2,355 matches
-
pictezi bambuși - recomandă vechii călugări budiști. Nu suntem decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire, incendiul de-o clipă. Clipa, adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un Dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul... Seninătatea și simpatia profesorului au potolit încetul cu încetul avântul studentului. Chiar în prima vacanță universitară Apostol a venit acasă cu o "concepție de viață" pe care toată vara a explicat-o lui Alexandru Pălăgieșu, devenit notar în Parva. ― Omul singur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de serviciu... În schimb, mi-a dat o dovadă definitivă de încredere... O dovadă hotărîtoare!... Anume, în mod absolut confidențial, mi-a comunicat o mare taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt pretutindeni și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi văzut de pe băncile școlii, "cum ar fi trebuit să zâmbească acum o lună", gândi Apostol fără să vrea. ― Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, înduioșat. Bologa îi strânse mâna, îmbărbătat de seninătatea lui, bolborosind cuvinte neînțelese. "Cît de străin a fost atunci și acuma cât e de blajin!" își zicea uimit de schimbarea preotului. ― Haidem, Apostole, în veranda noastră țărănească! reluă Boteanu, cuprinzîndu-i mijlocul și îndreptîndu-se spre grădinița din fața casei. Parcă acum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
al naturii. Suntem din ce în ce mai convinși că strămoșii noștri se împiedicau în prea multe păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul și privighetoarea. Poluarea va fi plutonul de execuție a planetei noastre. Muntele - acest profesor de seninătate. Greșesc uneori ca individ. Alteori - ca sol al speciei. Cerul înstelat îmi deșiră gândurile. Natura își dezvăluie într-un ritm accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
După cuvîntările mele, nici unul nu răspundea și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. 23. Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. 24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. 25. Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1. Și acum! Am ajuns de rîsul celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ai prezentului. Sânt însă deja acomodat cu multe lucruri care altădată mi s-ar fi părut inacceptabile și încep, timid, să mă simt bine, să deslușesc regulile noului joc din noua lume, din brava lume nouă... Știu și accept cu seninătate faptul că arta mea, poezia, își va diminua importanța în viitor, știu că se va integra în marele spectacol al unei lumi hedoniste, libere și stabile, dar mai știu că-mi va rămâne întotdeauna onoarea lucrului bine făcut. 77 "Asta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie fața boarea dimineții. Spicele de grâu foșneau ușor. Auta privi cerul albastru. Treceau păsări. Era liniște și seninătate. Se simțea odihnit. Dormise în grâu și se căznea acum să realcătuiască visele sau vedeniile care l-au chinuit peste noapte. Era viu. Nimeni nu-i făcuse nimic. Își ridică puțin capul de la pământ și se uită în dreapta, în stânga, înainte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plăcu chipul blând și puțin jenat al Oanei, mai observă dar fără surprindere asemănarea dintre Eugen și soțul ei, poate mai evidentă ca a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli, pe care a început să o îndrăgească
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să te duci acasă la părinți?, încercând să fie cât mai degajată. -Chiar astăzi după amiază, deja fiind aproape ora trei dimineața. -Foarte bine, sunt sigură că ei abia așteaptă să te revadă. Ramona, pentru a schimba subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin distrată, ocolindu-i privirea care o contempla cu o anumită adorație: -Radu, eu am un frate. -Cum se face?, întrebă el uimit. -în timp ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Revelion la gară, pentru a-i aduce acasă și apoi sigur să rămâi împreună cu noi. -Sigur, dacă tu vrei, voi fi prezent pentru a fi martor la bucuria întrevederii celor doi frați. -îti mulțumesc, Radu pentru înțelegere!, zâmbi cu multă seninătate Ramona. Când Radu se pregăti de plecare, lumina tulbure a zorilor începu să se reverse peste sat. Ramona îl însoți la poartă, nu fără părere de rău, că această frumoasă noapte se risipi. Radu nu se putu abține să nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mângăie prin geamurile mașinii cu razele lui călduțe. Radu adora soarele și întreaga natură în care el își petrecea o mare parte din timp. Acum sub soarele blând alături de Ramona el reuși să-și găsească un dram de liniște și seninătate, restabilindu-și cât de cât echilibrul. Chipul său exprima venerație, expresie ce se datora atât naturii cât și ființei sensibile, dragi inimii lui care acum se afla alături de el. Melancolia ei părea fermecătoare, iar durerea și compasiunea îi era trădată
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ea și a pus capăt durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând. Deși tristețea lui era vizibilă, părea liniștit. Pe chipul său se așternu o seninătate melancolică. Nu mai era crispat ca la moartea tatălui său. El îi luase pe Ramona și Andrei de lângă sicriu, ducându-i în camera lui, unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu. -Cum vi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
modul în care a vândut casa, adica mai exact suma, ascunzându-și starea sufletească prin care a trecut, îl sărută și plânse, întrucât știa cât de greu i-a fost să se despartă de casa părinților. Cel care le aduse seninătate și zâmbet este Ionuț fiul lor, care intră cu un bulgăre de zăpadă și aruncă cu el în tatăl său, tăvălindu-se de râs. Radu îl luă în brațe și îl sărută cu ochii umezi. în acel moment intră doamna
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
qi gong înainte de a lua în mână pensula sau cerneala, pentru a-și „linști gândurile, a-și calma inima, a armoniza energia și a concentra spiritul”. Liniștea interioară pe care o obțineau se reflectă așadar cu claritate în eleganța și seninătatea lucrărilor lor, în special în cazul caligrafiei și al pictării peisajelor. Scriitorii și poeții chinezi practică arta controlului respirației de la începuturile scrisului în China. Prima referire scrisă la respirație ca adjuvant pentru literatură apare în faimosul tratat despre literatură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
același timp, și canalele vitale de energie și le subminează puterea spirituală la fel cum le taie și le lasă cicatrici la nivelul pielii. În timp, cicatricile invizibile ale circuitelor energetice sunt mult mai dăunătoare decât orice simptom fizic superficial. Seninătatea cu care pacienții din lumea occidentală se supun chirurgiei, chimioterapiei, radiațiilor și medicamentelor chimice puternice îi uimește pe medicii chinezi, care știu foarte bine cât de devastatoare sunt aceste terapii pentru echilibrul energetic delicat al organismului. Așadar, în Orient, „Noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
yang, trebuie să-și inducă dispoziția de „Generozitate”. În al treilea rând, prin intermediul respirației corecte, diferitele cavități ale corpului se dilată, inducând intenția de a-și aduna întreaga „Capacitate”. În al patrulea rând, trebuie să-și mențină o dispoziție de „Seninătate” totală. A Cincea Intenție Corectă a bărbatului, este totuși singura scuză veritabilă pentru retragerea Tulpinii de Jad din Poarta de Jad. Acea intenție este „Loialitatea” față de propria sa dorință de singurătate. Dacă un bărbat își dorește să fie singur, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făcut decât să-ți afirmi sus și tare diferențele și să accepți consecințele. Rhona te-a făcut puternic. Era atât de mândră când se legăna de colo-colo cu cu mersul ei săltat și șerpuitor, ținându-și capul sus cu o seninătate sfidătoare. Erau unii oameni care se simțeau la fundul structurii sociale și economice, care nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nonverbal), pe de o parte, limbajul artificial (logico-matematic, tehnico-științific, cibernetico-computațional etc.). În funcție de aceste limbaje/canale, deosebim: minciuni "naturale", spuse sau scrise (cîte cuvinte pătimașe transmise pe o cale sau alta ființei "iubite" nu sînt decît minciuni gogonate), mimate (cu cîtă seninătate își etalează o falsă suferință cei care abia așteaptă să fie părăsiți de o indezirabilă rudă pe care trebuie să o moștenească), modelate (cît de neadecvate par a fi unele sculpturi moderne în raport cu titlul pe care îl poartă) sau cîntate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe care le ocupă dânșii. E oare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui Poussin, este dobândită împotriva groazei ceea ce-i conferă valoarea. Frumusețea este tot o groază domesticită. Iar seninătatea rezultatului artistic, fructul unei încrâncenări fizice asupra unei materii fizice. Consistența unei opere cere o anumită împotrivire a haosului primar, a materialului brut față de mâna care-l lucrează. Astăzi, el nu se mai împotrivește. Odată cu creșterea puterii uneltelor, putem să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
e la artist, ci, în definitiv, eu, spectatorul, deschid la sfârșit porțile. Ceea ce l-a îndemnat pe el să creeze această pânză îmi poate fi comunicat, prin ea, invers. Pictându-și camera de la Arles, Van Gogh voia să-și exprime seninătatea. Eu o percep ca pe o angoasă. Și tac. O imagine venită din adâncul trupului începe întotdeauna prin a-mi impune tăcerea. Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm încă. O făcea cu desăvârșită seninătate. Ultima oară când l-am văzut a fost acasă la el. Scria pe masa din bucătărie, unde-i plăcea să lucreze, și, la întrebarea mea „ce mai faci, prietene?“, mi-a răspuns râzând: „Aștept să-ntorc ochiul.“ Lui Petru Creția
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]