2,609 matches
-
al XX-lea și poate fi apreciat, cu siguranta, ca unul deosebit, în sensul afirmării de sine (senzual și/sau intelectual), căutării și realizării personale. Ceea ce caracterizează Pariziana este căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), sentimentală (mânia să de a seduce și de a lua de la capăt aventură) și creativitatea să (teatralitatea capacitatea de a inventa și interpreta scenarii) etc. Analizând specificitatea personajului, ajungem la concluzia că nu orice femeie care se naște sau locuiește la Paris este Pariziana, doar cea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și cultural dominant. Politețea se denumește de acum înainte mondenitate. Lumea mondenă este o societate bună, care ține de un model închis și ierarhizat și este un loc al civilizației moravurilor, rafinamentului, elegantei și politeții, știe să placă și să seducă [v. Montandon, p.648]. 125 "Elle peut être grande duchesse, princesse, mais aussi financière, actrice et même souvent cocotte. Cette parisienne n'a pas besoin d'être belle, măi peut tout se permettre, elle vit sous le signe de l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Campardon plânge la lectură romanelor lui Dickens, iar pe masa de bucătărie a doamnei Josserand se descoperă un exemplar din Jocelin de Lamartine. "Căderea" doamnei Pichon în brațele lui Octave Mouret, care îi împrumuta române nu atât pentru a o seduce, cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel, autorul stabilește un raport între cauza (lectură românului sentimental) și efect
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-se să pară magică și supranaturala; idol fiind, ea trebuie să se împodobească pentru a fi prețuita. Ea trebuie deci să împrumute de la toate artele mijloacele de a se ridica deasupra naturii spre a cuceri mai usor inimile și a seduce spiritul" [Baudelaire, 1971, p.215]. 401 "Dans la république des modes on ne dit plus l'empire de la Mode deux écoles luttent en ce moment; on pourrait leș designer ainsi: l'école tapageuse et l'école mystérieuse. Attirer leș regards
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
inclusiv prin acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei puteri sporite de afirmare internațională. Încă o dată, se poate spune că India seduce lumea. Enigmatică și contradictorie încă, India calcă apăsat pe urmele Chinei din punctul de vedere al dezvoltării economice și demografice. În ultimii trei ani, creșterea sa economică a fost de aproape 9% pe an, ceea ce conduce la un PIB de peste
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
viziunea flexibilă asupra amorului liber. În consecință, cu știința celei de-a doua soții (și, uneori, chiar cu complicitatea ei derutantă!), scriitorul va avea zeci de relații extraconjugale (cu femei tinere și vîrstnice!), aducîndu-și la exasperare contemporanii. Între altele, o seduce pe Amber Reeves, fiica prietenilor fabieni, William și Maud, absolventă strălucită a Univesității Cambridge. În urma legăturii, Amber va naște o fată (Anna-Jane). O cucerește și pe Rebecca West, scriitoare feministă și mamă a fiului nelegitim al lui Wells Anthony (scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o fostă secretară, acum bolnavă grav (suferă de tulburări emoționale și mintale), posibil pe fondul unei traume sentimentale. Sedusă în trecut (pentru o noapte), abandonată și, mai apoi, concediată brutal de șeful ei, afaceristul vorace Blake, femeia hotărăște să se răzbune. Sub amenințarea unui pistol, îl răpește pe bărbat, în trenul cu care acesta se întorcea acasă, și, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din Nelson, Jill și Skeeter însuși. Tînărul traficant de droguri are umor și conferă tragediei rasiale americane sensul superior al unei arte a acceptării și supraviețuirii. Dacă nu ar fi fost sedus doar de latura "liberală" a personalității lui Skeeter, de "metafizica" libertății propovăduite de personaj, Rabbit ar fi putut găsi la el și ideea ceva mai ascunsă a preluării responsabilității pentru acțiunile sale, sugerată în ultimă instanță de tînărul intelectual al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai vrea să le descifreze, preferînd lăsarea lor în uitare. Poemul amintit sugerează, discret, această perfidă sucombare: N-avem prerii/pe care să feliem seara un soare uriaș peste tot ochiul se oprește în marginea strîmtă a cerului,//se duce sedus de ochiul de ciclop/al unui lac. Țara noastră neîngrădită/e doar mlaștină care se usucă încet/ între două priviri ale soarelui.// Au dezgropat din turbă/ scheletul Marelui Elan Irlandez,/l-au aranjat, o ladă uimi toare/plină cu aer
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
auto)biografiilor erudit romanțate, de preferință, reunind toate ingredientele aventuri, revoltă, entuziasm, melancolie, poezie necesare unei reușite narative capabilă să cîștige un mare premiu literar. E cazul volumului Peste&Cholera (Ciumă și holeră, 2012), de Patrick Deville, care le-a sedus pe toate juratele Premiului Femina. Formidabila epopee este construită în jurul unui om de excepție, de care nimeni nu pare să mai știe nimic astăzi, deși numele său ar trebui să figureze alături de cel al lui Louis Pasteur pe frontoanele marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această Purge, sau Pudhistus, care în finlandeză desemnează tot ce ține de curățare, dezinfecție, inclusiv purificare etnică. Bestseller deja în țările nordice înainte de a cuceri restul Europei, romanul e o poțiune magică ce arde pereții interni pe măsură ce coboară în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
disperare de forța salvatoare nu a autorului resemnat și pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu creator, obnubilat de responsabilitatea sa de a da viață sau moarte personajului care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
expulzat" din istorie. "Pentru ca un lucru să aibă sens îi trebuie o scenă și pentru ca o scenă să existe îi trebuie o iluzie, un minim de iluzie, de mișcare imaginară, de înfruntare a realului care să vă cucerească, să vă seducă, să vă revolte"443, însă în terorism, inflație sau războiul nuclear (exemple oferite frecvent de către Baudrillard) nu există nici un fel de iluzie minimală, ci o suprareprezentare mediatică care fabrică imagini pentru a fi văzute și nu privite. Informația și mass-media
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a ei"511. Aceasta ar fi, de fapt, regula fundamentală a schimbului simbolic, căci întotdeauna trebuie să înapoiezi "cu dobândă" ceea ce ai primit și, prin asociere, regula absolută a gândirii cere să redăm
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efectelor discursive provocate de către seducție cu acelea instituite de către demersul deconstructiv, precum și discutarea încadrării sale printre procedeele retorice de alcătuire și funcționare discursive. În primul rând, trebuie să-l "bănuim" pe Baudrillard, ca și pe oricare alt scriitor, că este sedus de scriitura sa. În acest fel, seducția este forța care obsedează orice creator ("la séduction hante"), fiind un fel de condiție sine-qua-non a apariției operei sau a obiectului artistic. Deși este mai dificil de observat cum funcționează această metaforă în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
faptul că seducția deține o profundă ambiguitate și ambivalență, deoarece poate fi înțeleasă și ca mișcare de retragere în secret, și ca intenție de a face vizibil (și, prin urmare, de a "produce" ceva). "Seducția nu se opune producției: ea seduce producția [...], la fel cum răul nu este ceea ce se opune binelui, ci ceea ce seduce binele"517, aceasta ar fi soluția pe care Jean Baudrillard o găsește acestei relații. În aceeași măsură, seducția vrea să depășească supremația dorinței pe care filosoful
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca mișcare de retragere în secret, și ca intenție de a face vizibil (și, prin urmare, de a "produce" ceva). "Seducția nu se opune producției: ea seduce producția [...], la fel cum răul nu este ceea ce se opune binelui, ci ceea ce seduce binele"517, aceasta ar fi soluția pe care Jean Baudrillard o găsește acestei relații. În aceeași măsură, seducția vrea să depășească supremația dorinței pe care filosoful francez o consideră a fi o "ipoteză superfluă" pentru că nu reușește să încorporeze sfidarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic să trăiești, trebuie să știi să seduci"519. Modul de dispariție, împreună cu sfidarea, conturează acum profilul seducției. Pentru Herman Parret 520, această fază rituală permite realizarea a numeroase trimiteri către opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată în mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau amoroasă. Seducția este întotdeauna cea a răului sau cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare primordială, căci și Dumnezeu însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]