4,167 matches
-
trebuie să admitem că nu-l cunoaștem, l-am pierdut și-l vom căuta până la sfârșitul veacurilor. Dar, fiind atât de simpli vrem să găsim răspunsuri la misterele vieții fără a asculta în primul rând vocea tăcută din noi. Doar sinele relevat poate cuceri. Nu ne cere nimic dar oferă puterea lui Dumnezeu, rupându-ne lanțurile, îndepărtând furiile și devenind maeștri călători, cuceritori cosmici, să înlocuim răul cu dragoste în fiecare celulă. Învățăturile și cuvintele lui Isus stau piatră de temelie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în compoziție electroni și așa mai departe. Dar cum și de ce se combină electronii într-un anumit fel, și atomii formează molecule și moleculele un fir de iarbă, dându-i culoare și formă, iată un secret, o taină pe care sinele nostru o are de la Creație încoace înscrisă în codul genetic. În noi există harul de a primi prin arcurile reflexe ale noosului știința, Cuvântul. Parte integrantă din noi, sinele se desfășoară prin subconștient în spațiul cosmic, utilizând forțele elementelor și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i culoare și formă, iată un secret, o taină pe care sinele nostru o are de la Creație încoace înscrisă în codul genetic. În noi există harul de a primi prin arcurile reflexe ale noosului știința, Cuvântul. Parte integrantă din noi, sinele se desfășoară prin subconștient în spațiul cosmic, utilizând forțele elementelor și creând viața în fiecare celulă. Faptul de a putea crea face parte din taina prin care dorința și voința se însoțesc de armonia universală. Arcanele se devalorizează când sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Inițierea apropie și în succesivele încarnări, fiecare sub alt ascendent și altă zodie nativă, caracteristicile personalității poetului devin universale, anticipând imuabilul ciclu al poesiei 913. De aceea cosmosul, armonia devenită principiu universal nu poate să nu cuprindă prin Cuvânt esența sinelui poetic. Dar în același timp trebuie să nu uităm că lumea nu-ți datorează nimic; exista înaintea ta914. Poesia se frământă, determinând cititorul să urce, să coboare, să cunoască aspecte din acest uriaș cosmos dinafara și dinlăuntrul lui. Peste întinse
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumea de aici și cealaltă lume, iată că scriitorul își scutură pana și admite că apropiindu-se de Cuvânt, se apropie de cel care i-a fost hărăzit să fie. Cosmosul liric este în noi. Ceea ce realizează poetul este integrarea sinelui cu conștiința cosmică. Numai în mediul creației, putem trăi și realiza împlinirea menirii noastre, dintotdeauna evidențiată prin artă. Dacă privim la biografiile personalităților illuminate, ei au trăit în condiții dificile, în vremuri anormale, disperate chiar, persecutați pentru gândirea și faptele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deosebită la creatorul de artă. Poetul și dramaturgul, care invocă prin magia cuvântului geniul 959, își celebrează realizările creative în domeniul artistic în armonia inteligenței supreme cu umanitatea. Inițiat fiind, maestrul a cunoscut secretul că în liniștea minții, puterea strălucirii sinelui poate aduce iluminarea noastră. Cercetarea cugetului în adâncimea personalității umane, ca reflexie a divinității, este, deci, una dintre laturile mistice esențiale ale creatorului de artă. 26. Oglinzile interval virtual și abstract Sub cer divinele imagini vii Cugetători Privesc spre cer
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin ea înseși, fără cunoașterea dăruită genetic, fără informația venită noetic și fără Dumnezeu, creatorul și arhitectul tuturor lucrurilor. Deasupra noastră, cerul, astrele și planetele ne dau senzația că totul stă în puterea noastră și adeseori refuzăm să ascultăm ceea ce sinele ascuns ne șoptește. Trăim sub imperiul activității unui creier prin care zărim lumina. Ideile, planurile, acțiunile noastre ne determină să uităm până și de nevoile noastre. Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd minunato, e poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia, în geneza sa, duce la armonie, la comunicarea sublimă și ocultă a sinelui cu cealaltă lume. Descoperirea mesajului este tocmai minunatul dar al poeților. Mărturisesc lumină Celui care sunt, îmbrățișare și fior, cenușă și pământ. Mă tot nasc și iarăși mor catedrală din ruină. Mărturisesc lumină. E noaptea lunii pline și nimeni nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
muzicii, a poesiei, a incantațiilor religioase și schimbările fiziologice asociate lacrimilor. Substratul neurologic este reprezentarea lumii interioare și a celei exterioare într-un proces mnemic ale lobului limbic. Aceasta este partea ai cărei neuroni integrează și identifică afectivitatea și personalitatea sinelui cu mediul înconjurător. Originea vorbirii dintru început este mai mult decât o relație de comunicare mamă-copil, de combinații vocale- consoane. Sunetul primar, strigătul de separare trece în timp sub control cortical și elaborarea elementelor de prosodie în care corzile vocale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un extaz spiritual menit să-i împlinească neliniștea) reprezintă marea dezvăluire a unui adevăr incontestabil. "Și Cronos slujește la altarul din Templul Luminii și nici chiar eu nu-i pot ieși din Cuvânt"1168. Sensul uniunii cu cosmicul este regenerarea sinelui cu un influx de inspirație, totodată prin stimularea imaginației și a puterii de creativitate. Aceste valori explicate ca fiind arcul reflex noetic înseamnă, simplu, illuminarea conștienței în pofida oricărei îndoieli, inspirația lirică care dovedește un lanț practic al gândirii. De aceea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realitatea fundamentală a naturii poate fi remarcată în comunitățile religioase stricte. În acestea rugăciunile sunt direcționate către oamenii sacri, sfinții sau fericiții, deveniți astfel intermediari între credincioși și Dumnezeu, pe când în misticismul pur această intermediere dispare și comuniunea inconștientă a sinelui se realizează de la sine cu spiritul divin. Limitele gnoseologice ale poesiei se datorează limbajului sărac al omului și incapacitatea metaforei de a fi element hermeneutic traductibil pentru întreaga masă a cititorilor. Cu un efort minim, credincioșii își înalță conștiența lor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exterioare. Tu trebuie să-ți reprimi dorințele arzătoare alemateriei din care ești plămădit, având grijă de necesități cu înțelepciune și discreție, iar în lume să te porți cu dragoste și milă, în ajutorul tuturor celor aflați la nevoie. Abia atunci, sinele tău, eliberându-te de orice imaginație, privind către interiorul unui ochi inspirat și deschis pentru Adevărul etern, cu simplitate și calm va atrage pasiunea arzătoare a iubirii, o flacără de evlavie ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu, El-însuși fiind dorința
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru Adevărul etern, cu simplitate și calm va atrage pasiunea arzătoare a iubirii, o flacără de evlavie ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu, El-însuși fiind dorința devorantă a sufletului de a se contopi cu Eternitatea, un zbor a tot ce Sinele conține către libertatea Voinței divine. Și urmând astfel cu dragoste această viață de virtute, tu poți spera să ajungi la Viața de Contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul în care El se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suntem chemați să-i concepem arhitectura. Clopotul cuprinde în interiorul său un pod, curcubeul spiritual de trecere între lumi, ce conduce la pelerinajul simbolic, calea virtuții care fuge de viciu. Drumul său ar putea fi infinit, e drumul interior pentru cunoașterea sinelui și eliberarea spre sufletul universal. Dogma este calea și conduce la o binemeritată liberă gândire. Să urmăm itinerariul sufletului după moarte. E ciclul necesar și obligatoriu pentru inițiere și obținerea instrumentelor pentru accesul în ciclul renașterilor avatarice. Acest simbol al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială prin comuniune divină. Pierderea elementelor conștienței reprezintă disociația de dinainte de uniune, nunta reprezentând asumarea sufletului înainte ca el să se înalțe, etapă datorită căreia sinele poate să iasă din noapte, din haos, prin nunta întunericului născătoare de lumină. Fluxul versurilor vine cu forță de cascadă, ca un miracol revărsându-se limpede, clar, chiar dacă apa e plină de adâncuri nebănuite și este mișcată de sunetul divin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este o lume a cauzelor, majoritatea funcțiilor fizice și psihice nefiind decât efectele activităților lui. În consecință, raționamentul său este deductiv și în opoziție cu deducțiile obiective cele subconștiente sunt totdeauna exacte pentru că își iau sursa din nivelurile superioare ale sinelui care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței cosmice. Inducția ar duce la aprecieri de moment în funcționarea normală a organelor interne și ar determina decizii haotice, disarmonice, greu de imaginat. Iar timpul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un înecat 1336. Poetul reușește, deci, să folosească aceste calități pentru a accede pe scară spre mântuirea lui și a restului lumii. Un mistic, cum este creatorul de poesii, trebuie să folosească autosugestia pentru a exercita o influență nemijlocită asupra sinelui. Dacă singura modalitate de a face să dispară întunericul dintr-o cameră este de a lăsa lumina să pătrundă acolo, subconștientului îi trebuie facilitată cunoașterea binelui pentru a-i îndepărta realitatea răului. Pe creste, unde codrii îți par o cetățuie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răspunde că viața nu are niciun sens nu e cea mai mare îngustime? Daca viața nu are un sens, atunci nu cumva noi suntem cei destinați să îi dăm unul? În genere, filosofia este o modalitate de a ți căuta sinele, de a te îndrepta spre un alt nivel de cunoaștere care să îți permită „cercetarea omului și a culturilor”. Altfel spus, e nevoie de o cunoaștere, de o comprehensiune a întregului univers ce cuprinde ramura umanului, pentru a înțelege sinele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sinele, de a te îndrepta spre un alt nivel de cunoaștere care să îți permită „cercetarea omului și a culturilor”. Altfel spus, e nevoie de o cunoaștere, de o comprehensiune a întregului univers ce cuprinde ramura umanului, pentru a înțelege sinele uman. Pentru a atribui un sens, inițial e necesară o definire exhaustivă a sensului, ceea ce reprezintă un demers complex, poate chiar hazardant. Nu poți defini un sens fără a-i cunoaște determinantul care îi conferă întrega sferă de definire. Contextul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reale de conștiințe care prin transfer de sensuri previn un fenomen negativ al non-perceperii universului de idei. Astfel se creează caractere de imagini bazate pe cvasi observație. Finalul este acela al necesității acestui concept de „interdisciplinaritate”, prin sine, prin analiza sinelui poetic, depășindu-se „sărăcia esențială”, aceea a laitmotivului degradării cunoașterii. Prin transfer de metode A, B etc. valorizăm la nivelul miturilor un sistem dinamic de simboluri, arhetipuri și scheme, întrucât se utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
doar pe prima dintre ele. Spasmele lui la atingerea amintirii sunt date de frământările nedăltuite ale granitului din sufletul său. Ca în blocurile de marmura ale lui Michelangelo, ca în sonetele sale în care posteritatea a resimțit parfumul epocii regăsite. Sinele e marea cursă, pentru că nimeni nu dispune de lumina simplă a revelației fără ca înainte să fi simțit în plenitudinea lui întunericul de veacuri, întunericul în care siluetele distinse sunt confundate, iar melanjul lor creează iluzia umbrelor de cavernă. Cu cât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe probe inițiatice. Dar Făt Frumos nu uită niciodată cine e. Cititorul se întoarce mereu, pentru că nu ține minte cum să folosească peria si ștergarul. Niciodată nu vom înțelege deplin calmul acesta al poveștilor, pentru că lumea trage omul departe de sinele pe care îl revelează într-o tavă de jăratec o Sf. Duminică. Și calul e deja armăsar fără inimă. Uitarea e mânia Genarului, mânia lui pe acela care îi fură ceva fără dreptul de a o face. Uitarea bântuie mintea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
au viețuit ceva mai bizar decât ar fi trebuit. Și norma de conduită e o formă de uitare, pentru că, de vreme ce numeroasele principii invadează sfera comportamentală a individului, acesta uită în formalitatea de care dă dovadă un fel de parte a sinelui, încălcând un cod bine determinat. Eul uman e mult mai complex decât un sistem de legi pe care îl respectă cu sfințenie: fiecare cunoaște și asimilează legile care îl reprezintă în cea mai mare masură. Poate că aceasta diversitate a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înspăimântător", cum frumos se exprima Marin Preda. În aceleași cadre, ale unui întuneric primar, se plasează și începuturile vieții sociale . Nu știm când au apărut primele forme de organizare umană, după cum nu știm exact momentul când omul capătă conștiința, eul, sinele 48. De aceea ne plasăm cu aproximațiile în jurul a mii de ani. Nu știm, de asemenea, care va fi sfârșitul organizării sociale și al civilizației umane. În acest ocean de întrebări, pornind din întuneric, deschidem discuția despre om, societate, organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Diferențele între oameni apar ca ceva natural, în consonanță cu abilitățile, capacitățile, inteligența, opțiunile sau șansa fiecărui individ. Oamenii sunt liberi, iar libertatea îi pune în situația de a-și căuta fericirea (adică echilibrul pozitiv, dinamic în raport cu lumea și cu sinele) și de a-și împlini destinul așa cum dorește fiecare. Nu există confuzii în legătură cu accesul la bani, pentru că nimeni nu-și propune să impună reguli suplimentare; reguli pe care alții nu le-ar înțelege sau nu ar dori să le respecte
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]