2,780 matches
-
În august, dar Du Maurier, cu zgârcenia sa obișnuită, Își făcea vacanțele În septembrie, când prețurile erau mai mici. E drept că avea nevoie să Închirieze o casă de dimensiuni considerabile pentru a face loc pentru familia lărgită și pentru servitori - anul acesta, Trixy și soțul ei veniseră cu cei trei băieți, iar Sylvia și Arthur cu primul lor născut, botezat George, după numele bunicului. Henry refuză politicos oferta unui pat la St Hilda’s Crescent, unde parcă mereu călcai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poată Întâlni sau coresponda, În următoarele câteva săptămâni, care să nu știe că el, Henry James, fusese huiduit energic pe scena Teatrului St James. Evenimentul va fi prezentat În toate ziarele; va fi discutat În cluburi, saloane și În camerele servitorilor; bârfele pe tema lui vor traversa granițe și oceane. Toate contactele sociale, toate schimburile epistolare vor fi marcate de jena de a nu ști dacă subiectul trebuia menționat sau ignorat și, În primul caz, cum trebuia el abordat. Prima astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un bărbat și o femeie, care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția sub formă de stafii, chemându-i pe copii de pe creneluri și de dincolo de apă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că se bucura de succesul lui Trilby, iar averea pe care i-o adusese cartea venise prea târziu pentru a-i provoca vreo satisfacție reală. Charles Millar avea o anecdotă semnificativă, din timpul unui prânz În Oxford Square, când un servitor Îi adusese lui Kiki o scrisoare recomandată, pe care acesta o deschisese la masă. Aruncase o privire asupra conținutului și Îi trecuse plicul Emmei, fără un zâmbet sau o sclipire de interes, spunând doar, plictisit: — Alt cec de la Harper’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Eu am hotărât demult că n-am să mă căsătoresc, Noakes (pe-atunci Încă Îmi mai spunea Noakes). Scriitorul nu trebuie să fie legat decât de arta lui“. Așa mi-a spus. Și cred că e valabil și pentru un servitor bun. Trebuie să te dăruiești. E o vocație. Dar sunt și servitori căsătoriți, spune Minnie. Da, dar asta creează Întotdeauna probleme. Uită-te la familia Smith - au fost la Lamb House Înainte să vii tu. El era majordom, ea bucătăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci Încă Îmi mai spunea Noakes). Scriitorul nu trebuie să fie legat decât de arta lui“. Așa mi-a spus. Și cred că e valabil și pentru un servitor bun. Trebuie să te dăruiești. E o vocație. Dar sunt și servitori căsătoriți, spune Minnie. Da, dar asta creează Întotdeauna probleme. Uită-te la familia Smith - au fost la Lamb House Înainte să vii tu. El era majordom, ea bucătăreasă. Păreau să meargă toate bine, doar că Smith era un bețivan, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oftând, ultima dată aproape imperceptivil, și Își dă sufletul În liniște. Doctorul Des Voeux Îi controlează pulsul și Îl declară mort. Alice și fiica ei se Îmbrățișează, consolându-se una pe alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează cronic; Burgess pălește violent, Își drege glasul și spune, răgușit de emoție: — Vă rog să mă iertați, domnule, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
angaja pe Burgess Noakes, Minnie Kidd și Joan Anderson, să nu fi fost făcută chiar atât de curând după moartea lui HJ cum am prezentat-o eu. Pe parcursul muncii de cercetare, am aflat câteva detalii referitoare la viața ulterioară a servitorilor lui Henry James care ar putea prezenta interes pentru cititorii acestei cărți. Se pare că cei trei au plecat În America, să lucreze pentru Billy James și soția lui, Alice (născută Runnels), În seprembrie 1916. Burgess s-a Întors În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cap“. Cu toate astea, până la urmă stăteam mai bine cu banii decât mulți dintre colegii mei de clasă, care locuiau pe Uphagenweg sau pe Steffensweg în vile cu acoperișul în două ape, cu portaluri cu coloane, terasă-balcon și intrare pentru servitori și ai căror tați erau avocați, medici, negustori de cereale, chiar și fabricanți sau armatori. Câștigurile mele se adunau într-o tabacheră goală, ascunsă în nișa de sub fereastră. Îmi cumpăram, pentru stoc, blocuri de desen și cărți, mai multe volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârtie albă, ceea ce a avut urmări. Cu încăperea noastră lipsită de ferestre, întrucât era închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică, așa îl vedeam, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea nu numai asupra noastră, cărora oricum, conform ordinii interioare bătute în cuie pe ușa camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viu în minte, încât mă văd pe mine însumi, și anume în carne și oase, mutat, cu tot cu tusea mea tabagică deja incurabilă, într-unul dintre cele șaptezeci până la o sută de paturi: în chip de caz încredințat spre îngrijire fratelui servitor. Uneori, atunci când în ciuda interdicției îmi aprind pipa sub pătură, el se ceartă cu mine, încet și insistent. De cealaltă parte a dormitorului nostru se deschidea ușa accesibilă numai lui spre sala de mese a bătrânilor. Aceea dădea, prin geamurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției chiar În ajunul zilei de naștere a sculptorului, care a suferit importante stâlcituri, datorită impactului cioburilor de cărămidă cu regiunea vulgar numită fesier. În ceea ce-l privește pe vânzătorul de bilete, servitorul, el a mirosit ce urma și, ca să nu stârnească viesparul, s-a retras Înainte de vreme, salvând Într-o valijoară de fibră banii Încasați. Drumul mi-era clar: să caut o vizuină, un cuib, un refugiu greu de localizat, unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a lăsatără fără nici un chef să servesc un completo cu cornuri. Abea d-am avut vreme să reculez, că liftu s-a și apărut ca cușca luminată ș-a dăscărcat doi pasageri. A intratără fără să-l ginească pă servitor, au Închis, ciao, ușa și m-au lăsat unic În vestibul, da d-acu Îi marcasem. Nici borfași, nici paznic! Mai izact junile Cárdenas și doamna Mariana, da io sunt domn și nu umblu cu bârfologii. Am pus ochiometru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am dus a doua zi să-l văz, Cufărașu iera radios, și ba se arunca jos, ba sărea sus din trampolină În piscină. ți-ar fi plăcut. II Miercuri am reluat dialogul. Savastano a sosit cu oarece Întârziere, dar un servitor Îi marcase cartela. Omul râdea ca un anunț, iar pe rever Îi strălucea o garoafă mai ceva ca a domnului Zamora. Mai una, mai alta, mi-a făcut confidențe: — Asear, Cufărașu mi-a glisat În caraiman o movilă dă mălai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îngrijat dă olocaust, a pus personal deștu pă sunerie. Dă cum a crăpat donșoara, Monsenioru a pus picioru În fisură ș-a binecuvântat ogeacu. Am dat buzna năuntru, iar io am Închis ariergarda. Tăiețeii În cârlionți, care Fonseca ș-un servitor Îi duceam În blidu dă lut, și clondirile În coș dă Chianti, care Monsenioru le sustrăgea unu după altu din sutană, au dezarmat-o dă juma pă Locarno, care ne-a Învitat În bucătărie. Nimeni n-a rămas fără taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde cunoștința. Urmează conversație. Postcoital, Wanda formulează contractul prin care Severin Îi va deveni servitor. În Italia ea Își dă seama de natura lui de cîine. O să-l cheme Gregor. Ajunși la Florența, masochistul semnează convenția prin care poate fi umilit, bătut și chiar omorît, ea, În schimb, va apărea cît mai des În blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dureri de oase din creștet pînă-n vîrful picioarelor. Înghiți ultima pastilă de benzedrină și reveni la ultimele lui gînduri dinainte să adoarmă. În dosare nu se găsea nimic. Patchett și Bracken erau unicele lui fire În cazul Hudgens. Patchett avea servitori În casă. Bracken locuia singură. O să se ocupe de ea cînd White o să plece din patul femeii. Jack schiță În minte un raport de urmărire plin de minciuni, ca să-l aburească pe Dudley Smith. O ușă trîntită răsunător, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți servitorii au venit imediat în ajutorul ei, urmați îndeaproape de Mildred și Beatrice; și întregul alai, adunat acum în Holul Mare dădea să urce scara pentru a investiga cazul, când Lawrence însuși a apărut, cu tacul în mână, din sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pyles în celălalt capăt al coridorului și îi făcu semn să se apropie. — A fost doctorul Quincy s-o vadă azi-dimineață pe domnișoara Tabitha? — Da, domnule. A fost foarte devreme, pe la ora nouă. — Înțeleg. Presupun... sper că nimeni din aripa servitorilor nu crede că ea ar avea vreo legătură cu... ceea ce s-a întâmplat. — Nu știu ce cred ceilalți servitori, domnule. — Nu, desigur. Dacă ai putea să te ocupi de bagajele noastre, Pyles, eu o să mă duc să schimb repede câteva vorbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-o vadă azi-dimineață pe domnișoara Tabitha? — Da, domnule. A fost foarte devreme, pe la ora nouă. — Înțeleg. Presupun... sper că nimeni din aripa servitorilor nu crede că ea ar avea vreo legătură cu... ceea ce s-a întâmplat. — Nu știu ce cred ceilalți servitori, domnule. — Nu, desigur. Dacă ai putea să te ocupi de bagajele noastre, Pyles, eu o să mă duc să schimb repede câteva vorbe cu ea. — Prea bine, domnule. Dar... cred că pe moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plasat următorul anunț în rubricile pentru anunțuri personale din ziarele centrale: CAUT INFORMAȚII Scriitor care adună consemnări oficiale despre familia Winshaw din Yorkshire, caut informații despre toate aspectele istoriei acestei familii. Aș dori în special informații de la persoanele (martori, foști servitori, părți implicate etc.) care pot lămuri evenimentele din 16 septembrie 1961 și incidentele legate de acestea. NUMAI RESPONDENȚII SERIOȘI sunt rugați să-l contacteze pe dl. M. Owen, c/o Peacock Press, Vanity House, 116 Providence Street, Londra, W7. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fericitul eveniment sar putea avea loc. — Corect, spuse Michael. — Iată, ți-a sosit taxiul, spuse Hilary când străvechea și deteriorata siluetă a majordomului Pyles apăru clătinându-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era marți - văzuse cînd sosise bărbatul cîrn cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cineva ovaționă. — Cine naiba mai e și ăsta? spuse Fraser nevenindu-i să-și creadă urechilor. — Nu știu, zise Duncan, aplecîndu-și capul să asculte. Poate Atkin? La fel ca Giggs, Atkin era dezertor. Era un cîntec pe care-l cîntau servitorii. Dă-mi fata cu ochi de tăciune, Care stă pe pîntece, dar vrea pe spate, pe bune! C-o să te văd din nou, cînd... Miller Își continua cîntecul. Timp de un minut, cele două cîntece merseră bizar În paralel, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]