KorAP: Find »[drukola/base=semantică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...74 >

1,848 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

are bază sintactică; (b) limbi în care marcarea are bază semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb și necesitatea creării unui pivot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3.2.) pentru operațiile de coordonare și de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se înscrie în tipul (a). În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alte structuri ale limbii, a tiparului ergativ 20, situație cunoscută în bibliografie sub numele de partiție ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiționată de anumiți factori 21, care sunt discutați în continuare. (a) Semantica verbului Mai sus (3.1.2(b)), am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste limbi se prezintă ca un amestec între sistemele ergativ și acuzativ, prin urmare se pot folosi pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană bats, Sa apare dacă nominalul S este uman, capabil de acte de voință, iar So, în celelalte situații. (b) Semantica și statutul grupurilor nominale Pentru a explica acest tip de partiție, Dixon (1994: 84−97) recurge la o ierarhie nominală având la bază ierarhia propusă de Silverstein (1976), din care Dixon exclude însă numărul 24, pe care îl consideră un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Este posibil ca sistemul de marcare cazuală din propozițiile principale să fie diferit de cel din subordonate. Acest tip de partiție 30 − arată Dixon (1994: 101−104) − este legat de partiția determinată de timp/aspect și de cea determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale și este motivată semantic. Nu se poate vorbi de acest fenomen în afara analizei funcției semantice a propozițiilor subordonate. Dacă există acest tip de partiție, atunci propozițiile principale aleg sistemul ergativ, iar cele subordonate, sistemul acuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
relative, care preferă, ca principalele, sistemul ergativ. (e) Combinarea mai multor factori Deși în multe limbi funcționează numai unul dintre tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativ. (e) Combinarea mai multor factori Deși în multe limbi funcționează numai unul dintre tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de tip ergativ dacă acelorași reguli sintactice li

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de tip ergativ dacă acelorași reguli sintactice li se supun S și O (care pot funcționa ca pivoți sintactici

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de tip ergativ dacă acelorași reguli sintactice li se supun S și O (care pot funcționa ca pivoți sintactici), dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de sintaxă și de semantică 57, care asociază ergativul cu agentul acțiunii, înțeles în sens larg. Dintre aceste teorii, o atenție specială va fi acordată celor formulate de L. Hjelmslev (1972 [1935]) și de J. M. Anderson (1971). 4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
recente. 5. ERGATIV ȘI PASIV DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ După cum se poate observa din cele expuse mai sus, confuzia ergativului cu pasivul apare atât în primele studii despre limbile ergative (vezi supra, 1.), cât și în studiile moderne de sintaxă și semantică (vezi supra, 4.1.). Motivul confuziei, subliniat în multe dintre studiile despre ergativitate, este încercarea de subsumare a tuturor sistemelor lingvistice modelului occidental: "Voir un passif dans une construction ergative, ce n'est rien d'autre que de se rendre

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic, dar să câștige în ușurința traducerii. Oscilațiile dintre sistemul ergativ și cel acuzativ au fost invocate pentru numeroase

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tematice. 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției VP. Argumentele de persoanele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fost remarcate (Haegeman 1994: 50, 71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect și obiect: ● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului; ● rolul tematic este atribuit compozițional subiectului, fiind determinat de semantica verbului și de ceilalți constituenți din VP; ● verbul atribuie mai întâi rol tematic obiectului, iar complexul [verb + argumente] atribuie rol subiectului; obiectul este argumentul intern, marcat direct, iar subiectul este argumentul extern, marcat indirect; ● în primele studii minimaliste, obiectul și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ci de funcția pe care o ocupă în grup sau în propoziție. Hill și Roberge (2006: 7−8) susțin că ideală este dubla abordare: tranzitivitatea este determinată de configurația locală a verbului (structura vP), configurație care trebuie să interacționeze cu semantica internă a verbului. Pană Dindelegan (2003a: 103) prezintă trei tipuri de accepții ale tranzitivității, cuprinzând și concepția tradițională: (a) trăsătură lexico-sintactică a verbelor/a predicatelor, constând în necesitatea complinirii semantice printr-un obiect; (b) trăsătură strict sintactică, manifestându-se prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Pacient și de relația acestora cu verbul: Agentul = cauză vizibilă, tăcută, intenționată, controlată, Pacientul = rezultat vizibil, tăcut, neintenționat, fără control, iar verbul trebuie să fie compact, perfectiv, real. Tsunoda (198155, 198556) este de părere că noțiunea de bază care organizează semantica tranzitivității este gradul de afectare. Desclés (1998: 164) consideră, în schimb, gradul de control ca fiind indispensabil pentru o bună înțelegere a tranzitivității. Controlul reprezintă capacitatea de a declanșa și de a întrerupe o activitate sau o acțiune și funcționează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul unui verb care sunt relevante pentru sintaxă. În funcție de modelul teoretic în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul unui verb care sunt relevante pentru sintaxă. În funcție de modelul teoretic în care s-au înscris, studiile rezervate acestei clase de verbe au mers în direcții diferite, considerând inacuzativitatea fie ca fiind un fenomen strict sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ca fiind un fenomen strict sintactic, fie ca fiind unul strict semantic, fie ca fiind o proprietate sintactică determinată semantic (Levin și Rappaport Hovav 1995: 16). Levin și Rappaport Hovav (2005: 131) prezintă cele două ipoteze importante privind relația dintre semantica lexicală și sintaxă: (a) există o relație în general predictibilă între reprezentarea semantico-lexicală a unui verb și realizarea semantică a argumentelor sale, teorie bazată pe Ipoteza Alinierii Universale 1 (Perlmutter 19782, Perlmutter și Postal 19843); (b) anumite aspecte ale reprezentării

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]