22,588 matches
-
nu simți nimic. Eu sunt singurul care a știut să facă ceva din tine. Care ți-a dat o față umană. Care a scos o sămânță de lumină din tine. Iar tu încerci să te păcălești singur. Tu doar ai senzația că simți ceva. Te autosugestionezi permanent. Mimezi sentimente care nu există. Mimezi trăiri despre care nu știi nimic. Ești doar sclavul propriului tău eu, care se iubește pe sine și care nu poate și nu știe să iubească pe altci
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-se de frig. Era mulțumit că pregătise totul și că avea să plece „pe teren“, așa încât nu-și mai aminti cum în copilărie se temea să meargă noaptea în closetele de țară. De fiecare dată când se așeza acolo, încerca senzația neliniștitoare că cineva îl pândește de jos, din hazna, gata să-l înșface cu degete unse și să-l tragă în adânc. Atunci se strângea, închipuindu-și mușcătura. Toată spaima i se concentra în puțina carne ce i atârna în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de vânt, apele bălții se învolburează pentru câteva secunde, iar mirosul de gogoși cu gem devine și mai puternic. Baronu` își scuipă în sân de trei ori, apoi își face o cruce mare. Iar Tică privește peste umăr și are senzația că vede o mână care iese din apă și-i face semne cu degetul arătător. Înghite în sec, iar peștele mâncat dă să-i sară afară din stomac. Îl ia pe Baron pe după umeri și începe să fluiere. Când aud
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se amestecă în aer, iz de nădușeală, de prăjeală, de rânced, de balegă, multă balegă împrăștiată sub picioarele trecătorilor, cumpărătorilor, vânzătorilor sau gurilor-cască, pești afumați înșirați pe sfori, se aud și grohăiturile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de spălat și că tot ceea ce văd aici, în cetatea asta, este chiar realitate? Realitatea de atunci? Exact, amice. Sună bine, îmi place. Cum s-ar zice, ca să te completez, realitatea de atunci, trecutul de acum. Totuși, am în continuare senzația că am fost introdus, fără voia mea, în ceva care seamănă al dracului de mult cu o farsă. Când am crezut prima oară asta, era să rămân fără un picior, amice. Ține minte, să nu uiți, faptul că suntem nevăzuți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se decisese să ia măsurile care se impuneau - reușea să-l indispună. Totuși, paradoxal, nu încerca să se debaraseze de individ, lăsându-l de izbeliște, singur, printre străini (râse în gând), cu tot cu poveștile sale și cu gesturile sale largi, iar senzația permanentă era aceea că el nu face altceva decât să îi ridice nenumărate mingi la fileu prin tăcerea prelungită, punctată doar din când în când prin propoziții scurte și întrebări de individ retardat. Pentru a se calma (calmează-te, amice
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că iar se va răci mâncarea. Puse mâna pe telefon, formă numărul, dar fu suprinsă să audă vocea robotului care o anunța că persoana apelată nu se afla în raza de acoperire a rețelei... Îi înghețaseră picioarele... Trăia acut dureroasa senzație că degetele urmau să se spargă în bucăți dacă ar fi primit câte un bobârnac, însă ideea de a-și scoate bocancii pentru a pune în aplicare acel gând care nu-i dădea pace de câteva secunde i se părea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de ce și ar fi dorit Lady Esmeralda ceva cu totul special?) ținut de un țânc în pielea goală, cu părul cârlionțat și ochi mult prea mari, ca și cum sculptorul anonim ar fi ținut cu tot dinadinsul ca personajul său să dea senzația că este prizonierul etern al unei priviri holbate, inexplicabile. Picioarele bătrânei, introduse în papuci moi, confortabili, călduroși, cu o sferă de puf albă plasată la o treime de vârf, se odihnesc de minute bune pe covorul gros (aveți grijă la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația clară că tocmai asta ar fi dorit să facă în acele momente. O lucrare deosebită, valoarea artistică nu putea fi pusă la îndoială nici de către un critic nervos fiindcă și-a surprins nevasta în pat cu băiatul angajat pentru a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asta ar fi dorit să facă în acele momente. O lucrare deosebită, valoarea artistică nu putea fi pusă la îndoială nici de către un critic nervos fiindcă și-a surprins nevasta în pat cu băiatul angajat pentru a curăța piscina, dar senzația pe care o avea privitorul - mai puțin Lady Esmeralda, să spunem - era aceea de teamă profundă, zugrăvită până în cele mai mici amănunte. Frica năpasnică ieșea, pur și simplu, dintre cele patru rame. Teroarea era foarte bine surprinsă pe chipurile celor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la cel care privește tabloul, evident) venise o mașină de pompieri, poate că undeva, în acel orășel prins în lâncezeala unei toamne lungi, izbucnise un incendiu, iar pompierii fuseseră chemați foarte repede de telefoanele vecinilor, pictorul surprinsese girofarurile roșii, dădeau senzația că încă pulsează, chiar dacă mașina era răsturnată pe o parte. Privitorul își putea imagina, cu ușurință, manevra disperată a șoferului, dorința acestuia de a evita parada, fracțiunile de secundă în care creierul său fusese obligat să ia rapid o decizie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se deșiră în drumul său către râul de dedesubt, de la o fereastră ieșise cineva și încerca să ajungă pe acoperiș, într-o încercare disperată de a-și prelungi viața, măcar prin câteva fracțiuni de secundă, case în flăcări, trupuri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din creierul meu se învârtesc fără să aibă nevoie de vaselină. Unele dintre rotițele creierului meu. Pentru prima oară, mi-am dat seama că sunt nebun. Da. Ne-bun. Ne-bun. NEBUN. Nici nu sunt supărat, ba chiar trăiesc o senzație inversă întotdeauna mi-am dorit să fiu (măcar un pic) altfel decât cei din jurul meu. Nu râdeți, ar trebui să mă luați în serios. Iar faptul (neobișnuit, de altfel) că îmi recunosc și accept această pierdere definitivă a judecății, fără
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nenorocite, s-au certat cu șefii sau au lăsat capul în pământ, ca vitele, au făcut ochi dulci colegelor sclifosite, cu ifose de vedete, și-au mâncat sandvișurile în pauza de masă, plescăind oribil, s-au fofilat prin decor, dând senzația că lucrează, apoi au plecat către case, au ajuns acasă, și-au pupat nevestele pe obraji, femeile au pus masa bărbaților - ciorbă, tocăniță, vrei și deset, dragule?, mulțumesc, dragă -, bărbații au răsfoit pagina de sport a ziarelor, femeile au deschis
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și simplu asta credeam atunci avea să nu se mai termine niciodată. O limbă nesfârșită. Eram naiv, firește, ca orice copil. Iar durerea făcuse din toate organele mele interne niște bile de biliard și le lovea cu o bucurie sadică. Senzația de atunci, descrisă minunat cu vorbele de acum. Asta înseamnă maturitate, nu? Alte cuvinte prin care poți descrie aceleași stări. M-am trezit pe mal, cu picioarele în apă. M-am ridicat și m-am spălat, eram plin de sânge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chip. Nici nu m-am recunoscut. Semănam un pic cu unul dintre monștrii aceia care ies din morminte, în filmele de groază, cu fețe gri și ochi adânciți în orbite. Nu știu dacă a mai trăit cineva o astfel de senzație. Mă refer la aceea în care ești tăiat cu meticulozitate de un ferăstrău nevăzut. Dacă nu sunt singurul, atunci mi-aș dori să cunosc astfel de persoane. Unii se duc să joace bridge sau canastă, sâmbătă seara, noi ne-am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe nenorocita aia mică și pistruiată, i-am recunoscut și coada de cal și bicicleta și fusta roșie, cu buline albe. Avea șosete albe, trei sferturi. N-a trebuit decât să o ridic și să-i fac vânt. Am avut senzația că va zbura. Nici n-a țipat. Și a zburat doar un pic, mai mult o simulare nereușită. Nu m-a văzut nimeni. Eram numai eu și Durerea, dar în Durere am cea mai mare încredere. Cred că Durerea din
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
curu`. Da, aș avea foarte multe de spus la urechea doamnei Geta. Pot să simt de aici mirosul ei - parfum bun, amestecat cu transpirația rece care iese prin piele, valuri, valuri, din cauza fricii - și pot să spun că este o senzație minunată. Aș linge transpirația ei, pe cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos, de-a lungul gâtului sau între sâni. Domna Geta are sânii mari, poartă întotdeauna sutien și aș vrea să-i strâng sfârcurile între
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și m-am lăsat în voia soartei, lovindu-mă de bărbați, de femei, de copii care alergau și țipau, de bătrâni gârboviți care păreau insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis senzația unui preambul al cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în ele, fără noimă, orice produs. Ca și cum aceea ar fi fost singura lor șansă de a mai rămâne în viață
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de un subordonat. Pe lângă alte consecințe logice ale acestor proprietăți ale relației de autoritate, una este esențială: Întrucât „fiecare om este în cel puțin un domeniu o autoritate pentru ceilalți oameni” (de exemplu, el este singurul care își cunoaște propriile senzații și propriile gânduri), atunci „nici un om nu este pentru vreun alt om o autoritate în toate domeniile” (Bochenski, 1992, pp. 42-43). Ca urmare, dictatura autorității (cineva este o autoritate pentru toți ceilalți în toate domeniile) este absurdă din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de ani de ascundere prin păduri n-au avut ca efect decât o coeziune a microgrupurilor. Și o proiectare într-un viitor incert a propriei libertăți. Impresia de evoluție în cunoaștere o avem raportându-ne la cunoștințele noastre anterioare. Avem senzația că am evoluat după ce am căpătat o nouă informație. Însă ce relativă este această evoluție! Ne instalăm pe Pământ prin intermediul lumii. Lumea înseamnă un mediu de civilizație și cultură, un mod de raportare a ceea ce am devenit la ceea ce am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe care o aveam. Odată cu acestea, simțeam că încep să mor încet, încet. Probabil că așa arată moartea esențială: devii imobil, fix, poți fi definit în mod exact pentru tot restul vieții, pentru ceilalți, dar în special pentru tine; ai senzația că te-ai descoperit complet, că te-ai epuizat. Nu mai ai nimic să spui și să-ți spui. Nu mai poți fi altfel decât ești. Când nu mai dorești să fii așa cum crezi că ar trebui să fii înseamnă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dar, în mod paradoxal, uneori și cel prost) al unei profesii este de a deveni mod-de-a-fi. În trecut militarii încercau să-și decoreze costumele cât mai plăcut, să îmbine cumva forța militară cu frumusețea; asta le dădea și un pic senzația că sunt de partea binelui, Frumosul fiind situat în vecinătatea Binelui. Acum uniformele soldaților și-au pierdut strălucirea (poate cu excepția celor de paradă), orientarea fiind către uniformele de camuflaj, către contopirea soldatului cu natura. Asta scade un pic și din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]