58,131 matches
-
recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire, o formă de exhibare a suferinței și de refuz al compromisului? Pe de altă parte, personalitatea literară a lui Norman Manea își consolidează relieful identitar mai ales din libertatea, compensatorie și radicală, de a spune
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
netă, neconcesivă, a unor evenimente din „miezul celui mai rău timp din istorie“ (Întoarcerea huliganului) traduce voința de restaurare a unui trecut în care eul se simte mereu captiv, ultragiat, dar pentru care simte, mereu, nevoia să depună mărturie. Acest scris depozițional e cel care completează, în fond, o existență fracturată, desenând conturul unei geografii deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate, ultraj - acestea sunt cuvintele-cheie ale romanelor lui Norman Manea, reiterate, problematizate, prin care „povestea vieții”, sau „istoria unei boli
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
vigoare noul stat de organizare. Acel angajat a fost înștiințat (și nu chemat) de către șeful lui cu privire la faptul că va avea loc evaluarea personalului, în vederea numirii în funcții. Jandarmul s-a prezentat personal la sediul inspectoratului și a solicitat în scris, să fie evaluat”, susține conducerea inspectoratului. Nici pompierii care au fost concediați nu au stat cu mâinile în sân. Nu mai puțin de 20 din cei 38 de disponibilizați din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Vasile Goldiș au dat
Jandarmii disponibilizaţi din Arad: În sistem au fost păstraţi doar traficanţii de ţigări () [Corola-journal/Journalistic/24359_a_25684]
-
ferată de pe sectorul românesc al Coridoarelor Pan-Europene de Transport Feroviar nr. IV și IX; și de a extinde ulterior o astfel de cooperare pentru alte proiecte similare de infrastructură”, se arată în actul citat. Memorandumul se poate schimba, în scris, în orice moment și poate fi denunțat prin canale diplomatice.
Gara de Nord coboară în subteran () [Corola-journal/Journalistic/24373_a_25698]
-
să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
E un verdict asemănător cu cel despre România postdecembristă, o lume ce întârzie, crede ea, să-și încheie socotelile cu propria conștiință. Se încurajează, nu vrea să cedeze impresiei că reacțiile ei sunt încărcate de panică și amărăciune, nici că scrisul ei e lipsit de nerv. E doar tristă că trebuie „să pun toate verbele la trecut”, și că bătrânețea „suferă de un păcat: despre ea nu se pot emite decât banalități”. Totuși, marea dezamăgire a Monicăi Lovinescu cred că are
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
din șirul notelor zilnice și astfel înfățișează cititorului materia neîntreruptă a însemnărilor în forma lor inițială, lăsând romanele amintite să-și ducă mai departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele unui jurnal care îmbină franchețea observației cu meditația tânărului intelectual, apoi scriitor matur, asupra artei, scrisului și existenței sale în acest spațiu. Comparația cu Amiel mi se impune încă în timp ce scriu aceste rânduri
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele unui jurnal care îmbină franchețea observației cu meditația tânărului intelectual, apoi scriitor matur, asupra artei, scrisului și existenței sale în acest spațiu. Comparația cu Amiel mi se impune încă în timp ce scriu aceste rânduri pe hârtie, în pofida diferențelor considerabile dintre cei doi autori, născute în primul rând de secolul care îi desparte. Ca nici un alt autor de
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
nu măr...” etc. (găsesc asemenea jocuri și în alte părți, făcute de pildă în timpul unei ședințe, p.966). Autorul dezvăluindu-se pe fiecare pagină a fi un spirit reflexiv, autocritic, aplecat în chip natural spre meditație, părea încă de la începuturile scrisului său că „jurnalul” (adică reflecția), va ucide poezia (creația deci, etimologic vorbind) printr-o preferință care nu lasă loc pentru ezitări sau pentru negocieri. N-a ucis-o, cum se va vedea în statura pe care o câștigă în timp
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
că omul ar fi mai fericit fiindcă ar fi obligat să caute forma propriului său Dumnezeu uitând de Ierarhia suferinței prin care omul devine propriul său Mântuitor și mântuit. 645. Suferința este cel mai mare învățat al acestei lumi. 646. Scrisul este arta de a îmbălsăma cuvintele. 647. Ce departe e Dumnezeu când ești fericit și ce apropiat când suferi. 648. Dacă pe viitor omul va schimba fața Lui Dumnezeu dintr-o față omenească într-o față a naturii cu formele
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
patrimoniului universal, prin sorgintea sa greacă și latină; o ordine superioară, mereu in statu nascendi, dar și o luptă cu sinele, cu tenebrele proprii, o metodă de împotrivire față de haosul incipient al limbii și al societății. Întreaga viziune elioteană asupra scrisului ar putea fi pusă sub un moto din gânditorul T.E. Hulme, din care citează cu satisfacție: „omul e în mod esențial rău, el nu poate îndeplini ceva de preț decât prin disciplină - etică sau politică. Astfel, ordinea nu e numai
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
naște firesc, fără traume ce pot duce la o dezagregare a valorilor, a limbii în primul rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este evocată ca element comun obligatoriu, ce creează posibilitatea unui pact al scrisului, dar și al cititului ori al receptării critice: „printre diversele dezordini în care ne aflăm cufundați azi, una e haosul în domeniul limbii (...) și e nevoie să ni se amintească permanent de răspunderea pe care o poartă poeții și criticii
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
mai vechi prieten al său. Îl știam pe Matei Călinescu din facultate, unde era înaintea mea cu un an, coleg de serie cu Eugen Simion, Nicolae Ciobanu, Vasile Rebreanu, Nichita Stănescu și cu alți tineri care se dedicaseră de pe atunci scrisului literar, încercând să publice câte ceva prin gazetele vremii. De cunoscut propriu-zis ne-am cunoscut la „Gazeta literară”, nu în redacție, ci la corectura revistei, unde am fost angajați de Paul Georgescu, redactorul șef. Ne identificase din facultate, unde ținea atunci
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
că n-a fost. Poeta și-a cultivat o imunitate la posibilele influențe sau mentorate. Înfruntând, uneori, opacitatea criticilor (cazul Scării lui Iacob, din 2006, masacrată de un tânăt cronicar) și rămânând fidelă propriei formule. Eliminând ce era rezidual în scrisul său și devotându-se unei primejdioase autoscopii. Un rol catalitic, cred eu, va fi jucat și romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (2011), remarcabil literar și eficient psihologic (în măsura în care a ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
de teroarea comunistă, prin naționalizare, persecuție și închisoare, intelectuali de nivel național, preoți, medici și învățători, care se dedică progresului comunei Domnești - o întreagă pleiadă de oameni deosebiți populează paginile acestui volum - destine pe care autorul le consideră demne de scrisul său. Îi urăm domnului Ion C. Hiru noi succese pe drumul spre o împlinire superioară. O CARTE CU DEOSEBITE REZONANȚE SUFLETEȘTI ION C. HIRU Ed. Alfa, Iași, 2010 „Povestiri adevărate. Crâmpeie de viață”
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
e cea de dinainte. Cu tristețile și jalea a cam încheiat și a urmat sfatul lui Perpessicius, trecînd la versificația de sentențe. Victor Eftimiu, care-i scrie cîteva rînduri de Cuvînt înainte, o vede „ca pe o încercată versificatoare, cu scrisul încărcat de gînduri și de imagini” și de „o sensibilitate modernă”.15 Scrisul ei e încărcat, într-adevăr, și cu unele și cu altele (să zicem), dar asta pentru că acum Ana scrie strict definiții, unele abstracte, altele mai aproape de confesiune
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
urmat sfatul lui Perpessicius, trecînd la versificația de sentențe. Victor Eftimiu, care-i scrie cîteva rînduri de Cuvînt înainte, o vede „ca pe o încercată versificatoare, cu scrisul încărcat de gînduri și de imagini” și de „o sensibilitate modernă”.15 Scrisul ei e încărcat, într-adevăr, și cu unele și cu altele (să zicem), dar asta pentru că acum Ana scrie strict definiții, unele abstracte, altele mai aproape de confesiune. „Temele” alese sunt acum pozitive - sau, oricum, tratate în pozitiv, cum e Sufletul
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le altora, autoarea și le aplică întâi și-ntâi, sieși. Exclamația de pe ultima copertă a Ioanei Pârvulescu („ce bine că există și Tania Radu în peisajul criticii literare românești”) se justifică fără rest
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
leagă viețile noastre. Cititm jurnalele de scriitor ca pe niște romane „spontane”. „Obiectivitatea” lor e dată de o detașare specifică obținută prin instalarea profundă a „spunerii” în realitatea eului, o realitate inaccesibilă în mod obișnuit celorlalți și devenită, în faptul scrisului, fascinantă. Firul aglutinărilor de „date” dintr-un jurnal urmează un traseu inițiatic și revelator, livrat în cele din urmă descifrărilor. Sub semnul introspecției Între jurnalele de scriitor venite în ultimii ani spre noi, cel al lui Radu Petrescu își cîștigă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
în 2011, sub îngrijirea doamnei Adela Petrescu, jurnal înscris de altfel - la final - în fluxul general al ediției integrale - Radu Petrescu, Jurnal, Ed. Paralela 45, 2014, ediție îngrijită de asemenea de doamna Adela Petrescu și prefațată de Ion Bogdan Lefter. Scrisul referențial, descrierea amănunțită a celui mai neînsemnat gest, reflexivitatea discretă, analitică ies din formule și plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Dacă Livius Ciocârlie observa, în 1983, „fervoarea
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a celor legate de scris-citit, sancționate toate de o punere sub semnul întrebării: „Acum stau și mă întreb ce am făcut în aceste prime șaptesprezece zile ale anului.” E, de fapt, o punere sub semnul introspecției, gest agreat atît de scrisul denotativ, cît și de cel conotativ. Apoi, după această „punere în temă”, notația prinde la un moment dat chipul reportajului. Este urmărită amănunțit călătoria cu trenul de la București la Pietroșița. Scriitorul surprinde peisajul, înaintarea trenului („Trenul urcă sensibil.”), chipuri feminine
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
fier, că palatul este tot o casă țărănească, aceasta fără etaj, dar înaltă ca și cînd ar avea două și cu prispă deschisă. De la poartă pînă la ea, spațiu magistral.” Însă, chiar în acest moment, vine teama, exprimată prin compararea scrisului cu realitatea: „Mă tem că reportajul meu nu spune nimic.” Este îndoiala prozatorului, a scriitorului care, pentru redarea deplină a Realității, are nevoie de ceva mai mult decît scrisul denotativ, are nevoie de conotație, poate de ficțiune, de altceva decît
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
magistral.” Însă, chiar în acest moment, vine teama, exprimată prin compararea scrisului cu realitatea: „Mă tem că reportajul meu nu spune nimic.” Este îndoiala prozatorului, a scriitorului care, pentru redarea deplină a Realității, are nevoie de ceva mai mult decît scrisul denotativ, are nevoie de conotație, poate de ficțiune, de altceva decît discursul referențial. Continuă însă discursul inițiat, pentru că acest tip de scriere îl ajută să-și aproximeze mai aproape de veridicitate stările, scriitorul putînd să se constituie astfel într-un inconfundabil
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
în cele din urmă, devine din ce în ce mai agresivă. Scriitorul pierde ritmul consemnării tuturor evenimentelor. Starea aceasta incomodă, inconvenientele generate de boală îi afectează nu doar relațiile cu viața, cu un ambient mai restrîns sau mai larg, ci și relația cu propriul scris, cu textul în care înțelege să se integreze continuu. Observă: „Jurnalul meu a devenit, de mult, ilizibil, o simplă agendă care nu are măcar calitatea de a fi simplă. Nemaiavând, de mult, dispoziție pentru observarea detaliului, fie cât de mărunt
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
fie cât de mărunt, mă țin de coada evenimentului, notat și acela cu mari lacune din aceeași lipsă de timp și dispoziție care îmi paralizează memoria ca și sentimentul absolutei necesități.” Notarea detaliului exprimă legătura directă cu concretețea vieții. Excelența scrisului însă intră în criză. Boala îi afectează relația cu textul. Cu textul, cum s-ar zice, idealizat. Conștientizînd, aproape un an mai tîrziu, pe la 1 aprilie 1990, că e nevoia ca romanele lui să beneficieze de „o altfel de lectură
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]