilatarea amănuntului convoacă prezentul ca pretext” (Adrian Dinu Rachieru). În schimb, în Nostalgia
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
câteva festivaluri internaționale (Egipt, Franța, Italia ș.a.) În plan literar, calitatea scenariilor lui Ș. o reprezentau franchețea, prospețimea și lipsa tezismului. Mai precis: linia foarte subțire a ideii pedagogice, lucru vital pentru o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat. Carențele scriiturii (idealismul melodramatizat, dialogul livresc și infuzia liricoidă, departe de modelul real al subiecților) dispăreau în tratarea cinematografică, în ritmul secvențial și culoarea comportamentală. Proza scurtă, ca și romanele lui Ș. urmăresc tribulațiile erotice ale adolescenței, cu băieți puri, poetici, situați
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
a elevației și un reflex al discreției care dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
Zerlendi, sau pe Honigberger, sau pe acel discipol ieșean, dacă nu pe cei doi ruși și un olandez (doi Bogdanof și un Van Manen!) care au ajuns recent În Ïambhala. Modelul extraordinar al acestui text ne arată treptat deturnarea sensului scriiturii și al narațiunii, provocând o foarte stranie modificare a rolurilor. Nuvela Însăși Își ratează scopul, iar această ratare nu mai poate porni decât de la existența reală a unui Honigberger fantastic, a lui Zerlendi și a Ïambhalei, În care naratorul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau ascunderea semnificatului pentru a evita simplismul. Apreciată a fost îndeosebi Balada crăiesei Mab, „în
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
suflul evocator, S. K. are un simț artistic sui-generis, reușind uneori să realizeze o anume poezie a lucrurilor, care reverberează dincolo de marginile și înțelesurile lor firești, știe să valorizeze un limbaj colorat, viu, caracterizant pentru mediu și personaje. Cu o scriitură mai sigură, mai eliberată de verbiajul liricoid, culegerea Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
130-135; Ioan Lascu, Biografii apocrife, R, 1990, 6; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 107-110; Viorel Gheorghiță, Un intermezzo literar, F, 1993, 7-8; Ulici, Lit. rom., I, 344-347; Victor Neumann, Dreyfus și dreyfusismul, O, 1996, 8; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 126-132; Micu, Ist. lit., 505; Gheorghe Mocuța, Viziunea istoriei prin antieroii săi, VR, 2001, 1-2; Popa, Ist. lit., II, 866; Dicț. scriit. rom., IV, 196-199; Dicț. analitic, IV, 147-148. M. I.
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
candidați la fericire, O, 1984, 5; George Chirilă, „Coridor în oglindă”, CNT, 1984, 10; Marian Odangiu, „Inelul de fum”, O, 1984, 39; Adrian Dinu Rachieru, Romanele poetei, O, 1986, 9; Pia Brânzeu, Permanenta devenire, O, 1988, 5; Rodica Opreanu, Poezia scriiturii, O, 1989, 8; Mariana Lazăr, „Cercul de oglindă”, ST, 1990, 6; Ruja, Parte, II, 71-73. L. P. B.
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
miraculos și fatal ca și celelalte mari fenomene ale existenței: nașterea, iubirea, moartea. Înfrânt în viața socială, înfrânt de mai multe ori în iubire, filosoful, care nu încetează să se gândească la gnoză și la noua lui religie, află în scriitură o bucurie recuperatoare. Realizarea în spirit, sugerează naratorul, poate fi șansa noastră. Despărțirea de Suzy este fatală, chiar atunci când Petrini, după doi ani de detenție, o regăsește și îi află adevărata identitate. Femeia își pierduse fascinația. Sinceră, fixată într-o
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acestui roman - „unul dintre cele mai interesante și mai profunde ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul literaturii de limbă germană. Formula insolită de scriitură, bazată pe intertextualitate și pe ambiguitatea identităților, pe continua metamorfoză a discursului, care trece de la narațiunile-eseu la construcția dramatică, îngăduie o abordare totală a lumii personajelor. Recunoscut ca scriitor de mare originalitate, S. nu a fost totuși receptat de public
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
de S., în fapt un roman de mici proporții despre deriva morală a unei familii, silită să adăpostească un fiu de ofițer SS, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Compromisul, cinismul atitudinilor de fațadă e sancționat apăsat. În ciuda scriiturii consistente, lecția moralistă sună totuși strident. SCRIERI: Familia Calaff, București, 1956; Stendhal (Henry Beyle), București, 1957; O plimbare la Băneasa, București, 1962; Vârsta de bronz, București, 1969; Duminică frumoasă de primăvară, București, 1971. Traduceri: Stefan Żeromski, Doctorul Judym, pref. Olga
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
de critici, prozatorul nu a putut să intre imediat în conștiința unui public deprins mai degrabă cu rețeta romanelor realiste. Ca și membrii grupului de la Târgoviște, de care se distinge pentru că la el „existența prevalează, ca temă de reflecție, asupra scriiturii” (Eugen Simion), va fi prețuit la adevărata sa valoare de optzeciști. SCRIERI: Încercarea scriitorului, București, 1975; ed. 2, îngr. Ruxandra Mihăilă, Pitești, 2001; Punte, București, 1985; ed. 2, îngr. Ruxandra Mihăilă, Pitești, 2002. Traduceri: Boris Bednâi, Fetele, București, 1963 (în
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]