2,018 matches
-
discuție. Putem astfel explica și umple golul datorat lipsei documentației. Metoda aceasta l-a ajutat fără îndoială pe Iorga să explice cei 1.000 de ani din istoria poporului român pentru care nu exista o documentație solidă. Iorga avea un simțămînt, un instinct pentru istorie și o intuiție în reconstituirea situațiilor istorice. Această trăsătură este greu de definit. Mulți istorici ar respinge-o ca fiind o abordare neprofesională și neștiințifică, cum au și făcut-o cît timp Iorga trăia încă. Nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
E legat de sfârșituri, despărțiri, împachetări de bagaje, destrămări și dezagregări ale grupului familial. Toate acestea îi transformă pe oamenii de teatru în niște nomazi, sau mai curând în membrii izolați ai unui soi de ordin monastic, în care anumite simțăminte naturale (dorința de perenitate, de pildă) trebuie să fie suprimate. Noi, oamenii de teatru, avem acea „inimă de piatră“ a călugărilor; și, din acest punct de vedere, suportăm în alt mod schimbările caracteristice vieții obișnuite, și anume într-un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soi de invidie. El a fost cel deștept. Pur și simplu a pus mâna pe Lizzie și a transformat-o în afectuoasa lui menajeră; în același timp, mă îndoiesc că a renunțat la „crailâcuri“. Trebuie să mărturisesc că încerc încă simțăminte de proprietate în ce-o privește pe Lizzie. A „supraviețuit“ în mintea mea. Da, are dreptate, iubirea iese la iveală ca un furou care se vede - asta i-am spus-o odată când i se vedea furoul. (E fantastic cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai ciudat de potrivit Ariel pe care l-am văzut vreodată. Dragostea ce mi-o purta o inspira, și în vârtejul acestei magii m-a făcut și pe mine să o iubesc. În chip bizar, am simțit atunci, și acest simțământ stăruie și azi, că o iubeam ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum cântând melodios. Cum de s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am dus să investighez. Noua lampă de gaz e ușor de mânuit, așa încât n-am fost silit să mă rezum la o lumânare. Bineînțeles, nu era nimic de văzut. Am cercetat chiar întreaga casă. Trebuie să mărturisesc că încercam un simțământ foarte bizar. Am urcat, cu deliberată încetineală, scările spre dormitor și am luat un somnifer. La un moment dat, în cursul nopții, mi s-a părut că aud clincănitul perdelei de mărgele, dar ăsta e un fenomen firesc. Azi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alerg. Am ajuns gâfâind pe ulița satului și am pornit-o apoi cu pași normali pe cărarea ce ducea la drumul de pe țărm. Mergând, încercam o stranie și neplăcută senzație în spate, pe care, în vâltoarea emoțiilor sălbatice și a simțămintelor care mă năpădeau, am reușit s-o identific drept senzația de a fi urmărit cu privirea. Era cât pe-aci să întorc capul, când mi-am dat seama că mă aflam în câmpul vizual oferit de bovindoul de la Nibletts, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de cea de odinioară, dar aceea nu mai sunt eu... — Ba ești tu. Te-am recunoscut în sărutare. Era adevărat. Sărutarea o transfigurase, precum sărutul din basm. Ii recunoscusem atingerea, textura buzelor, mișcarea gurii, și întreaga stinghereală se spulberase, acel simțământ al imposibilității de a o mai strânge în brațe, pe care-l încercasem în biserică. Trupurile noastre se încordaseră spontan în același spațiu, impulsionate de aceleași forțe. Când am simțit acest lucru mi-a venit să chiui de bucurie, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
speram că, pusă în fața realităților, Hartley va hotărî să rămână cu mine, acum, în noaptea asta. Oricum exista însă și posibilitatea să refuze sau, chiar dacă s-ar hotărî, s-ar putea ca mai târziu să se producă cine știe ce reviriment în simțămintele ei. Tacticile astea de șoc pot face mai mult rău decât bine. Poate că era preferabil să o las să reflecteze liniștită asupra reunirii ei cu mine, și să tragă ea singură concluziile. Îmi făcea impresia că încă plutea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
braț destul de brutal, împingând-o spre ușă. L-am văzut cu mâinile pe spatele ei, îmbrâncind-o peste prag. M-am grăbit să-i urmez. Când am intrat erau prinși în discuție, stând în picioare în hol și am avut simțământul: „asta nu seamănă a mamă și fiu“. Și totuși, de ce nu? Relațiile de familie sunt adeseori stângace, ciudate. Sau poate că Hartley nu-a reușit niciodată să-i devină mamă, nu i s-a îngăduit așa ceva? Dar ce-și puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța se strecurau și ele pe undeva, dar pe primul plan venea frica, și o sumbră senzație de confuzie, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța se strecurau și ele pe undeva, dar pe primul plan venea frica, și o sumbră senzație de confuzie, de parcă întreaga logică a universului se răsturnase brusc. Care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copilăria lui Titus. — Îți amintești de gaura din gard prin care mă uitam eu când locuiam la numărul șaizeci și șapte? Da... — Mă urcam pe o ladă, nu? — Da, pe o ladă. Cum de puteau să nu-și vorbească? Oare simțămintele ei față de Titus fuseseră sufocate în toți acești ani, și cu ale lui se petrecuseră același fenomen? Un gând cumplit. M-ai târziu, mi-am dat, desigur, seama, că întreaga situație era cea care le tăia graiul; și situația era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucru de care mi-am amintit mult mai târziu, și pe care eram, în bună parte, dispus să-l consider un vis. Zăceam pe podea, sub un maldăr de pături, singur, privind odaia iluminată de flăcările pâlpâinde ale focului. Aveam simțământul inexorabil a ceva ce trebuia să fac imediat, înainte ca cineva să reapară și, mai ales, înainte de a uita un fapt de extremă importanță, pe care-l simțeam gata să mi se șteargă din minte. Trebuia să înregistrez faptul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și teamă; și aveam simțământul că port, în locul inimii, un mic coșciug de plumb. Lizzie, plimbându-se alături de mine, își plânsese tot plinul peste amintirea lui Titus; plângea și acum, destul de des, dar parcă mai discret, cu o notă de autocompătimire și cu acea economie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei și-i răpisem binefacerea ei, care-i aparținuse într-un fel în care niciodată nu mi-ar fi putut aparține. Nu cutezam să mă gândesc la durerea ei și la felul în care aceasta i-ar fi putut afecta simțămintele față de mine. Oare de acum înainte avea să vadă în mine un ucigaș? Uneori, simțeam, în chip ciudat, că niciodată nu-i va da prin gând să mă blameze, că nicicând n-ar fi în stare să vadă în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Urmă o pauză de tăcere, după care adăugă: Ce să-i faci? Se întâmplă. — A fost o tragedie, adăugă Hartley. Vorbea de parcă găsise o definiție finală. Am continuat cu disperare. Doream să-i târăsc împreună cu mine într-un ocean de simțăminte, doream să opresc mașina asta convențional de oribilă și falsă politețe. Dar nu puteam găsi cuvintele nimerite. Am spus: — Simt că a fost vina mea... nu pot... și nu voi putea niciodată... — Bineînțeles că n-a fost vina ta, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care ți se aduc. Dispariția acuzațiilor imaginare a determinat-o pe Hartley să simtă, la început, gratitudine, afecțiune. Dar pe măsura ce vinovăția și vibranta intensitate explicită pe care aceasta o pricinuite în relațiile noastre au început să pălească, realitatea simțămintelor ei pentru mine, mult mai adânc îngropate, s-a ivit la suprafață. La urma urmei, îi venise foarte greu să mă părăsească și probabil că avusese motive stringente care o determinaseră s-o facă. I-a trebuit mult curaj ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
regreta uneori că mă pierduse. Venise la mine, alergase la mine, ăsta n-a fost un vis. În acea noapte nu îmbrățișasem o fantomă. Și în acea noapte mi-a mărturisit că mă iubește. Nu, ideea mea de a reduce simțămintele ei la „resentimente originare“ e fantezistă. Poți deveni fantezist atunci când încerci să scormonești adevărul. Uneori, trebuie să-i respecți fața voalată. Fără îndoială, aceasta e o poveste de dragoste. Hartley nu a fost în stare să fie pentru mine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de liberă practică în România. Articolul 3 Sediul asociației generale a medicilor este în București. În fiecare județ, asociația va avea o filială condusă de un comitet local, avînd reședința în capitala județului. Articolul 4 Scopul asociațiunii este: a) Cultivarea simțămintelor de stima, confraternitate și susținere colegiala; ... b) Apărarea drepturilor membrilor asociațiunei și a intereselor generale sanitare; ... c) Studierea problemelor sanitare și a chestiunilor științifice medicale; ... d) Organizarea corpului medical pe baza unei legi, prin care să se garanteze drepturile medicilor
STATUT din 5 şi 6 decembrie 1926 discutat, aprobat şi votat de congresul extraordinar dela 5 şi 6 Decemvrie 1926. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134116_a_135445]
-
Eminescu, I, p. 146); • restrâng sfera semantică a unui component concomitent cu dezvoltarea unui sens concesiv: cel puțin, barem, măcar, încaltea: „De nu m-ai uita încalte,/ Sufletul vieții mele.” (Ibidem, p. 54), „Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțăminte” (Ibidem, p. 25), „Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici.” (Ibidem, p. 151); • izolează într-o poziție privilegiată un component al enunțului: mai ales, în special, îndeosebi: „El citește mai ales noaptea.”; • exprimă adăugarea, cumulul: și, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă ai să trăiești mai mult nebând vin, dar, în orice caz, are să ți se pară. Mai este de rem arcat că și apă dacă bei peste o anumită măsură, te îneci. Și ce p oate fi mai minunat decât simțământul că te ridici un pic dincolo de tine, în lumea celui cu care stai de vorbă și cu care, împreună cu vinul, te găsești în trei. Pentru că vinul participă cu m numai el știe! Din această stare euforică însoțită de distin cția
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sub bolțile de întuneric în partea dimpotrivă. - Aiștea-s boii pădurii, zise Griga întorcând capul și sticlindu-și dinții în lună. - Ce este? întrebă, mișcat de Marenne. - Am tulburat pădurea zimbrilor, răspunse Ale cu Roset . Abatele se simți pătruns de un simțământ de evlavie, privind minunea dumnezeirii, într-o clipă strălucită și fără păreche în eternitate. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice; dar tovarășii săi își u rmau cal ea, nepăsători. Dădu și el pinteni calului
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o destinație... învălurite. Pare că, treptat, poftele și ambițiile omului trec înaintea legilor universale ale lumii. Umanitatea se expune, astfel, la a se închide, poate, în propriile pofte și ambiții. În anumite condiții, învățarea poate substitui, poate altera sau sufoca simțământul. Avem tendința să devenim o masă de oameni fragili și cu pretenții, numai cu pretenții. Probabil că vom ajunge, la un moment dat, să avem elevi supradotați... tehnologic, iar alții subdotați... Să așteptăm gândul să-și ia avânt sau să
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
aceea a zis Evanghelistul .La început a fost Cuvântul... Ar mai fi o problemă : din moment ce cuvântul devine om în palma lui Dumnezeu, noi putem vorbi despre faptul că omul e cuvânt ? Eu cred că da, pentru că totuși avem năzuința și simțământul divin în noi mai înainte de a fi oameni. Și, mai înainte de a fi oameni, suntem cuvinte... Tudor Dragomir LA ÎNCEPUT, A FOST CUVÂNTUL.... Cuvântul ne duce cu gândul la sensul scripturistic, anume forma care poate fi acceptată de ființele raționale
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
spre perfecțiune: "În timp ce guvernămîntul și legile se îngrijesc de securitatea și bunăstarea oamenilor adunați laolaltă, științele, literele și artele, mai puțin despotice și poate mai puternice, așează ghirlande de flori peste lanțurile de fier ce-i încătușează, înăbușă în ei simțămîntul libertății căreia îi erau destinați, îi fac să-și iubească sclavia, transformîndu-i în ceea ce numim popoare civilizate. Necesitatea a înălțat tronurile, științele și artele le-au consolidat... toate nevoile pe care poporul și le creează sînt tot atîtea lanțuri cu
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]