40,428 matches
-
Totuși, satisfacțiile resimțite de primii dintre ei au făcut referire la sfera mai largă a relațiile inter-umane (ex: mulțumirea că, persoanele albe l-au acceptat pe copilul de culoare adoptat), în timp ce satisfacțiile resimțite de ceilalți părinți au făcut referire la sfera restrânsă a relațiilor părinte-copil. Referitor la dificultățile inițial întâmpinate, Zastrow 204 identifică opoziția rudelor față de decizia de a adopta transrasial, dar și această opoziție a cunoscut o regresie în timp. Dintre dificultățile preconizate de părinți că vor apărea pe viitor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
preșcolară studiu trasnersal interviul analiza documentelor sociale satisfacțiile și problemele expuse de părinții care au adoptat transrasial au fost similare cu cel expuse de părinții care au adoptat intra-rasial. satisfacțiile resimțite de primii dintre ei au făcut referire la sfera mai largă a relațiile inter-umane (ex: mulțumirea că, persoanele albe l-au acceptat pe copilul de culoare adoptat), în timp ce satisfacțiile resimțite de ceilalți părinți au făcut referire la sfera restrânsă a relațiilor părinte-copil. Referitor la dificultățile inițial întâmpinate, se identifică
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
rasial. satisfacțiile resimțite de primii dintre ei au făcut referire la sfera mai largă a relațiile inter-umane (ex: mulțumirea că, persoanele albe l-au acceptat pe copilul de culoare adoptat), în timp ce satisfacțiile resimțite de ceilalți părinți au făcut referire la sfera restrânsă a relațiilor părinte-copil. Referitor la dificultățile inițial întâmpinate, se identifică opoziția rudelor față de decizia de a adopta transrasial dintre dificultățile preconizate de părinți că vor apărea pe viitor, când copiii vor crește, semnificative au fost: dificultatea de a-l
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
familiale. Solicitări specifice familiei adoptive 3.4 Perspectiva biologică. Riscuri în dezvoltarea copiilor adoptați 3.5 Teoria atașamentului În cadrul acestui capitol vom încerca să prezentăm succint o parte dintre perspectivele teoretice care s-au conturat de-a lungul timpului în sfera adopției copilului. Vom aduce în discuție teorii din domeniul sociologiei, psihologiei și al asistenței sociale din dorința de a înțelege mai bine procesul adaptativ al actorilor implicați în adopție. 3.1 Teoria rolului social Teoria rolului social, al cărei inițiator
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pierde această relație. O ultimă categorie de adoptatori este a acelora care, prin profil și motivație nu se înscriu în nici una dintre celelalte șase categorii. Această categorie cuprinde un procent de 6,6% dintre adoptatori. Declarațiile lor se plasează în sfera responsabilității sociale și a altruismului. Astfel, cel mai frecvent identificăm în declarațiile lor afirmații de genul: "Dorim să adoptăm pentru a oferi siguranță la doi copii, o viață mai bună și să-i creștem în așa fel încât să devină
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
plasați în regim de urgență, din spitalul maternitate, în familiile lor imediat după nașterea copilului. Niciuna dintre ele nu a semnalat dificultăți de adaptare ale copilului. Copiii adoptați după vârsta de 6 luni au prezentat din ce în ce mai multe dificultăți în această sferă. Un rol important l-a avut forma și calitatea măsurii de protecție de care a beneficiat copilul anterior. Ca și caracteristici comune copiilor adoptați, după vârsta de șase luni, au fost manifestările de timiditate și anxietate în raport cu adoptatorii în perioada
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
un suport și mai mulți oameni ar face asta [ar adopta]. Anterior constatam că, în perioada de acomodare, interesul părinților se concentrează pe starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului. După această perioadă, pe măsură ce copilul crește și-și lărgește sfera de interacțiune socială, fiind integrați în medii educaționale, preocuparea pentru dezvoltarea abilităților intelectuale și a particularităților atitudinal-comportamentale devine centrală. Din punct de vedere emoțional, după perioada de acomodare, majoritatea părinților semnalează atitudini și comportamente pozitive ale copilului în raport cu ei. O
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
însă trei dintre acestea nu cuprind nicio referință la tematică. Am preferat însă să le cuprind în prezenta ediție deoarece oferă un spectru mai larg de înțelegere a textelor sale. Totodată, două dintre textele sale din revista Flacăra Sacră depășesc sfera teoretizărilor, fiind centrate pe evenimente concrete, cum au fost decesul și incinerarea Elizei Conta, respectiv scrisoarea de mulțumire a arhimandritului față de faptul că fusese numit membru de onoare al societății cremaționiste iugoslave "Oganj". De asemenea, am inserat în prezenta ediție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta nu poate fi un bine. Biserica este o adevărată mamă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată de cel păcătos. Cel ce ducea animalul spre sacrificiu era stropit apoi cu sângele victimei, ceia ce însemna apropierea sufletului păcătos de sfera harului lui Dumnezeu, Care, cu îndurarea Sa, iartă păcatul și sfințește pe cel păcătos. Ca să dea posibilitate ispășirii de păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și Care să plutească senin și autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica, în genere, prin conducătorii ei, se pierde în lucruri mărunte, sau cum spune sfânta Evanghelie: "Strecură țânțarul și înghite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
perioade ale vieții, când moare corpul, reintră în viață până la de șapte ori. Cu cât corpul se păstrează pur, cu atât mai mult se scurtează timpul migrațiunilor. După trecerea a trei mii de ani, sufletul se suie din nou în sferele superioare pe calea zodiacului și prin ușa zeilor păzită de câini. CEREMONII LA MOARTE: În momentul când un Egiptean își dă ultima suflare, numaidecât rudele lui aleargă să anunțe pe preotul însărcinat cu îmbălsămarea. Acesta venind la casa mortului îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și de obiectivitate a științei, rămâne o presupoziție, care trece neobservată deoarece vine de la sine: aceste forme ale cunoașterii, oricât de diverse ar fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional în toate sferele experienței. Cum se face atunci că, în locul acestui comportament adaptat și sigur de sine, observăm pretutindeni, în fiecare dintre ordinile vieții sensibile, afective sau spirituale, precum și propriu-zis intelectuale sau cognitive, aceeași incertitudine și aceeași confuzie nu doar zdruncinarea valorilor artei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se întemeiază pe această natură a cărei ființă veritabilă este pusă în lumină de știință și se explică în cele din urmă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai devreme sau mai târziu locul unei alte cunoașteri, celei care, abandonând realitatea psihică, adică nivelul experienței umane, se orientează spre structurile sale ascunse, spre universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept obiect această sferă a spiritualității umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare zi în beneficiul disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule a căror dezagregare o putem observa la capătul unui proces obiectiv. Deoarece aceștia sunt moduri ale vieții absolute și poartă în ei esența acesteia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii. Această stare de fapt, pe care ne-am străduit să o stabilim în capitolul precedent, nu legitimează în ea însăși nici o apreciere peiorativă urmărind să descalifice știința, nici o condamnare. Numai atunci când domeniul științei este perceput
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură cu lumea, nu poate să o creeze în ea ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ce fel "sufletul" poate acționa asupra "corpului". Problemă cu atât mai imposibil de soluționat cu cât, în deplasarea sa de la o dimensiune a ființei unde acțiunea se produce ca simplă punere în operă a sa la o alta, la sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării vieții. Ceea ce motivează această dare deoparte, ceea ce o subîntinde nu este nimic altceva decât o presupoziție fundamentală chiar dacă deocamdată implicită, este credința potrivit căreia adevărul este străin sferei ontologice a subiectivității vii și aparține, dimpotrivă, și aceasta în mod principial și prin urmare exclusiv, celei a obiectivității. Și împreună cu adevărul ființa însăși: ființa ni se dezvăluie în mediul de vizibilitate al lumii, ea este ceea ce este acolo drept
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi considerat în acesta ca echivalând cu aceasta, ca semnificant al său, ca reprezentativ a ceea ce este ea într-adevăr. Se pune problema de a construi sistemul echivalențelor ideale ale vieții, de vreme ce empiricul, primul dublu al acesteia, nu intră în sfera scientificității decât odată cu epoché-ul sensibilului și cu instituirea idealităților care permit doar ele o cunoaștere adecvată a acestuia. Contingența de care vorbim este în ultimă instanță cea a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unde ea reapare sub formă de exces. De vreme ce această cădere de energie rămânea neexplicată, Pierre Janet nu a avut altă resursă decât de a o atribui unei cauze somatice de altminteri necunoscute. Trebuia în orice caz să se iasă din sfera psihică, să se renunțe la a găsi în ea un principiu intern de inteligibilitate. Or subiectivitatea însăși în esența sa proprie este cea care se găsește la originea procesului pe care îl descriem. Nu un deficit incomprehensibil de energie, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și precedând-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
bărbații deveniți părinți. Observația comună arată că status-rolurile parentale sunt diferite pentru femei față de bărbați. Pentru părinții singuri, diferențele se accentuează; aceștia se confruntă cu un cumul de roluri în plan privat, ceea ce le poate diminua șansele de participare în sfera publică. Preocuparea pentru familie, în general, și pentru familia monoparentală, în special, se datorează mutațiilor care au avut loc în ultimul timp cu privire la structura și dimensiunile acestui tip de grup social 1, precum transformările petrecute în distribuția autorității, în diviziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de asumat 3, parametrii socioeconomici impunând celor care își doresc rolul de părinți anumite restricții (care nu sunt concordante cu idealul de împlinire individuală propriu tendințelor postmoderniste)4, interesul pentru forma tradițională de familie se diminuează în fapt. Semnificația în sfera valorilor morale ale maternității crește 5. Din păcate, mai cu seamă valorile maternității, nu și ale paternității, aducerea pe lume a copiilor și îngrijirea lor rămânând un atribut asociat prioritar femeilor. Grupul țintă îl reprezintă familiile monoparentale din România. Conform cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]