1,791 matches
-
frumos, avea o frumusețe sculpturală. Îmi amintesc că avea ochii albaștri catifelați și cele mai lungi și bogate gene pe care le-am văzut în viața mea; asemănătoare cu ale tale, dacă-mi îngădui un mic compliment. Mi-am abătut sfios privirea. — Poate că mi-aș fi încercat norocul, dar înclinațiile erau prea evident în direcție opusă. Era categoric un armăsar de rasă. Pretindea că ar fi cucerit câteva suflete la viața lui și puteai să-l crezi. Pe scurt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și se uită șocat la Shirley numai în furou și dând să-și pună pe ea cămașa de noapte. Spuse: — Hei, ce cautați în camera mea? — Asta nu-i camera ta. spuse Shirley . Ăsta nu-i bagajul tău! Își trase sfioasă la piept cămașa de noapte. — Ei, fir-ar să fie! spuse Kenneth. Nu. Ia stați puțin! Ăsta nu-i patul meu. Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate aștepta. Neliniștile celor fără morminte O secvență din viață a fost să mori ca un câine, ca o paiață, fără ritual, fără îngropăciune; bătrâni, juni și fecioare fără cununie, fără liniștea potrivită a celor coborâți în iarba din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat hidrazida. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împrejurări cu banderolă să reia relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
my dream, după cum se aude În difuzoare, precum și de operatorul X. Lederle care, aflîndu-se probabil pe-un pisc al plictisului german, nu-și mișcă aparatul de filmat mai mult decît spectatorul român ochiul. Povestea se petrece la Hong Kong. O tînără sfioasă cu sînii roz proaspăt ieșiți din mînăstire Vanessa poposește cu avionul drept În tufele exotice ale locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abnegație și intoleranță-n fața nedreptății, nobila cauză nucleară. Intelectualii noștri ovarieni, plăpînzi, eroici, cu sutien, care-au ajuns de o vitejie ce nu mai suferă amînare, de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor comuniști, de ce nu au făcut nimic cînd au avut unul chiar aici, la ei acasă, de jur Împrejur numai dictator era, beneficiind și de libertatea totală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facă pipi și căcălică pe ei, Buck face sex cu vacile bătrîne pentru că vițelele nu stau locului, Paul nenorocește o leoaică, fanteziile lui Jason se petrec pe o altă planetă, la bordul unui minunat crucișător, că eu și voi, sfioși cititori, sîntem invidioși pe sîni și vagin, deoarece de-aveam sîni aveam acum și vilă la Sinaia, nimic nu știți, un alt tip vrea clisme În timp ce poartă uniformă de polițist (bună idee), dar „data viitoare cînd vedeți un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Unei fete? ― Și unui copil, mă lăudai eu. Cel puțin... ― Așa fac toți europenii? Ezitai. ― Adevărații europeni, da. Se gândi și închise o clipă ochii, dar numai o clipă, căci izbucni în râs și iarăși își" prinse sânii sub brațe, sfioasă. ― Poate că își cer iertare numai între ei, albi între albi. Mie mi-ar cere cineva iertare? ― Desigur. ― Și lui Chabù? ― Și ei. ― Chabù e mai neagră decât mine. ― Nu e adevărat. Îi străluciră iarăși ochii. ― Ba da. Eu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmbufnată, dând din picioare pe sub masă. Mă prefăcui că nu bag nimic în seamă, dar mă durea s-e văd întristată pe d-na Sen, pe care o iubeam ca pe o mamă, deși arăta atât de tânără și de sfioasă. Când plecai, Maitreyi veni după mine pe coridor. Aceasta nu se mai întîmplase niciodată, să se apropie de odaia mea, noaptea. ― Te rog să-mi dai înapoi floarea. Observai numaidecât că era emoționată. Făcuse chiar e foarte serioasă greșeală de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday, întrebîndu-l foarte sfioasă lucruri pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi pe scară, și ea îmi spune, strîngîndu-mi brațul pe furiș: ― Am încercat să aflu de la Shankar cheia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzu câinele, la câțiva metri de ei, în marginea porumbiștii. - E din sat, spuse Iliescu ridicîndu-se în picioare și fluierîndu-l prietenește. Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceas. Că satul nu e departe. Darie își aprinse țigara și-i privi pe toți trei, pe rând, zâmbind. - Nu se vede nimic, spuse. Unde te uiți, numai lanuri de porumb, numai lanuri... Câinele se oprise la câțiva metri, scâncind sfios, cu ochii ațintiți asupra bucățelelor de zahăr. Zamfira oftă. - Să-i mai spunem de-ale noastre, că poate pe astea le înțelege mai bine. Cât ne-am odihni noi aici, să-l ținem de vorbă, să-i spunem cum o să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gânduri. Dacă m-ați adus cu un avion special înseamnă că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Și pentru că, pe vremuri bune, se spunea că am iarba fiarelor... Ca la un semnal, toți șase izbucniră într-un râs scurt, sfios, căutând privirile lui Ghibercea. - ...V-ați închipuit că, doar ce-am să scot iarba fiarelor din buzunar, am să ating lacătul și, ca prin farmec, au să se sfarme toate încuietorile. Apucă ceașca, o dădu peste cap, apoi, adresîndu-se lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avut dreptate, repetă coborând glasul. N-am avut noroc, nici eu, nici dumneata. Am pierdut atâta timp... Trebuia de mult să mă cauți, și să vii să mă vezi. Ai fi fost astăzi celebră... - Vă mulțumesc, Maestre, șopti Maria, ștergîndu-și sfioasă lacrimile cu podul palmei. - Nu vrei să mai cânți ceva? Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca ei și-i trimite, din sihle întunecate, un lup, s-o întoarcă din cale. Ca lup? Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea zugravului, lupul e sfios ca un miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul bucovinean în special, satul pur cu oameni care „mi-au spus păsul inimii lor, alături de ei m-am închinat sfios la mormintele de la Siret, Rădăuți și Putna și mi-au vorbit despre locul sfânt pe care ei îl numesc acasă, întărind ideea că veșnicia s-a născut la sat și că, lângă mormintele părinților săi, cel bun a devenit și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
proba muzicală, ambele eliminatorii și la cele două teze de matematică și limba română. În restul timpului am fost mâna dreaptă a gospodinei care, când a venit tata să mă ia acasă, nu mai prididea lăudându-mă: - Bun băiat ai, sfios și cuminte ca o fată mare și priceput în ale gospodăriei - o ajutasem la treburile casnice - așa cum o ajutam pe mama. Am plecat voios acasă de reușită la examenul de admitere, urmând ca la 1 octombrie să fiu prezent la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
adevărat al lui B-DAD era Hunter Tomlinson. El și Miranda se căsătoriseră În vara anului de dinaintea celui În care Începusem eu să lucrez acolo și a fost urmarea unui stil unic de făcut curte: ea Îl urmărea, el se dădea sfios. După cum povestea Emily, Îl fugărise fără preget până când el cedase pur și simplu, pentru că se săturase să o tot evite. Ea Își părăsise cel de-al doilea soț (solist principal al uneia din cele mai faimoase trupe de muzică ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu am timp.“ „Da, dar măcar o mică atenție, din politețe.“ „Și ce să discut cu ei, dacă nu au citit nimic?“ „Ai grijă, ți-i faci dușmani pe toți.“ „N-am timp, trebuie să citesc!“ Juliana Horvath, o unguroaică sfioasă, mă iubește și-ar vrea să merg la Miercurea-Ciuc la părinții ei să mă cunoască. Ca orice femeie grijulie cu cel pe care l-a ales, ea m-a avizat ce mă așteaptă din partea colegilor. (azi) Citesc fragmente din jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai fac altceva; Îmi ajunge că ea merge Înaintea mea și că eu o privesc acum, mai precis, Îi privesc glezna piciorului ei puțin cam plin. Ah, dar uitasem că, iată, mă aflu În pat Împreună cu A. Ea se apropie sfioasă și tandră de șoldul meu, mă atinge cu multă precauție, foarte atentă să nu se producă cine știe ce fenomen periculos; simte că nu sunt cu ea, că sunt În altă parte și nu se supără. Mă respectă, e capabilă să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin. 2 decembrie 1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri) Lui Martin. De ce mă chinui să fiu frumoasă când treci tu? De ce sunt sfioasă și nu mă regăsesc În preajma ta?De undeva din adâncul cel fără de sfârșit al lumii acesteia, cineva, pe care l-am numit Dragoste, m-a dezamăgit. Și totuși, În veci de veci, din adâncul cel fără de sfârșit lumii acesteia, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]