2,164 matches
-
Marilena, ascultând vocea care însoțea filmul metamorfozelor pământ-chipuri de bătrâne. După o vreme, am părăsit sala fără să-i pot spune Marilenei nimic. Graiul îmi pierise oprit de emoția și frustrația teoreticienei față cu o operă care întrupa atât de senzațional femeiescul. Mă gîndeam la răceala raționamentelor și teoriilor mele din Convenio, cartea de filosofie a moralei pe care o publicasem puțin înaintea expoziției și pe care, probabil, o zămislisem odată cu zămislirea polimorfozelor artistice ale Marilenei. Trăisem în ceasul acela „vederea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
B.: Da, mă gândesc că la un moment dat aveam cel puțin opt regizori de talie internațională. Trei sau patru s-au afirmat cu brio aici, în Occident. Dar, dacă existau acești regizori în țară, cu niște actori care sunt senzaționali, de ce nu s-a făcut nimic cu ei la momentul respectiv? Mai târziu s-a dovedit a fi prea târziu. Regizorii care pleacă montează bine mersi pentru alții, toți au nostalgia actorului român și-ți spun: „Vai, doamne, în țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Nalbant, județul Tulcea. După terminarea cursurilor liceale, s-a înscris la Facultatea de Istorie a Universității București. În facultate a avut profesori celebri, care l-au format profesional. A îndrăgit arheologia, considerând că această știință auxiliară a istoriei reprezintă un senzațional mod de a descoperi obiecte de mare valoare și de o vechime apreciabilă. După absovirea facultății a funcționat în învățământ, ca profesor de istorie la Hârșova, județul Constanța. A venit în Oltenița, unde a îndeplinit funcții în cadrul Comiterului de Cultură
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
fi evident, cu sintagma "a crede pentru că". A crede înlătură orice dubiu, rezervă și motivație. Brusca apariție a unei imense păsări roșii căzute din cer i-ar pune pe oameni, scrie Kierkegaard, față în față cu un eveniment extraordinar și senzațional care nu le-ar mai îngădui să nu-și dea seama că au a face cu un semn cert, unul dintre acelea stăruitor cerute de farisei, scribi și cărturari. Coborârea de pe cruce, la Golgota, ar fi fost o asemenea pasăre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sau în fața lor serveau, desigur, pentru procesiuni sau coregrafie rituală. Pereții templelor sunt decorați cu admirabile spirale în basorelief și s-a excavat un anumit număr de sculpturi în piatră, reprezentând femei culcate într-o rană. Dar descoperirea cea mai senzațională este enorma statuie a unei femei - cu siguranță o zeiță - așezate. Săpăturile au relevat un cult elaborat, cu sacrificii de animale, ofrande de hrană și libațiuni, rituri de incubație și de divinație, indicând existența unui coq) sacerdotal important și bine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vișini, gutui, câțiva caiși, - și-a cârpit cu bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de caldă simpatie 110. Pe tot parcursul textului, accentul cade pe munca în condiții dificile, pe eforturile realizate de acești oameni pentru a asigura familiilor pe care le au existența. Asupra reportajului se revine și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de numai 804.478 lei) și pune sechestru pe veniturile municipiului, litigiu care nu era stins nici în 1936! Supraviețuind, chiar în ciuda unor accidente (odată fusese lovit de plute), abatorul vechi revenea însă, periodic, în memoria băcăuanilor, cu felurite povești senzaționale, dintre care unele tragice, cum cea de mai jos, relatată în „Bacăul” din 6 iulie 1936: „Tînărul Solomon Cohn, birjar sărac dar plin de viață, s-a dus să facă baie lîngă abator. Era cald și apele Bistriței îmbie pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi declară aceluiași N. Iorga 5). Țara zeflemelii, „plină de humor”, în care - remarca Raymond Poincaré - „tout est pris à la légère” sau interpretat în zeci de feluri, aproape niciodată adecvat: „Cînd o nouă escrocherie, o nouă delapidare aduce nota senzațională, scepticul exclamă: «Nu-i nimic de făcut, zi-i Romînia și pace» sau cu pesimism: «Totu-i putred, nu mai e nimic de salvat», sau batjocoritor: «Țara lui Hübsch, ce te miri?», sau cinic: «E o prostie să fii cinstit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
genuri. Cititorii ei au fost și au rămas o minoritate în raport cu cititorii de romane sau, mai recent, de memorialistică. Statistic, aceștia sînt de vreo cinsprezece ori mai numeroși. A treia explicație e că proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință la tiraje mici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începutul celui următor, întrebuințarea cuvîntului oscilează între serios și umoristic. La Eminescu, el evocă sfințenia: „Făcui.../ Din ochirile ți murdare ochiu-aurorei matinal” („Venere și Madonă”), în timp ce la Caragiale (v. „Groaznica sinucidere din strada Fidelității”) e denumirea unei publicații avidă de senzațional. Bacovia revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încheiată, urma tăcerea, „mutismul”, revenirea la figura de om bolnav, melancolic, reținut. N-ar trebui uitat că „la mélancolie n’est que de la ferveur retombée” (Gide). „Cuptor” începe ca un reportaj: „Sunt cîțiva morți în oraș”. Aceasta-i o știre senzațională doar pentru o localitate urbană mică, un tîrg. într-un oraș mare, faptul e (cum o arată ferparele din ziare) aproape obișnuit. Dramatismul știrii vine și de-acolo că moartea celor „cîțiva” s-a produs vara, într-un anotimp al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nițel spre anecdotă) a lui Pan M.Vizirescu: „în vara anului 1930, l-am întîlnit pe Bacovia ca din senin pe o stradă mai dosnică. Era în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește, elementul senzațional de discuție pentru oricine. L-am întrebat: - Ce părere aveți, maestre? A ridicat din umeri și s-a uitat la mine tăcînd. Apoi după cîteva clipe: - Vezi și d-ta ce-or spune ziarele!...” Deși m-am întrebat dacă felul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-au reușit să creeze un „caz”. Din contra, uneori, au dat impresia că nu fac altceva decît să compătimească în mod exagerat și ineficient. Discret și demn, Bacovia n-a reacționat, deși unele din relatări luau o turnură dramatică, senzațională. Intim, le-a aprobat sau le-a dezavuat? Singurul lucru sigur e că, publicistic, tăcerea lui „a omorît” interesul față de ele. Și astfel, perioade destul de lungi, a fost „lăsat în secret”, ceea ce înseamnă uitat. Am impresia că n-am fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît în infern”. S-a coborît înseamnă că a vrut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a presei de senzație. Jurnalismul de senzație încearcă să producă scârbă, oroare, sau să sperie prin sublinierea diferențelor dintre subiectivități, și nu prin încercarea de a îngusta prăpastia dintre ele. Subliniind diferența, sau ceea ce ne face diferiți de Celălalt, jurnalismul senzațional reactivează problema epistemologică moștenită, a obiectivizării, a jurnalismului "factual". Dar o asemenea alienare izolată nu putea fi suficientă dacă această ascensiune a știrilor "obiective" și a jurnalismului de senzație nu ar fi avut loc într-o perioadă de extraordinare schimbări
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe care reporterii lui le relatau. În acest sens, Chapin amintește de protagonistul Hurstwood din Sora Carrie. Totuși, spre deosebire de Chapin, Hurstwood este inofensiv, în ciuda refuzului său de a-și implica subiectivitatea. Într-o parodie din viața reală a goanei după senzațional practicate la ziarul Evening World al lui Joseph Pulitzer, un martor ocular își amintește cum Chapin, aflând despre scufundarea unui vapor de croazieră în Râul Hudson, "a zburdat spre departamentul de redacție locală, plin de satisfacție, dând impresia că dansează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mine" (citat în Tebbel 324). Chapin e proiecția grotescă din realitate a personajului Hurstwood, iar povestea lui este varianta americană, transpusă în realitate, a romanului Crimă și pedeapsă. Dintr-o perspectivă savantă, poate că povestea lui Chapin reprezintă doar ceva senzațional. Însă dintr-o perspectivă critică mai amplă, aceasta ilustrează problema obiectivării și amintește, de asemenea, de spusele lui Steffens apropo de refuzul său de a angaja scriitorași terminați care au luat calea băuturii (Autobiography, 312-13), dar și de cele ale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ. Înțelegerea acestei evoluții este un mod de a înțelege relațiile complexe dintre jurnalismul literar narativ modern și alte forme de proză narativă precum biografia, jurnalul de călătorie, romanul, jurnalul intim și memoriile, istoria și narațiunile de natură fundamental senzațională (care nu exclud neapărat formele enumerate mai sus). Mai mult, de-a lungul acestei evoluții formele se suprapun. Acest lucru se datorează parțial faptului că evoluția prozei narative moderne engleze este în multe feluri povestea unor preocupări epistemologice legate de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naivitatea cititorilor de balade" (52). Totuși, aceasta elimină ideea că unora dintre cititori li se păreau adevărate astfel de relatări sau că aveau, în mintea lor, un statut fenomenologic. Pentru a cita un exemplu contemporan, trebuie doar să examinăm relatările senzaționale ale fabulosului în ziarele de scandal. În primul său număr din 2000, unul dintre aceste ziare, Weekly World News, a avut următoarele articole: "Fața lui Satan văzută deasupra capitalei Statelor Unite" (Mann, 46-47). "Un pergament antic oferă o descriere a Paradisului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o altă motivație pentru scriitor și tipograf este profitul care însoțea dezvoltarea clasei mijlocii. Senzaționalul s-a vândut bine dintotdeauna. Pamfletele asemenea celor scrise de Thomas
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ciocnesc, rezervoarele cu apă care gonesc cu viteză maximă, hamali care asudă sub poveri, negustori care poartă pungi cu bani" în ceea ce este până la urmă un tablou al vieții urbane (41). Anul minunat al lui Decker scoate în evidență natura senzațională a acestor relatări fățiș încadrate de ideologie, mai ales de pietăți morale. Relatările erau multe și variate, scrise pe teme precum dezastrele, crimele, călătoriile de descriere, vrăjitorie și ceea ce era ciudat, toate hrăneau un public comun - vernacular - și dornic (Shaaber
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lângă Biblia Episcopului în fiecare catedrală din Anglia. Unul din motivele popularității sale a fost stilul simplu și direct. Dar ceea ce a transformat cartea într-un succes și a anticipat jurnalismul literar modern și romanul de nonficțiune au fost aspectele senzaționale ale textului, în special cele bazate pe mărturiile celor de față și pe însemnări. De exemplu, "după ce corpul i-a fost ars de foc și brațul i-a căzut din cauza violenței flăcărilor, carnea fiind arsă până la osul alb, el s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
găsește în numeroasele relatări despre călătorii și colonizare din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Asta dacă aceste relatări nu sunt deja forme timpurii ale jurnalismului literar, o ipoteză explorată în introducere. Aceste relatări erau de multe ori senzaționale pur și simplu prin ciudățenia lor. Prima ediție a Principall Navigations Voiages and Discoveries of the English Nation ("Călătorii pe mare și descoperiri ale națiunii engleze") de Richard Haklyut a apărut în 1589 și detalia aventurile marinarilor englezi în larg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
English Nation ("Călătorii pe mare și descoperiri ale națiunii engleze") de Richard Haklyut a apărut în 1589 și detalia aventurile marinarilor englezi în larg. Multe din ele sunt simple povestiri cronologice care reflectă ocazional o nuanță de descriere și de senzațional. În a doua ediție, John Jane descrie călătoria tragică a lui Thomas Cavendish: Dar, cu cât înaintam, pinguinii noștri uscați au început să putrezească, iar în ei se aflau niște viermi respingători. Viermii ne-au micșorat într-atâta rațiile încât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
făceau parte și dintr-o literatură ușor accesibilă (Memoriile Domnului Du Vall s-au vândut în zece mii de exemplare, o cifră record pentru acea perioadă) publicului cititor care, după cum observă Sutherland, "putea citi numeroase povești despre viața tâlharilor și criminalilor, senzaționale în conținut dar în general ușor de citit" (248). Relatarea lui Settle despre irlandezul Dennis Clancie, care a sfârșit și el spânzurat, explică de ce aceste relatări pot fi considerate exemple de jurnalism literar narativ timpuriu. La fel ca și Truman
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]