1,878 matches
-
decît să dureze cît mai puțin cu putință și bezna să se abată cu repeziciune asupra insulei. De-acum În Întuneric, merse din nou de-a lungul malului, făcînd drumul invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața lui depindea de răbdare și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
DOCHIEI ȘI URSITORILE Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vr-odată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vr-o secure. Cât de naltu-i, cât de mare Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Capul ei cât un cuptior, Untura-i pe căminiță Capul ei cât o căpiță, C-acuma-i anu - ncheiat De când nu s-a periat, Și la umbra capului Șede ciurda satului. Când își perie capul Se strânge întreg satul, Cu securi și cu topoare Ca păduchii să-i omoare. Ese-afară-n capul gol, Fug vițeii, mai nu mor, Că gândesc că-i boala lor, Ese afară pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242} Cu vânt și fără de vânt, Cu crengele la pămînt? - Cum să nu ne clătinăm Și să nu ne legănăm, Când vin meșteri de la țară Cu securi și cu topoară, Ca pe noi să ne doboară, Să ne-ncarce pe trei cară, Să ne ducă-n gios la țară, Să ne facă temnicioară, Temnicioară robilor, Lacrimă drăguțelor Și blăstăm măicuțelor! 234 Ce te legeni, plopule, Fără ploae
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prăpădește, datoria nu putrezește. 390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 391De copii, de barbă și de coate goale să nu te plângi niciodată. 392Răsare unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o masă supurândă de materie cenușie împrăștiată, neuroni explodați și impulsuri electrice scurtcircuitate? Unde mai era rațiunea când persoana adorată din viața ta tocmai te-a insultat cu un pomelnic de acuzații monstruoase, despicându-ți ființa neajutorată cu lovituri ale securii disprețului său? Unde mai era echilibrul mental, când aceeași persoană și noul său acolit și-au declarat intenția de a te jefui de tot ce ai, iar tu simți că nu ai puterea să îi împiedici? Poate cineva să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înapoi. CIOCĂNITOAREA Cioc, cioc, cioc și iară cioc Bate-n nuc din loc în loc. Nucule cu frunza deasă, Sigur știu că ești acasă, Ușa dacă mi-o deschizi, Eu te curăț de omizi. Vine doctoru-n pădure Cu fes roșu și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează - i pe dușmani pe penultima treaptă a decăderii. Mai acordă - le deci o șansă. Când întârzie reformele, izbucnesc revoltele. Nu te supăra pe gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L - au dat afară. Dar ușa era rabatabilă. Temporar, victoria justifică orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
paginile în plus ale cărților care îi cad în mână. Plasează-i pe dușmani pe penultima treaptă a decăderii. Mai acordă-le deci o șansă. Când întârzie reformele, izbucnesc revoltele. Nu te supăra pe gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L-am dat afară, dar ușa era rabatabilă. Temporar, victoria justifică orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei de moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, și de o furie bezmetică. Lovește cu securea în animalul cenușiu, care părea inofensiv... lovește încă o dată și, iar a lovit orbește, ca turbată. Dar, animalul în fața ei se încovoaie și se răsucește spre ea să o apuce. Îl vede rânjindu-și colții... nu vede decât un rânjet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jumătate dezbrăcat și cu picioarele goale; erau nopți când îi era frig și multe zile - în timpul marilor ploi - când simțea că nu mai avea mult și murea de foame. Toată averea lui erau câteva cuțite, un pumn de dolari, două securi și un caiac care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios. Te vei da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele și cu tractoarele lor și să transforme totul în deșert? Sunt ca o armată de saca-saiya mâncând petele de grăsime de pe pantaloni, viermii și gândacii, iar acum sunt înfometați și îndrăznesc să se pună cu tine. Mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-mi pună capul pe butuc și să mi-l reteze cu satîrul“, dacă nu ar fi descoperit ea Însăși În pod o carte veche avînd pe copertă chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
casei dumnezeului Berit. 47. S-a dat de știre lui Abimelec că toți locuitorii turnului Sihemului s-au strîns acolo. 48. Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Țalmon, el și tot poporul care era cu el. A luat o secure în mînă, a tăiat o ramură de copac, a luat-o și a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: Ați văzut ce am făcut? Grăbiți-vă și faceți și voi ca mine." 49. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
atâtea chitanțe și contracte pe frunțile nuntașilor? Deshidratarea, Doamne ferește, bate la ușă! Deci vă rog salvați-l pe Puradelu Minune și luați-i la timp chitanțierul din mână ca să nu se sinucidă cu el. O veste a căzut ca o secure peste iubitorii de tâmpenii OTV în general și a lui Dan Diaconescu în special. După ce Curtea de Apel a respins definitiv și irevocabil cererea de înființare a Partidului Poporului, Dan Diaconescu a depus la Tribunalul București o cerere de înregistrare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]