2,779 matches
-
când mulțimea s-a adunat. VINOVATĂ-N TOATE Trăiesc deseori laolaltă în mine Gânduri rebele și grave suspine Îmi simt sufletul în infernul cel greu Și-l chem mereu pe Dumnezeu. Ajută-mă Doamne, să recunosc Că nu știu pe semeni destul să iubesc Și atinge-mi fruntea atunci când socoți Să mă-drepți, eu știu că vrei și că poți! Nicicând în planuri eu n-am pus răutate Dar mă consider vinovată în tot și în toate, Numai tu poți face
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea des! - celei mai bune prietene a ei. O singură afecțiune nu mă irită:pentru mama ei. E primordială: n-a început să i-o dea niciodată. Nu are ca principiu selecția. ...Seamăn cu prințul Andrei? Nu știu. Și pentru ce mi-a spus-o? Ca un argument ca să-mi placă prințul, ori ca motiv pentru care prințul îi place ei? Oricum, nu-mi convine să împart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l-am văzut la ea. — Și, a continuat privindu-mă, pentru simpla dumitale informare, știi cine cred eu că ești? Cred că ești fratele lui Seymour. A așteptat o frântură de clipă și, văzând că nu spun nimic, a urmat: — Semeni cu el, din smintita aia de fotografie pe care i-am văzut-o și, întâmplător, știam că ești așteptat să vii la nuntă. Sora lui, sau nu mai știu cine altcineva, i-a spus lui Muriel că urmează să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pașapoarte, bilete. Așa zburase apoi sărmanul Eisen peste ocean cu piesele lui. Suflet amărât, săracul Eisen, cel cu râs de câine. Toți se distrau așa de tare! Wallace, Feffer, Eisen, până și Bruch, și Angela. Râdeau atât de mult. Dragi semeni, haideți să fim umani Împreună. Haideți să fim toți În marele parc de distracții și să dansăm mortalitatea asta hâtră unul cu altul. Să fim animatorii celor dragi și apropiați. Căutări de comori, circuri zburătoare, furtișaguri amuzante, medalioane, peruci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mele și se întrupase în această lume ca să mă ajute, fiindcă se purta foarte protectiv. “Ești cu mine”, părea să-mi spună în timp ce mă săruta scurt pe obraz, apoi continuă: Nu contează numele tău, eu o să-ți spun Gonzales, fiindcă semeni cu șoricelul acela simpatic din desenele animate... Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spusese soțul meu. Dar bănuiesc ca fratele dumitale știa ce-i cu mașina, așa că nu văd de ce-a trebuit să mă minți. Oare am Împins lucrurile prea departe ? Am Încolțit-o Într-o poziție fără ieșire ? Ei bine, ce semeni, aia culegi. Nu eu Îi Întinsesem capcana... Paravanul după care se ascundea nu era cu nimic o piedică mai mare decît o bucată de hîrtie udă. RÎse ușor jenată. — Vorbesc fără să gîndesc... Așa vi se pare, nu? Aceasta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a tras de mână pe celălalt. Am intrat în lanț. Cântam fără cuvinte, melodia lor. Cântam cu așa o bucurie apocaliptică. Poate era singura oară, în viața mea cel puțin, când îmi era dat să strig cu glas tare, alături de semeni, dorința de libertate. Atâta doar că, în mod sigur, în clipa aceea eu îmi doream să ne invadeze Gorbaciov, să ne ia satana locală de pe cap. Riga îl arunca pe Gorbi. Eu mi-l doream. Era diferența ucigătoare între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am simțit într-o mare familie iubitoare. A doua zi nu aveam decât să ne strivim iarăși la cozi la cotidianul nostru homo homini, însă atunci, pentru câteva clipe, ne-am simțit semeni. Nu am mai trăit același sentiment decât în Piața Universității, în ’90. Bunica m-a privit plină de speranță. Cred că atunci a citit în ochii mei că aș putea să fiu creștină și bună. Cum îți spuneam la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din exploatarea lumii a treia. Dar măcar o lume trebuia să fie așa, ca să vedem că se poate. Ce vreau să spun este că mie nu îmi va lipsi America, ci americanii. Acești oameni învățați să le fie drag de semeni sau măcar să îi respecte. Pe scurt, mi-e foarte dragă America profundă și mă supără major America televizată. Eu așa știri proaste nici nu mi-am imaginat că există. De peste o lună, singura știre domestică universal prezentă este cea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese, și, având gust de vorbă, mulțumită și mândră de vizita nepoatei, începu pitorescul vorbirii, relatări fragmentate din copilăria și adolescența acesteia, apoi ceva despre „inteligența ei fără seamăn”, remarcată de atâția, adăugând desigur din întâmplare; - Ferice de cine o lua-o de nevastă!... De ce vă uitați așa? făcu deodată, surprinsă de privirea mea ușor absentă, agățată de tabloul cu un câmp de floarea soarelui, aflat pe peretele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi explice deznădejdea singurătății în care, nu peste mult timp, avea să se afle când și fiica - asemeni surorii altădată - va pleca definitiv la București - îmi mângâie obrazul, fruntea, se uita la mine cu ochii mari deschiși, o tristețe fără seamăn. Vor trece ani și-mi voi aduce aminte de tine, cel din prima parte a tinereții tale, când locuiai la noi, - pe atunci îți spuneam „dumneavoastră”. Ca-ntr-o fotografie veche, tatăl meu va îmbătrâni, toți vom îmbătrâni, aici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite pe solul strălucitor, ucigașul era de acum departe. Era dreapta pedeapsă pentru crimele Granadei, zicea maică-mea, cu acea monotonie a frazelor definitive. Dumnezeu voia să-Și arate puterea fără seamăn și să pedepsească aroganța cârmuitorilor, corupția, nedreptatea și depravarea lor. El ținea să ne prevină asupra a ceea ce avea să se abată peste noi dacă am fi stăruit pe calea nelegiuirii, numai că ochii și inimile au rămas ferecate. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut, dacă timpul ar
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
numai referindu‐ne la mizeria materială. Carențele grave în educația prea multor oameni, îngroșate multă vreme de sinistrele măsuri coercitive, pentru formarea „omului nou”, se prefac, iată, acum, în tot felul de acte oribile. Parcă nu mai există la mulți semeni ai noștri nici măcar frica de Dumnezeu, nici urmă de bun simț. și această stare de violență, de ură, de criminalitate nu dă deloc semne că și‐ar slăbi „presiunea” față de societate. Ba dimpotrivă, această stare se întărește în răul ei
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
viață și se formează lumea. Din ea se nasc și cresc oameni după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De la mamă copilul învață primul zâmbet și primul cuvânt - mamă. Ea, mama, sădește și dezvoltă în ființa copilului respectul față de părinți, față de semeni, de muncă și de țară. Mama îi conturează copilului personalitatea, pe care se reazemă ca pe niște stâlpi puternici țara și națiunea . Sunt în lume oameni de știință renumiți, care fac descoperiri și creează opere de artă. Sunt poeț i
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mod neclar că ei îi era arătat. Erau dimineți când nu-mi doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nostru și pentru a ne atrage colaborarea lui. I-am aruncat o privire lui Fermín, cerîndu-i ajutorul și rugîndu-mă În sinea mea să dea peste vreo arguție cu care să-l cîștige pe preot de partea noastră. — Știi dumneata că semeni puțin cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridicate. Pe lângă sindroamele maniacale, se înregistrează elevi care suferă de sindroame melancolice, cum ar fi durerea morală și psihomotorie. De acest sindrom suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba este indiferent față de tot ce este în jurul său, ba intră brusc într-o frică
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului Edward la o oră atât de matinală la Corso putea fi considerată drept un eveniment neobișnuit. Îmbrăcat Într-un costum alb, larg, impecabil, ce-i masca masa musculară, purtând pe cap o pălărie de fetru moale, cu boruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
însă, acesta nu era un moșneag, ci Malagigi, vrăjitorul, vărul lui Rinaldo, care spre a-l porni pe calea isprăvilor cavalerești, i-a scos în drum calul și armura, iar acum căuta să-l facă să dobândească un armăsar fără seamăn în lume. Rinaldo s-a afundat în pădure și a petrecut mai multe zile în căutarea lui Bayard, dar fără a-i putea da de urmă. Într-o dimineață el a întalnit un cavaler sarazin cu care, dupa ce și-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vasalilor și a paladinilor lui, bucurându-se în sinea sa de numărul și puterea lor. În vreme ce toți ședeau și ascultau muzică, ospătându-se, când deodată, au intrat în sală patru uriași purtând între ei o doamnă de o frumusețe fără seamăn, însoțită de un singur cavaler. Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o făptură vrăjită, fără seamăn de puternic, de iute și de frumos, care disprețuia hrana semenilor săi - iarba sau ovăsul. Numele lui era Ranican. Acest cal minune, după ce stăpânul său, Argalia, fusese ucis de către Ferrau, pomenindu-se liber s-a întors la peștera în care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi în peștreă unde a găsit calul minune, cu frâul și șeaua pusă. Animalul era negru ca noaptea cu excepția unei stele în frunte și a unuia dintre picioarele dindărăt care erau albe. N-avea seamăn de iute ce era, dar ca forță i-o lua înainte lui Bayard. Rinaldo a încălecat pe Rabican și a ieșit din peșteră. Pe drum ei au întâlnit un fugar din tabăra lui Agrican, acesta le-a povestit multe minunății
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]