2,409 matches
-
nu mai este o legislație divină, revelată, așa cum o considerau tradiționaliștii. un prim pas al schimbării a constat în reformarea templului. În 1810, la Seesen (Germania), el va fi construit cu autofinanțare. Israel Jacobson (1768 1828) va instaura „templul” în locul „sinagogii”. Noutatea absolută era aceea că, până atunci, denumirea de templu „fusese rezervată exclusiv templului din Ierusalim”. Alte noutăți introduse atunci de reformatori au fost următoarele: „Omiliile, imnurile și rugăciunile trebuiau recitate în germană, iar momentele celebrării puteau fi însoțite de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
regulile Sabatului. cel mai important grup ortodox de evrei din SUA este Mișcarea Lubavich (numele unui sat rusesc din provincia Smolensk). Liderul lor spiritual este venerat și ascultat necondiționat. Mișcarea hasidistă Lubavich are actualmente mii de discipoli fideli. Dispun de „sinagogi, școli și centre de educație pentru adulți în numeroase țări; toate aceste instituții depind direct de sediul central din Brooklyn”. cultivă toleranța pentru absolut toți evreii lumii (practicanți sau nu), în ideea că „în sufletul oricărui evreu se află o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
timp. Iudaismul - „să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus...” (Ieșirea 20, 4). Islamul se revendică de la același Dumnezeu al lui Moise. De aceea nu existau nici în sinagogi, nici în moschei imagini ale DIVinității. Ideea Dumnezeului care s-a făcut Om a fost considerată drept dogmă în secolul al IV-lea, în urma conciliului de la Niceea. „Docentiștii considerau că IIsus nu Îmbrăcase decât aparența unei forme omenești; arienii, discipolii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în grup, consumul de droguri și jertfirile de animale. Un individ și-a torturat prietena, îndemnând-o să se sinucidă. În Oradea anului 1998, cimitirul municipal a fost profanat de sataniști. La Făgăraș, „Fiii lui Satan” se întâlneau într-o sinagogă părăsită. Erau cu toții Îmbrăcați în negru, nespălați, pletoși. La gât aveau crucea cu Iisus Hristos răsturnat. Se adunau la ora 12 noaptea, marțea, zi considerată favorabilă ritualurilor satanice. XX.4. Gradele inițierii în Biserica lui Satan Există mai multe etape
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
câteva sate din secuime în primul rând la Bezidu Nou (Bözödújfalu), unde, după consacrarea religiei mozaice în rândul religiilor acceptate de autorități după 186769, s-au alăturat masiv comunității celor de credință mozaică (mai precis ortodocșilor mozaici), și-au construit sinagogă, și, în persoana lui R.Yichak ha-Levi Hirsch, și-au numit și rabin. În decursul timpurilor, în familiile din Bezidu Nou au intrat și evrei, găsindu-și perechile în familiile "sâmbătașilor" localnici. În momentul re-anexării, numărul acestor căsătorii era între
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Că mulți vor veni în numele Meu zicând: «Eu sunt!» și pe mulți îi vor amăgi” (vv. 5‑6); 2) războaie sângeroase (v. 7); 3) persecuția creștinilor, atât din partea iudeilor, cât și din partea romanilor („Vă vor da în adunări și [...] în sinagogi [să vă judece]”, v. 9); 4) rolul evanghelizator al martiriului (v. 9); 5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personajul judecătorului nedrept (iniquus iudex) și Anticrist, între văduvă, despre care ni se spune că era „uitătoare de Dumnezeu” (oblita Dei) și terrena Hierusalem, „Ierusalimul pământesc”. Câteva decenii mai târziu, Hipolit va adopta, cu unele nuanțe, această interpretare. Văduva reprezintă Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului negativ. Anticristul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va adopta, cu unele nuanțe, această interpretare. Văduva reprezintă Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului negativ. Anticristul va răzbuna văduva/Ierusalim la cererea acesteia. Irineu se referă, probabil, la persecuția creștinilor de către iudei, în timpul scurtei, dar sângeroasei insurecții conduse de Bar Kokhba. Cu toate acestea, contextul scripturistic creat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
constituirea, în mediile creștine, a tradiției care vorbește despre tribul lui Dan ca loc al nașterii Anticristului. Cercetătorul american consideră că apariția mitului în secolul al II‑lea nu este deloc întâmplătoare. Într‑adevăr, conflictul între evrei și creștini, între Sinagogă și Biserică ajunge la apogeu în această epocă. Un rol important a fost jucat aici de cristologia dualistă a lui Marcion. Hill insistă asupra faptului că Marcion nu se mulțumește să distingă între un Dumnezeu bun și milostiv, al Evangheliilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
felul său, au revenit cu toții la modul de viață religios evreisc. Unul dintre ei chiar este ultraortodox, studiază într-o Yeshiva cât ziua de lungă, și apoi a zis: „Dacă tot mă rog deja, de ce să nu mă duc la sinagogă?” și uite-așa, încetul cu încetul, lucrurile au început să se miște. Adevărul e că la început mi-a fost foarte greu, pentru că de obicei de Sabat mergeam să prânzim la părinții mei, dar, ca o familie ortodoxă ce deveniserăm
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
și, de asemenea, merge la cursuri de religie iudaică zilnic. Eu nu mă definesc ca fiind o persoană „religioasă”, dar acasă fac ceea ce trebuie. De fapt, părinții mei erau tradiționaliști în obiceiurile. Vineri seara binecuvântau vinul și mergeau întotdeauna la sinagogă de sărbători. Și, treptat, încep să înțeleg mai multe despre toate acestea. Fac tot ceea ce al familiei, fac, dar cerințele religioase mai personale rămân totuși la latitudinea mea. I: Prin urmare, nu te-ai simțit forțată să urmezi nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
oameni, fără deosebire de neam și credință. Dar cine mai practică toate poruncile divine! Doar fariseii le propovăduiesc dar nu le practică și prostesc poporul! Am ajuns la vorba lui Emil Cioran, „când va dispărea creștinismul, să punem cruci pe sinagogi”. Poporul, în lipsa unei conduceri spirituale, datorită „Vidului Puterii” și „Pervertirii Gândirii”, se dedă la toate crimele expuse la televiziune, folosind materialismul practicat un secol în lumea răsăriteană. Ce se va alege de omenire? O carte citită în tinerețe, dar pierdută
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
2008. Bufnița din dărâmături se dedică părinților mei, celor care, uneori de foarte departe, m-au sprijinit în anii impreciși ai debutului. M.N. 1 ianuarie 2008 Praznicul Sf. Vasile cel Mare Capitolul Itc "Capitolul I" Areopagtc "Areopag" Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. Fapte 17, 17 Teologia pentru Morometetc "Teologia pentru Moromete" Putem muta un om în cioareci în Academia Română? Nu știu. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Din acea vreme mi-au rămas în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fundamentală rostită de orice modern tulburat de contextul polifoniei culturale actuale: de ce mai degrabă creștinismul și nu, bunăoară, islamul? Sau, altfel spus, de ce „Viu este Domnul Dumnezeul nostru” reprezintă începutul unei rugăciuni rostite într-o biserică și nu într-o sinagogă sau moschee? Mai mult: avem oare nevoie, în opinia lui H.-R. Patapievici, de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru soluționarea unor probleme interne. Când facem o astfel de afirmație, avem în vedere cererile elaborate de evreii având statutul de supuși ai Prusiei și ai Austriei care, nemultumiți fiind de intenția reprezentanților ministerului de interne de a le închide sinagogile, se adresau pe rând celor două state pentru a fi sprijiniți în acțiunea lor de protest 558. Reacția "Departamentului treburilor din lăuntru", concretizată într-o adresă către Secretariatul de Stat, față de solicitările amintite, dincolo de respingerea lor categorică, conținea o primă
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
se concretizeze. După efectele negative produse de circulara din aprilie 1859 privind renunțarea la port, urmată de comiterea unor gesturi abuzive din partea unor militari la adresa evreilor 581, acuzațiile de omor ritual de la Galați din 12 aprilie 1859, urmate de distrugerea Sinagogei din Galați 582 nu mai surprindeau, din păcate, prea mult. La doar un an de zile de la aceste incidente, Mihail Kogălniceanu mergând pe aceeași linie a integrării evreilor în marea comunitate românească, redacta o circulară ministerială prin care, după ce recunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
moment. Prin Monitorul Oficial, guvernul adresa o proclamație mai întâi către bucureșteni, apoi pentru restul țării, în care afirma că nu intenționa să lărgească prea mult posibilitatea obținerii cetățeniei române, delimitându-se în același timp și de acțiuni precum arderea Sinagogei din București la 18 iunie 1866618. Pe acest fundal, o intervenție precum cea a lui I.C. Brătianu, aflat în poziția de ministru de interne din 15 iunie în care afirma " Dacă evreii vor să ne copleșească, eu voi fi primul
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
A.[vram] L.[eiba] (25.I.1888, Piatra Neamț - 16.IX.1956, Tel Aviv), prozator și eseist. Este unul din cei zece copii ai Hindei-Lea și ai lui Pincu Zissu, contabil de bancă. S-a format ca autodidact, în ambianța sinagogii. La douăzeci de ani obține titlul de rabin, dar nu își va asuma niciodată îndatoririle ce decurg din această calitate. Adolescent, debutează în 1904 la revista ieșeană „Egalitatea”, la care scrie până în 1910. Angajat la Banca Moldova din Iași, va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul de la sinagogă îi prilejuiește protagonistului „retrăirea” unor evenimente petrecute cu două mii de ani în urmă. Un amestec indistinct de reverie, stări extatice și amintiri creează registrul specific, genul de fantastic al acestor proze, precum în Golem de Gustav Meyrink. Nuvelele din culegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
cât și, într-o oarecare măsură (de suprafață, evident), față de coreligionarii lor din Europa apuseană. O explicație s-ar cuveni totuși. Credința rămâne aceeași, indiferent de arealul în care ființează comunitățile. Particularitățile însă, de la îmbrăcăminte și până la alimentație, de la construirea sinagogilor și până la practicarea tradițiilor, de la interiorul locuințelor și până la limba vorbită, se înfățișează într-o varietate puțin obișnuită; o cromatică vie a gesturilor, a expresiilor, a manifestărilor cotidianului existențial. E mai mult decât evident că, atunci când vorbesc de civilizația omului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
privită ca o deschidere, în care nu primează explicația, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, ci înțelegerea stilului de viață, corespunzându-i forța creatoare, individualitatea și realitatea practică. Prezența evreilor în Balcani și în Polonia datează din antichitate, urme ale habitatului lor, cimitire, sinagogi, monede, inscripții pe piatră fiind descoperite cu deosebire în ultimele decenii prin săpăturile arheologice efectuate în Iugoslavia, Ungaria, România, Grecia. Împrejurările stabilirii sunt diferite; în genere, ele sunt dependente de situația politică a timpului, de militarismul imperiilor care își împart
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pe Aurelius Dyonisyus; mormântul evreu din Duclea, aproape de Titograd, în Muntenegru, despre care se presupune că datează de la finele veacului al III-lea e.n.; așa numitele coloane Polyharmos descoperite la Stobi, printre ruinele unei biserici ridicate, probabil, pe fundația unei sinagogi, amintind numele donatorilor săi evrei; inscripțiile ebraice existente pe teritoriul vechii Dacii sau în cuprinsul Câmpiei Panonice. Și n-am amintit decât câteva și poate nu tocmai cele mai semnificative. Important rămâne faptul că iudaismul rătăcește în aceste regiuni încă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dintr-un ținut într-altul („pe oriunde ar trece un evreu prin domeniul nostru, nimeni să nu-l împiedice în nici un fel, nici să-l tulbure, nici să-i pricinuiască vreo greutate...”), de a-și desfășura viața religioasă potrivit credinței, sinagogile și școlile fiind ocrotite („dacă cineva ar îndrăzni să arunce ceva asupra sinagogilor scholac iudaeorum, voim ca el să plătească judelui evreilor o marcă și jumătate”); reglementează exersarea obiceiurilor și tradițiilor, precum și raporturile dintre creștini și evrei. Este un caz
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nostru, nimeni să nu-l împiedice în nici un fel, nici să-l tulbure, nici să-i pricinuiască vreo greutate...”), de a-și desfășura viața religioasă potrivit credinței, sinagogile și școlile fiind ocrotite („dacă cineva ar îndrăzni să arunce ceva asupra sinagogilor scholac iudaeorum, voim ca el să plătească judelui evreilor o marcă și jumătate”); reglementează exersarea obiceiurilor și tradițiilor, precum și raporturile dintre creștini și evrei. Este un caz particular, medievalitatea europeană, în ansamblul ei, arareori ajungând martora unui asemenea eveniment. Documentele
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]