7,557 matches
-
Mongolia, Iugoslavia, Japonia). De asemenea, doamna Margareta Pâslaru a mai donat muzeului o serie de accesorii vestimentare, mai multe afișe ale unor spectacole de teatru, film și muzică din anii `60 - `70 (adevărate rarități în ziua de astăzi), precum și o sculptură din bronz, executată de marele sculptor Ion Dimitriu-Bârlad (bunicul matern al Margaretei Pâslaru). Muzeul a primit, cu titlu de împrumut, de la doamna Cătălina Opaschi, o frumoasă colecție de accesorii vestimentare, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea: umbrele
„HAINA ÎL FACE PE OM” – EXPOZIȚIA PRIETENILOR MUZEULUI [Corola-blog/BlogPost/93393_a_94685]
-
Pavel Gheo, Ioan Groșan, Florin Lăzărescu, O.Nimigean, Răzvan Petrescu, Simona Popescu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici și Ion Vianu. Traducerile sunt semnate de Alistair Ian Blyth. Joi, 17 noiembrie 2016 - oră 17.00 (Standul ICR) Tratat de hermeneutica a sculpturii abstracte. Perspectiva endogena. Brâncuși - simbolismul hylesic de Matei Stîrcea-Crăciun, Editura Centrului de Cercetare, Promovare și Documentare „Constantin Brâncuși” în parteneriat cu Editură Institutului Cultural Român, 2016, 619 p. Prezintă: Florin Toma, Matei Stîrcea-Crăciun. Vineri, 18 noiembrie 2016 - oră 12.00
Noi apariții editate de Institutul Cultural Român, lansate la Târgul Internațional GAUDEAMUS [Corola-blog/BlogPost/93385_a_94677]
-
unii dintre cei mai cunoscuți și importanți colecționari de însemne eminesciene. Într-una din sălile Parlamentului României, unde a avut loc evenimentul de decernare a Premiilor, a fost rostit câte un laudatio pentru cei distinși. Premianții au primit câte o sculptură de lemn, intitulată „Izvorul”, semnate de artistul reșițean Doru Văsiuț, dintr-o serie de lucrări inspirate de poezia lui Mihai Eminescu „unde tema Izvorului apare ca un Eden obsesiv, purtând nostalgia anilor copilăriei fericite la țară, în preajma codrului” (Doru Văsiuț
Prezentarea Premiilor „ Eminescu, ziaristul ” 2014 ( IV ) [Corola-blog/BlogPost/93428_a_94720]
-
bun al tuturor, propune un limbaj universal și are un uriaș rol social. Mai mult, Olimpismul ca „forță sociologică mondială”, prin valorile sale, ar putea impune un stil de viață, stabilind o necesară „punte între generații”. Dacă sportivul este o „sculptură vie”, cum spunea Pierre de Coubertin (de numele căruia se leagă renașterea Olimpismului), dezvoltarea armonioasă, îngemănând corpul, voința și spiritul, luptând împotriva celor 3 S ai epocii moderne (sedentarismul, stressul, supraalimentația) pe fundalul infobezității (cum numesc specialiștii fluxul comunicațional incontinent
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
cu sine ploaie, așa că n-am putut adăsta prea mult pe terasă și m-am refugiat, după aproape o jumătate de oră de așteptare, în Albertinum, mai exact, la parterul edificiului cu acest nume, unde era amenajată o galerie de sculptură antică. Aici mă găsise Olimpia, care venise însoțită de colegul ei, Beliov. Beliov acesta era un individ fără vârstă, nu prea înalt, dar bine legat, cu părul deschis la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
plaje foarte frumoase, cu obiceiuri locale interesante, dar nu foarte multă cultură. În Mexico mi-a plăcut în special să vizitez templele Maya și Aztece, în peninsula Yucatan, să văd temple și sate indiene pitorești în jurul orașului Oaxaca, să văd sculpturile de capete uriașe la Veracruz. Am fost în America de Sud la Buenos Aires și în Brazilia, la Rio de Janeiro și Sao Paolo, în Indonezia, Bali, în Thailanda, în Africa de Nord (Egipt, Tunisia, Maroc), și mai peste tot în Europa. Dacă călătorești cu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
Lloyd Wright și despre care se spune că a fost determinantă in devenirea Hammamet-ul stațiunea balneară care este astăzi), acum important centru de cultură, a fost construită de George Sebastian, mecena pentru artiști și scriitori, originar din Romania; tablouri și sculpturi de sculptorul bucureștean, coleg cu mine de liceu la Spiru, Constantin (Dinu) Rădulescu, în Bretania profundă; o pictoriță, Ioana, cu galerie lângă poarta muzeului de impresionism din Honfleur, Normandia: opere de artă românești prin toate muzeele lumii; un colecționar de
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
modernă Mihai Nicodim din Culver City, recent re-locata in down-town Los Angeles; case/vile și clădiri comerciale în stil „modernist”, de la mijlocul de secol 20, de arhitectul român Haralamb (Bubi) Georgescu in California la Los Angeles si Palm Springs, o sculptură de fiul acestuia, cunoscut sculptor californian, Christopher Georgesco, într-o piață din down-town Palm Springs, etc. ... Deci scriu articole și public în reviste și ziare românești, printre care și la Melidonium. Am publicat în România la România Liberă, Revista 22
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
în studio se simt bine, râd, se aprind; sunt două generații; lupii tineri își arată colții, cei bătrâni își zburlesc părul, niște smocuri. Se discută despre cărți, le desființează sau le îmbunătățesc. Se pricep: pot să povestească chiar și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a terminat întrunirea literară, a început un film. El și Ea fac dragoste câinește; te gândești la Caravella, are decență: chiar împlinește un act de justiție: îl asasinează lent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pregătită să fac față provocării unei petreceri în toată regula. Aveam dubiile mele. Oamenii puteau să mă întrebe cum îmi merge cu munca. Iar la mine în studio, făcându-și culcuș pe podea ca o malefică broască râioasă argintie, era sculptura pe care ar fi trebuit să o termin acum câteva luni, dar de care nu m-am atins de nu mai țin minte când. Eram prinsă de ea; nu puteam să o termin, nu puteam să renunț la ea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gest eficient. La ea nimic nu părea să fie de prisos. îmi fusese profesoară la Colegiul de Arte în anul al treilea. în primul an o ținusem numai în petreceri, iar al doilea fusese anul experimentelor, cu diverse tehnici de sculptură descoperite la noroc. Spre sfârșitul anului dezvoltasem cu frenezie un gând, și anume căutam cu disperare să îmi găsesc un stil propriu. Părea că nimic nu mi se potrivește, nimic din ce încercasem nu-mi descătușa imaginația; de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urmă de superioritate. Cu câteva secunde în urmă mă temeam de întrebarea asta, dar magia personalității lui Lee a făcut ca, în momentul în care mi-a pus întrebarea, să simt nevoia de a-mi deschide sufletul în fața ei. Problema sculpturii la care lucram, despre care nu mai vorbisem cu nimeni, s-a dezvăluit în câteva cuvinte. —îi mai trebuie ceva, m-am auzit spunând cu pasiune. Doar că nu știu ce. Nu o pot lăsa așa, dar nici nu știu ce-i mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu care n-aș fi vrut în mod special să ajung. Aerul rece îmi curăța plămânii și venele. în curând va veni un nou an. într-un exces de zel, am vrut să merg direct acasă, să stau jos în fața sculpturii și să-mi dau un ultimatum; fie să-i fac ceva, fie să rup chestia în bucăți și să o iau de la capăt. Voiam să o sun pe Lee după-amiază și să aranjez cu ea să vină să o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi să fi avut niște țigări la mine. Aș fi fost în stare să omor pentru una. * * * Apartamentul lui Lee era exact cum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de normă într-o galerie de artă. Nu sunt mulți bani la mijloc, dar primesc comisioane bune dacă vând ceva. Și proprietarul spune că ar trebui să fie destule ocazii să cunosc oameni de legătură - dealeri, colecționari. Nu fac ei sculpturi, dar aș putea găsi o galerie care să mă ia prin intermediul lor. — Asta e grozav! a spus Claire cu elan. Am privit-o cu suspiciune; în mod normal s-ar fi plâns de norocul meu în comparație cu propriul ei insucces. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceainicul și l-am pus pe foc să fiarbă. Cu o mie de variante în gând, m-am sprijinit de un dulap și m-am uitat meditativ în gol. Din nefericire, mi-a sărit în ochi, chiar în mijlocul studioului, Chestia, sculptura la care lucram. înaltă de aproape doi metri, consta dintr-o sferă imensă de metal strălucitor în jurul căreia era legat inexpresiv un cablu gros de oțel. Am ars cablul din loc în loc, am scos afară firele și am lucrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe frunțile noastre. Aveam nevoie de alcool. Am scos o sticlă de votcă de la frigider, am umplut două pahare și i-am întins unul. Se uita prin studio, fără să-și ascundă curiozitatea. A luat paharul, s-a apropiat de sculptură și s-a așezat în fața ei uitându-se fix la ea. — Ce este? Nu știu. Nici ea nu știe. Asta e problema. Are nevoie de ceva. Știu, am spus pe un ton mai degrabă iritat. Am contemplat în tăcere Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răspuns. începuse să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter, am spus, mă duc să vorbesc cu Catherine Hammond. Sunt sigură că o să fie interesată de ce am de spus. Nu, nu, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la studio fără să se mai deranjeze să vină în persoană. Am fugit pe aleea care ducea la studio ca și cum aș fi făcut o cursă contra cronometru. Odată ce am știut ce caut, totul părea foarte simplu. M-am dus la sculptura zodiei Leu și am văzut că fața leoaicei, deși deliberat ascunsă cu ajutorul tehnicii, era cea a lui Catherine Hammond. Știam de asemenea că dacă mă uit la arcașă, am să văd o asemănare cu Lee. Am băgat mâna în gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-am pus pe masă. S-a uitat curioasă la mine și a deschis plicul. I-a trebuit un moment să recunoască conținutul. Unde erau? a spus. —în noua sculptură la care lucra. A numit-o Cutie poștală pentru scrisori de dragoste sau ceva de genul ăsta. S-a holbat la mine cu privirea chinuită. —Adevărat? a spus îndurerată. Lee nu voia să-mi arate la ce lucra. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
noapte sau dimineață, când Nat a venit în studio. A numit-o pe Baby „Madame Fifi cu sâni falși“. L-am îndrăgit imediat. Apoi a început să se plimbe prin studio în timp ce turnam de băut, și s-a oprit în fața sculpturii mele, spunând că seamănă cu un meteorit căzut din cer... Am încremenit în mijlocul trotuarului, lovită brusc de o idee. Poate, fără să vrea, Nat a pus degetul pe ceea ce îi lipsea Chestiei. Poate că motivul pentru care părea așa neprietenoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care își fixează așezările pe terasele înalte ale râurilor, în locuri mai greu accesibile, mai ușor de apărat în fața atacurilor vecinilor războinici. În multe zone ale Europei, dar și în țara noastră, manifestările de artă (pictură pe stânci, în peșteri, sculpturi în os și piatră, reprezentările rupestre zoomorfe, antropomorfe) demonstrează fără putință de tăgadă că în epoca neolitică au fost domesticite și crescute animale mari, ocupație preponderent masculină, că a apărut ceramica, inclusiv ceramica pictată, operă atribuită exclusiv femeilor și tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]