4,690 matches
-
flăcării pe ultimele vreascuri drumul dintre tine și tine trecutului i-a trecut vremea de odihnă cuvintele s-au ferecat pe dinăuntru prea târziu să-i mai coși mantie zăpezii prea târziu să-i mai spui luminii lumină cărbuni ne scufundăm pe rând în tăcere ca într-o baltă noroioasă după topirea omului de zăpadă Referință Bibliografică: omul de zăpadă avea ochii de cărbune / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
OMUL DE ZĂPADĂ AVEA OCHII DE CĂRBUNE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378037_a_379366]
-
stă sub apă până nu-meri de la unu la o sută. Nu mai știam cine și pe unde mai înoată. O mare învălmășeală! Mai la mijloc, unde apa era destul de adâncă, Costel Fiera, Mitică Munteanu, Nicolae Dăncău și Fănel Brăicău se scufundau și înotau pe sub apă ca rațele ieșind hăt departe, unde nici nu te așteptai. Ne luam la întrecere: pricepuții lângă mal, unde apa era mai adâncă, alții... După ce unii din Popești, Măneasa și Țepești au plecat fiind mai de departe
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai accentuate se tot înmulțeau. Nu-l puteau lua
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
secau venele arborilor, se arămeau nucile, se-ngălbeneau lucios gutuile...! Venea toamna! Sărbătorească toamnă, ofrandă sufletească pentru cea mai frumoasă cântăreață dobrogeancă de azi, a Dobrogei dintotdeauna: Aneta Stan! Se împlineau cincizeci de ani de când a primit cântecul, l-a scufundat în ea însăși, apoi l-a restituit, împodobit cu propria frumusețe și lustruit cu lumină de la sine, grădinii de sădire a frumosului, cinstitului, luminatului bine sufletesc al publicului, splendida muzică folclorică dobrogeană. Sărbătorea artista Aneta Stan întoarcerea filelor unui calendar
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
1 Exemplul cormoranului Să luăm exemplul cormoranilor nezburători (Nannopterum harrisi) din Insulele Galápagos, cu aripile și coada atrofiate (deci involuție) din cauza lipsei necesității de zbor (căci ei nu au prădători la sol) și pentru nevoia lor permanentă de a-și scufunda capul în apă, după pește, caracatițe, anghile etc. Sternul lor aviar a dispărut (involuție), din moment ce nu le mai erau necesari mușchi de sprijin pentru aripi. Dar gâtul lor a devenit mai lung, picioarele lor mai puternice, cu labe reticulare (evoluție
INVOLUȚIE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376544_a_377873]
-
ne calcă-n seară aripa de vis, cu plopii în refexe de lumină și orizontul vraja și-a deschis în dulci culori de-albastră crinolină. luceferi cad cu vârful de cristal, se-aud silabe dincolo de moarte, o lună beată se scufundă-n val, precum povestea-nchisă într-o carte. se-aud nuntiri de păsări ca în vis, pe muzica de flaut a -nserării și în iluzii noptea s-a închis, trecând hotarul dulce al visării... mă doare vraja clipei ce se
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
floare! Aș vrea Intr-a valurilor spumă, Răcorit de briză mării, Să mă las purtat de vise, Lângă mal în pragul serii ! Și înconjurat de ape Să mă las scăldat de soare, Si topit apoi de raze, Să mă tot scufund în mare! Să mă plimb printre catarge, Să visez în multe chipuri Si-nverzit apoi de alge, Să ma-ntorc printre nisipuri! Ploaia vine, ploaia pleacă Ploaia vine, ploaia pleacă, Pe la noi a vrut să treacă, Pește câmp se crene
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNCERC SĂ ADORM Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cînd ochii mă scufundă-n vise Printre frumoasele priviri de toamnă, Încerc s-adorm, buze destinse Alături de frumoasa-mi doamnă. Și copleșit de a ei dulceață Cu ochii mari ce mă privesc, Sunt înghițit de a ei făptură De trup și suflet îngeresc. Adorm
ÎNCERC SĂ ADORM de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375994_a_377323]
-
cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să ia apă. Rameses rămase descumpănit, neștiind ce să facă. Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă, înotând vânjos să ajungă la mal. În acele momente văzu pe ape o nălucă neagră care se ascunse în apa fluviului, ca apoi acea creatură să se izbească sub ambarcațiune
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
total de voturi:voturi- numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ÎNCERC SĂ ADORM, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Cînd ochii mă scufundă-n vise Printre frumoasele priviri de toamnă, Încerc s-adorm, buze destinse Alături de frumoasa-mi doamnă. Și copleșit de a ei dulceață Cu ochii mari ce mă privesc, Sunt înghițit de a ei făptură De trup și suflet îngeresc. Adorm
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Citește mai mult Cînd ochii mă scufundă-n visePrintre frumoasele priviri de toamnă,Încerc s-adorm, buze destinseAlături de frumoasa-mi doamnă.Și copleșit de a ei dulceațăCu ochii mari ce mă privesc,Sunt înghițit de a ei făpturăDe trup și suflet îngeresc.Adorm, și-n vis
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
femeile? de ele chiar au uitat edilii mamele au găsit o crăpatură prin care să arunce pruncii înăuntru maternitatea nu e o virtute dragostea îți lasă nisip amar în gură de aceia trebuie scoasă în afară legii orașul să fie scufundat ars și dărâmat eu aici nu întru, pentru nimic în lume. FRICA NO 1 Frica e un sentiment binar de fapt ne este frică de viitor ce a trecut e clar și descriptibil natura a inventat frica - un mecanism al
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
asta înseamnă adevărata frică.. FRICA NO 2 mi-e frică de mare de oamenii care o bântuie înecații masculii care caută sex fetele cu bikini provocativ e un clocot care nu prevestește calmul furtuna din noi se amplifică corabile se scufundă la mal din sandale curge nisip și scoici deluviene sunt mereu singur la mare chiar dacă am pus cortul spre soare și știu să pescuiesc meduze cel mai greu e cu fetele de pe plajă nu-ți poți lua ochii de la portocale
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
Toate Articolele Autorului păsările zboară din sentiment iubesc acoperișul incendiar al Africii defect norii se rostogolesc pe cerul translucid ca niște epave pe fundul plin de corali al oceanului livid muți colorați alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
hrană cum e belșug mărgeanul. Ați învățat plutirea și mersul lin pe mare cu plute, cu canoe sau cu pirogi mărunte iar mai apoi curajul v-a îndemnat spre zare în nave mari plecate pe drumuri azi pierdute. I-am scufundat pe-aceia ce n-au știut de bine, pe care doar orbirea îi împingea spre țel fără să-nvoce pronia care venea din mine; apoi stătu din vorbă și am privit spre el. Mi-a arătat piratul ce-l transformase-n
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
mai putea fi evitată, nici ocolită și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
LUCIA MIHALCA - CERUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră. Poți să o spargi de vrei. Un timp de o zi e tot ce-
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
altă singurătate perfectă în interiorul căreia - altă singurătate mezină, suprapuse perfect, fiecare tinzând să-și depășească propriile limite. Și departe-n adânc, sufletul meu răstignit sufletul meu răstignit peste lacrimă, pentru tine, acolo. În apele dorului, în apele marelui nimeni mă scufund în adâncuri. Cu fiecare carte cobor din viață în moarte. Din acest imens Nimic, iată, sunt și eu părticică. De poezie, de poezie o să mor în curând, vulpea ascunsă sub haină, cea care-n taină îmi cere o halcă. Scorpia
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
tale chiar peste Rubicon... Prin viscoliri de ape cu flăcări reci de gheață, Coboară de pe arbori o pace peste noi. În glas ai dulce murmur, surâsul tău mi-e viață - Prin ele briza măriii ne leagă pe-amândoi Și ne scufundă-n taine și iar ne-nalță-n față Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi... VESTEA ÎMPLINITĂ... Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > OARE, MĂ SCUFUND? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului OARE , MĂ SCUFUND? acrostih Măscufund în visuri ireale, Încât am devenit complet abstract, Hotărârile mele atât de magistrale Au rupt ale realului vast contact. Inspirându
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > OARE, MĂ SCUFUND? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului OARE , MĂ SCUFUND? acrostih Măscufund în visuri ireale, Încât am devenit complet abstract, Hotărârile mele atât de magistrale Au rupt ale realului vast contact. Inspirându-mă din spații siderale Lunec cu visul în marele neant. Limpezimea cerului cândva senin Este pentru mine o
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]
-
marele neant. Limpezimea cerului cândva senin Este pentru mine o culoare sumbră Oricând mi-e sufletul de viață plin Nu mă sperie de pesimism vreo umbră, Toate schimbările ce mai survin Esențele gândirii uneori le surpă. Referință Bibliografică: Oare, mă scufund? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]
-
mare parte dintre noi avem constituție țărănească, nu ne ascundem după deget, facem pe orășenii, facem pe snobii, mergem la Monaco, avem nu știu câte licențe... de-astea de două parale”. Și a concluzionat: „E o mare porcărie că lăsăm să se scufunde așa în neglijență acest pachebot enorm care e Marin Preda. A fost un uriaș cronicar al țăranului european. Dar noi nici nu știm ce e aia „țăran”. Mai ales generațiile tinere au o părere destul de aproximativă, nu prea cunosc istoria
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
umerii unui flăcău la vreo trei - patru metri depărtare de ea spre larg. - Hei! Cristina! Unde pleci în larg? Este apa adâncă și nu știi să înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai auzea nimic. Cât Ana s-a scufundat să-și armonizeze temperatura întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o luase de mână și o trase spre larg. Cum nu mai simțea nisipul sub picioare, de teama înecului se ținea strâns de
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]