3,068 matches
-
agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai dreptate, dar de unde știai că... el e John? Doar nu-i cunoșteai pe cei trei. Așa e, nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
urechi străine. Așa că, pur și simplu, am să-i raportez președintelui că nu ai chef să auzi comunicatul lui intim și că poate să ți-l transmiți de-acolo. Bine? Gorrold îl însoți până la ușă, o deschise și strigă la secretare lui: - Domnișoară Drees, condu-l pe domnul afară. Pentru ceea ce voia el să facă, trebuia ca Gorrold să facă un pas înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea înghețată. După aceea, închise ușor ușa în spatele lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care era întredeschisă. În timp ce se îndrepta către ieșire, se gândea la un lucru căruia nu ar fi trebuit să-i dea nici un fel de atenție: spera că secretara domnului Gorrold era atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care era întredeschisă. În timp ce se îndrepta către ieșire, se gândea la un lucru căruia nu ar fi trebuit să-i dea nici un fel de atenție: spera că secretara domnului Gorrold era atât de bine educată încât să nu intre în biroul șefului ei fără să fie chemată. Avea vaga impresie că era mai bine pentru renovarea Institutului de Semantică Generală dacă nimeni n-ar fi bănuit că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
oameni de cultură, istorici mai ales, ai comunității sașilor transilvăneni. Partea întâi Marafeturi epice Comisia de împăciuire Tovarășul învățător Dumbrăviceanu mergea o dată pe săptămână la Comisia de împăciuire de la Sfatul raional Lipova unde mama mea era o tânără, pe atunci, secretară și redacta procesele verbale ale ședințelor respectivei Comisii. La Comisie oamenii se împăcau în fața autorităților. Spre exemplu, venea acolo tanti Mărioara din cartierul Mavrocordat, o fostă rroma asimilată până ce a ajuns o venerabilă doamnă care ne rupea biletele la mozi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească ajunge boul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
scaun rotativ deasupra unui gol nemăsurat, unui gol cenușiu peste tot în jur, în afara unui creion, la vreo doi metri în dreapta, care se mișca proptit în vîrf de-a lungul unui blocnotes înclinat, ceea ce indica locul în care se afla secretara mea, scriind ce-i dictam. Mîna mea dreaptă părea că se odihnește pe genunchi, dar nu vedeam decît cadranul ceasului. La cinci și jumătate a apărut un șir de dale de culoarea covorului, ceea ce mi-a permis să-mi părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
La fel și domnul Pettigrew, deși n-o arată, bineînțeles. O să vă placă domnul Pettigrew, e un cinic nemaipomenit. îl conduse pînă la ușă, dar nu intră cu el. Lanark păși într-o încăpere cu două birouri și cu o secretară care dactilografia ceva la o masă din colț. Un bărbat înalt și chel vorbea la telefon, la marginea celui mai apropiat birou. îi zîmbi lui Lanrak și îi arătă un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Maheen. Am auzit că ești în căutarea unui post de profesionist, Lanark. — Da. — Dar nu ești prea lămurit despre ce fel de muncă îți dorești. — Corect. Mă interesează mai mult salariul. — Dorești să lucrezi aici? Lanark se uită prin încăpere. Secretara păzea un filtru electric pus pe un fișet. Bărbatul din spatele celuilalt birou avea o față lată, îndurerată, ca de clovn, și-i făcu cu ochiul lui Lanark fără să-și schimbe expresia. — Sînt foarte dispus să iau acest lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mine și bătrîna de la etajul superior, poate, dar restul au uitat. Li s-a spus, dar au uitat. — Pettigrew e cinic, zise Gilchrist rîzînd. — Un cinic plăcut, mormăi Pettigrew. Să nu uiți, Pettigrew este pentru toți un cinic plăcut. Secretara puse o tavă cu serviciul de cafea pe masă. Gilchrist își luă ceașca la fereastră, se așeză pe pervaz și vorbi oracular: — Slujbe. Stabilitate. Mediu. Trei birouri, deși le înțelegi ca lumea, seamănă unul cu altul. Slujbele asigură stabilitatea. Stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o vrea. Cum am spus, e cea mai grea din cele pe care le avem. Dar o accepți? — Da, spuse Lanark, după o clipă. — Excelent. Domnișoară Maheen, vino aici. Aș vrea să-i zîmbești noului nostru coleg. Se numește Lanark. Secretara se așeză în fața lui Lanark și se uită în ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va auzi adevărul, murmură liniștitul. O să vă cităm cu aceste cuvinte. — Foarte bine, domnilor! spuse Sludden, ridicîndu-se în picioare. Primarul pleacă în acest moment. Este o plecare obișnuită, așa că nu e cazul să fiți de față. Dacă doriți o fotografie, secretara domnului Gilchrist vă poate da una. Regret că soția mea nu e aici să vă ofere niște răcoritoare mai tari, dar veți găsi o sticlă de coniac și o jumătate de sticlă de whisky pe măsuța de la telefon, în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mică parte din inteligența umană. — O, dar e absurd! strigă Weems vesel. Nu, nu-i absurd, prietene. îți promit că peste trei ani toate abilitățile acestui consiliu supremo vor fi încorporate în circuitele humanoidului Cortexin, la fel ca abilitățile secretarelor și polițiștilor speciali. Poate că am privilegiul să fiu ultimul dintre Lorzii Monboddo umani. Ideea mi-ar flata considerabila mea vanitate, dacă n-ar fi vorba despre semnificanta îmbunătățire pe care oamenii o vor constata în guvernare, atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin distrugerea minților și inimilor copiilor, atunci... rațiunea și civilizația sînt noțiuni false care se vor autodistruge. — Probabil, zise Monboddo căscînd, dar cred că le putem face să dureze dincolo de noi. Ce ați înregistrat domnișoară Thing? Spuneți-ne, vă rog. Secretara își desfăcu buzele lăsînd să se audă o voce monotonă: — Addendumul Unthankului Mare la procesele verbale ale Adunării Generale: Provost Lanark s-a referit la problemele serioase privind forța de muncă, locuințele, sănătatea și poluarea din Unthank. Președintele Monboddo le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ajunse în camera sa și ceru un număr de videofon. Îi trebuiră două minute pentru a căpăta legătura cu Cress Village. Chipul unei necunoscute îi apăru pe ecran. Trăsăturile erau mai degrabă severe, dar tinerești și inteligente. ― Sunt miss Treechers, secretara din Florida a domnișoarei Patricia Hardie. Care este obiectul convorbirii pe care doriți să o aveți cu miss Hardie? Timp de o clipă, existența unei persoane cum ar fi această miss Treechers îl tulbură, dar Gosseyn își reveni și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ajunse în camera sa și ceru un număr de videofon. Îi trebuiră două minute pentru a căpăta legătura cu Cress Village. Chipul unei necunoscute îi apăru pe ecran. Trăsăturile erau mai degrabă severe, dar tinerești și inteligente. ― Sunt miss Treechers, secretara din Florida a domnișoarei Patricia Hardie. Care este obiectul convorbirii pe care doriți să o aveți cu miss Hardie? Timp de o clipă, existența unei persoane cum ar fi această miss Treechers îl tulbură, dar Gosseyn își reveni și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apă, acesta fiind semnalul prin care-i chema pe chelneri. După ce le dădu comenzile, se uită prin încăpere. Pretutindeni, doar capete cărunte: bărbați și femei de peste cincizeci de ani, relicve din perioada regenței. Vreo cinci-șase tineri și vreo două dintre secretare ședeau chiar la masa ei. Dar aceștia rămăseseră doar câțiva, după emigrarea tinerilor în urma plecării Prințului Del Curtin. - Toată lumea a dormit bine astă-noapte? zise Innelda cu dulceață, întrerupând tăcerea. Toți se grăbiră s-o asigure că așa fusese. "Vai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
plecăciuni cu mâna la piept. Pân-atunci se purtase exact ca un oficial și, dintr- odată, felul lui de a părăsi încăperea unde se afla și o femeie frumoasă îi aminti că erau orientali. Rămași doar ei doi și o secretară, Leclerc începu să se simtă nesigur: ce stil îi plăcea avocatei mai mult? Cel camaraderesc și neutru, al Europei, sau curtoazia asta deșucheată a bărbaților din Orient, care sodomizau băieței? Din fericire, Iranul era mai vigilent în privința acestor practici. La
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră își promitea că-și va strânge lucrurile. Doar că în lunile reci, ca esfand , îi era tot mai silă să iasă în pasajul de la subsol care se lega de parcările etajate. Noroc că-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se închiseseră porțile orașului; își spusese la început că era vorba de o chestiune provizorie, și căutase doar să-i scrie cât mai des. Confrații lui din Oran îi spuseseră că nu aveau nici o putere, la poștă fusese refuzat, o secretară de la prefectură îi râsese în nas. După o așteptare de două ore la o coadă, izbutise să i se accepte o telegramă în care scrisese: Totul e în ordine. Pe curând." De dimineață, sculându-se, îi venise brusc ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adresează profesoarei spunându-i: „Ești o vacă care nu știe decât să chinuie elevii și să facă bine să nu-i mai facă observații în fața clasei”. Din câte am înțeles eu, băiatul buclucaș telefona de la secretariatul școlii, în lipsa temporară a secretarei. Profesoara respectivă, având unele indicii asupra celui ce o ofensa, părăsește imediat sala în care se afla, intră val-vârtej la secretariat și-l surprinde pe făptaș tocmai când acesta - satisfăcut de ispravă, căuta să se îndepărteze de telefon. Ce tevatură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să găsească o explicație. A dat de niște e-mailuri. Printre care și unul - foarte ciudat - de la o persoană pe care nu a recunoscut-o. —A vorbit cu colegii lui? Poate e cineva cu care a lucrat. —Bineînțeles. Dar nici secretara lui nu recunoaște numele. Și ea s-a ocupat de toate lucrurile astea pentru el. Poate își înșela soția. —E numele unui bărbat. Maggie ridică din sprâncene, dar se gândi mai bine. Și fiul crede că persoana aceasta are legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost o suburbie americană, ar fi fost una dintre cele mai sărăcăcioase. Casele erau rudimentare, iar clădirea administrației centrale, spre care o conducea acum Uri, era lipsită de orice strălucire. Locul era surprinzător de pustiu. În timp ce aștepta să apară o secretară la biroul de recepție, Uri îi explică faptul că toată lumea era fie la demonstrațiile din Israel, fie în lanțul uman. În cele din urmă, se ivi o femeie care îl privi lung și cu o adâncă simpatie pe Uri, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nimeni. —Altfel? —Altfel? „Altfel“ spui? N-ar trebui să pui o întrebare ca asta. Uită-te în jurul tău. Uri, ascultă-mi sfatul. Renunță la asta. Ar trebui să-ți jelești părinții. Ai de aranjat o înmormântare. Se auzi un ciocănit. Secretara strecură capul pe ușă și îi șopti ceva lui Shapira. Sigur, o să-l sun eu. Se întoarse din nou spre Uri. —Fă-ți o favoare, Uri. Jelește-ți mama. Ține shiva. Și renunță la lucrurile astea. N-are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru întâlnirea de la 3.00 p.m. —OK, îi spuse lui Aweida. Vechea înțelegere? Desigur: le traduci pe toate și păstrezi una. De acord? De acord. Aweida își așeză un carnețel în poală și așteptă. Era poziția lui obișnuită, aceea a secretarei care scrie după dictare. Guttman ridică din tavă prima tăbliță, îi simți greutatea mulțumitoare în palmă, nefiind cu mult mai mare decât o casetă cu bandă magnetică. O duse la ochi, ridicându-și ochelarii ca să vadă mai bine textul. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]