7,237 matches
-
-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie
AŞTEAPTĂ-MĂ, MEREU MĂ-NTORC LA TINE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362306_a_363635]
-
mai multe poeme: „Zori de zi”, „Pânza cerului s-a rupt!”, „Soare-n apus”, „Soare de vară”, „Soare prietenos”: „A plouat și-a fost răcoare,/ Doar o oră a trecut. / Soarele pe cer apare, / Vesel, parcă încrezut,/ / Că s-au scuturat toți norii / Și-a rămas pe cer stăpân./ Cum nu vrea ca muritorii / Să-l considere hapsân, / /Împrumută-o adiere / De la vântul cel sprințar / Și-o trimite cu plăcere / Pământenilor, în dar.” Dar nici luna nu este omisă, crăiasa nopții
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Domnie, prin care țara a prosperat, Și orice slujbaș demnitate și-a căpătat, Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn, A zeciut orice ban al țăranului moldovean! Când ordinea în țară a început a scărpina, Holerele, lipitorile de pe popor le scutura, Lucrarea interioară ce sieși și-o ordona Și cugetu-i drept de creștin și-l impunea! Și când dușmanul se încumeta la luptă Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă, De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
la celălalt. Nu știau cât adevăr și câtă fabulație a fost în povestirea băiatului. Învățătorul insistă totuși : -Bine, Tudorele, pe paltonul tău se cunoaște urma colților de lup. Dar praful de stele...nu se vede, mă! Sau poate...l-ai scuturat? -Ei, domnule învățător, se vede că nu te pricepi. Te-ai murdărit vreodată cu praf de stele? -Nu! s-a îmbufnat domnul. Și, re rog să nu-mi mai spui domnu’ învățător, că nu mai ești școlarul meu! -Ba da
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Upanișadelor și cel al umanismului buddhist, recreate de acest artist savant, s-au pierdut în lumea codificată a Europei; poetul Indiei a rămas un mister adorat. În acea perioadă, o țară dintr-un colț răsăritean al Europei începea să-și scuture lanțurile opresiunilor multiseculare și căuta o nouă semnificație a vieții. Mesajul indian al adevărului, transpus în creația poetului său național, Mihai Eminescu, i se părea, poate, prielnic dezvoltării sale spirituale în continuare. Cultura bogată și sufletul duios al acestui popor
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
pierdute-n timp, uitate-n zgură...Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisăCu blândul tău surâs înscris în mineAșteaptă-mă cu dragostea promisăși lasă-mi pașii în plutiri divine.Așteaptă-mă, când umede ecouriDistilă gânduri, roua de sub gene,Petale ce se scutur' pe rondouriCu flori de suflet veșnice, perene.Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plângeCu lacrime cerești în miez de noapteCând nesfârșirea timpului mă strângeîn vise dragi și în parfum de șoapte...Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună,De-i
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
fiecare an, într-o caleașcă de aur, trasă de niște reni cu coarnele ramificate. Curierii și lăutarii urmau caleașca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi Moșul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele și alte animale mai mari sau mai mici, se așeza confortabil pe
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
așa, Semiluna cum era, A-nceput să numere Un veac, două, trei, O eră, două ere Și, din două emisfere, Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele, S-au unit deasupra ei, I le-a dat, Le-au scuturat, Câteva au scăpărat Lângă casa de pe lac, De unde Un moșneag A bătut dintr-un toiag, Până a despicat Muntele, crângul, lacul - Pesemne s-a întors Dumnezeu Cu fata La el. 7 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Fantasy #painting - #Eszter #Anna
LUNAR STELAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362487_a_363816]
-
la ochiși așa,Semiluna cum era,A-nceput să numereUn veac, două, trei,O eră, două ereși, din două emisfere,Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele,S-au unit deasupra ei,I le-a dat,Le-au scuturat,Cateva au scăpăratLângă casă de pe lac,De undeUn moșneagA bătut dintr-un toiag,Până a despicatMuntele, crângul, lacul -Pesemne s-a întorsDumnezeuCu fataLă el.7 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografica: Lunar stelar / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LUNAR STELAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362487_a_363816]
-
de urgență, Nu mă mai pot opri din tremurat- Si lacrimile curg cu insistență- Eu cred că sufletul mi-e fracturat. Chemați urgentele interstelare Cu îngerii la borduri pregătiți, Și medicii cu trusele solare Pentru suduri pe suflet instruiți. Și scuturați cordonul de lumină Să știe Cel ce ne-a legat prin El Că e cod roșu pe o stea străină Din care sună stins un clopoțel... Trimiteți nave dintre constelații Căci pe pamant nu este niciun leac Mi-e sufletul
ALO, URGENȚE DIN INTERGALACTIC de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362543_a_363872]
-
Gândul ce mă ține deasupra de umbre nu se aude, nu se vede, dar știe totul, unge cu mirul sfânt osul de înger sub umerii ce poartă dezinvolt aripile. Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare
TREPTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362542_a_363871]
-
ca și cu o piatră de râu, într-o seară târzie, liniștită, precum umbra unui vultur în zbor întinsă pe o jumătate de planetă, sar înainte, mă arunc printre cuvinte... Afară ninge cu ninsoare de cerb... Îmi vine să mă scutur de acest februarie respingător însă cuvintele hibernale mă apasă cu o presiune nemaiîntâlnită, cel puțin de mine nemaicunoscută; mai ales substantivele înghețate sub formă de țurțuri mă împung în amintiri, în nostalgii, îmi provoacă vertij în poezii, mă strâng de
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
mare-un pic Teamă să n-ai de de nimic. Toamnă Vară unde ai plecat Și cu tine ai luat Și le-ai dus în lumea largă Frunze și flori laolaltă. Ne-ai lăsat toamnă pe cap Ce nucii a scuturat A golit merii și prunii Doar paianjenii țes funii. Dus e șirul de cocori Pe cer ai lăsat doar nori Bar,bar, bar ce frig se face, Pun pe mine trei cojoace! Ai plecat, ți s-a șters urma Și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne fie casă-n viitor... Amarul, ura și invidia să piară Din razele
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]
-
lângă dor, sub luceafăr de spic, peste seară, către rostirea noastră! Marea, la margini de noi se făcea din ce în ce mai albastră până la ultimul nor. A ÎNFLORIT CIREȘUL UITÂND SĂ ÎNFRUNZEASCĂ Astă toamnă cireșul ce l-am numit al nostru și-a scuturat toate cuvintele, frunză cu frunză, apus cu apus. Acum, de după lună, oile albe cobor prin fluier de stână să ne bea ecoul din șipotul spus pe izvor. Cireșul nostru, ce știe de tace? Dar și noi tăcem - mână în mână
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > NINGE ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului E ca un basm, căzut din cerul sfânt În care îngeri aripile-și scutur Și curge-apoi cu-ncetul spre pământ Ca mângâierea aripii de flutur. E ca un dans, în care puritatea S-a prins în joc cu-ntreaga măreție. Privindu-l, vezi în el eternitatea În preamărirea albului ce-nvie. Am pus căușul
NINGE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361116_a_362445]
-
de acestă dată dramatică) nu poate fi evocatoare și nu se poate transmite decât prin răvășirea ființelor implicate în actul artistic. Talentul autorului și regizorului nu se poate regăsi în integralitate fără catharsisul ”petrecut” pe scena sub ochii participativi și scuturați de rutină ai spectatorilor. De la intrarea în sala te îmbăiai în armonia divină a pianului, frământat de Mădălina Ene. Decorul sumar dar relevant, începutul interactiv al piesei și ... Citește mai mult Unul din spectacolele de la teatrul Rally (Maria Filotti) desășurate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
de acestă dată dramatică) nu poate fi evocatoare și nu se poate transmite decât prin răvășirea ființelor implicate în actul artistic. Talentul autorului și regizorului nu se poate regăsi în integralitate fără catharsisul ”petrecut” pe scena sub ochii participativi și scuturați de rutină ai spectatorilor.De la intrarea în sala te îmbăiai în armonia divină a pianului, frământat de Mădălina Ene. Decorul sumar dar relevant, începutul interactiv al piesei și ... XXX. BIBLIOTECĂ ENERGO - INFORMAȚIONALĂ, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 831
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
dacă ar fi fost văzută cu un tovarăș ofițer. Li se cam dusese vestea și încă circulau vorbele bătrânilor: „Ofițerul vine, face dragoste cu fata, îi promite marea cu sarea, și dacă-i cade chipiul pe jos, îl ridică, îl scutură de praf și pleacă spre alte meleaguri unde repetă scena. Era vorba de onoarea fetei care rămânea în continuare în sat și după plecarea lui”. Tocmai era aproape de a realiza întâlnirea când entuziasmat... a deschis ochii. În lumina slabă din
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
creșteai, te bucurai, cu el plângeai, cu el râdeai. Ți s-a spus că toate cele bune și rele acolo se vedeau, în copacul tău! Așa creștea sau se usca, așa înflorea sau nu înflorea, așa se legăna sau se scutura, iar tu îl îngrijeai cu sufletul. În fiecare din noi e un Iov, cădem ca să ne ridicăm, doar în spațiul dintre cuvinte vei regăsi esența. Niciun gând nu este mai ușor decât altul. Niciun cuvânt nu este mai înalt decât
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
din neam în neam. Strigăte lucide Doamnei, Elena Gugiuman (sora mea) Mi-e dor de rădăcinile copacilor din grădină, ce se-ntind până sub casa mea; mi-e dor de mama plecată seva din lacrima ta în chip de lumină, scuturând cuvintele uitate fructe atârnate sus la grindă. Acest dor stiu, mă poate ucide între azur si orizontu-mi uitat începutu-mi de furtună, cât să trezesc întregul sat, în strigătele-mi lucide din viața-mi atât de grea și lumea asta
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
alta. Aerul e din ce în ce mai rar, se zguduie plămânii, gâlgâie lacrimile care nu se mai înghit. Mi-e ciudă pe mine, pe slăbiciunea mea, ce naiba, doar am trăit și văzut destule. Mi-e și rușine de cei din jur cum mă scutur necontrolat, icnind și sughițând, ca o figură tragică, în plină deznădejde. Se apropie un domn de-al casei. Nu-l pot numi angajat sau supraveghetor, pentru că muzeul e opera acelor benevoli care, dintotdeauna, și-au pus la dispoziție apartamentul și
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care ma macină musca din mine uneori mă lătra alteori mă mângâie uneori mă poartă pe palme alteori mă calcă în picioare dar eu mă ridic, mă îndrept și mă scutur cred că am ajuns un bolnav dependent de propia lui boală. m-am îmbolnăvit de poezie precum păsările de cântec precum doina de fluier precum aripa de pasăre precum inima de iubire. m-am îmbolnăvit de poezie o boală de
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]