2,658 matches
-
să se înțeleagă cu ceilalți; exersează forța creatoare divină a copilăriei, se joacă, creează cuvinte fără sens: puchulili, pachulila, titamimi... Fără sens? Nu a început așa limbajul? Nu a fost la început cuvântul și apoi sensul său? Don Avito observă singuraticele jocuri ale micuțului geniu, aceste tentative de activitate, această pâlpâire spirituală, acest parcurs în toate direcțiile prin jungla din sine ce i se prezintă a fi un nou drum. Observă ce efect îi produce când îl învață despre un purice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
mea. handicapul meu de a nu vedea ce văd alții sau de a vedea după ce ei au uitat, a făcut din mine un descoperitor perpetuu. dacă ai ști tu, îi spuneam, de cîte ori urlu eu Ťpămînt!ť ca exploratorul singuratic cînd vede la orizont pata compactă... și sînt iarăși nouă și lumea e la început? (p. 15) Singurătatea, spaima celor mai mulți dintre oamenii ajunși la o anumită vîrstă, pare să îi ofere plăceri aproape perverse Norăi Iuga. Ea îi permite să
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
să toarne vinul, Să vândă stele de mare, Măsline și citrice-n coșuri Cară în zarva voioasă. El era departe de ei, De parcă trecuseră veacuri, Ei au așteptat doar o clipă Să-și ia zborul în flăcări. Și cei dispăruți, singuratici, De lume uitați prea curând, Le este străin graiul nostru Ca limba pe altă planetă. Și totul devine legendă. Și-atunci, după mai mulți ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde mânia. Învățătura Din clipa, când în
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
cărții, am putea-o considera deschizătoare de drum în seria romanelor obsedantului deceniu, acelea care fac un proces subtil al schimbărilor brutale din perioada stalinistă și imediat post-stalinistă (deceniul șase) - o serie continuată de Păsările lui Al. Ivasiuc (1970), Marele singuratic de Marin Preda (1972), Fețele tăcerii de Augustin Buzura (1974) și încheiată în 1980 de Cel mai iubit dintre pământeni, care epuizează genul și subiectul. Sensul critic este însă la D. R. Popescu eufemizat de dezvoltările simbolice și poetice, de
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
Astăzi este dictatura monologului, dialogul este alungat din cetate. Cine mai merge pe strada viselor, cine vede scara de pe malul rîului, cine are nevoie să înțeleagă filosofia și să împărtășească experiența unuia ca Eugenio Barba, cine îi mai vede pe singuraticii artiști care înaintează prin deșertul timpului prezent căutînd zorile? Privesc coperta acestei cărți care m-a tulburat și pe care o dăruiesc celor din jur întru nevoia unui gest ritualic, de solidaritate, de înțelepciune și salvare. O imagine felliniană aproape
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
greierilor pare acum un suspect întârziat. Oile trec pe potecă, iar eu am o cireașă în gură, o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul cuc, și pe tine te-ascult, pe jos e-o grămadă de sîmburi. Soarele-alunecă-n spatele lacului, dezlipit, ca-ntotdeauna, de pământ, spre-a elibera noaptea din chingi. Pe urmele lui, lumina protestează un pic, dar își strânge lucrurile, liliecii bat
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
continuă să fie un oraș fascinant. Pamuk scrie acum un roman, care se numește Muzeul inocenței, pe care așteptăm să-l citim și să-l traducem. Este un roman la care el muncește de ani de zile. Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaianța unui om de lume, preferă biroul și camera lui în care să petreacă zile în șir, să citească și să scrie." Ei, toți scriitorii preferă asta, dar numai unii și-o pot permite... Revizuiri Pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
Elena Badea Victor Slav, celebrul prezentator al rubricii Vremea din cadrul Știrilor Pro Tv, este foarte mândru că, începând de astăzi, pe marile ecrane este un aventurier singuratic și în același timp om de știință excentric în animația Tarzan 3D. După ce i-a dat glas lui Superman în animația MAREA AVENTURĂ LEGO® cu doar o lună în urmă, Victor Slav se face auzit din nou pe marile ecrane
Victor Slav se laudă cu rolul de aventurier singuratic by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71364_a_72689]
-
o va găsi în trenul de Sinaia. Primul volum al romanului Moromeții este o revenire mărturisită la familia scriitorului. întrebarea care se ivește acum este dacă al II lea, apărut cu o întârziere de 12 ani, în 1967, romanele Marele singuratic (1972) și Delirul (1975), prin reluarea unor personaje și prin punerea în evidență a unor relații, pe care nu le-a dezvoltat suficient în primul volum al romanului Moromeții (nici nu avea cum!), alcătuiesc o cronică de familie sau, cel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
a plăti cotele, abuzuri ale administrației locale, care vrea să obțină chitanța nr. 1 de predare a obligațiilor către stat, prezentarea evenimentelor se face permanent din interior, avându-se grija detaliului. întocmai ca în romanul Moromeții, în Delirul și Marele singuratic este surprinsă istoria într-un moment de cumpănă. în plus, Delirul rămâne, înainte de toate, o meditație asupra momentelor tulburi ale istoriei. Relațiile familiale trec în plan secund, deoarece prefacerile istorice și sociale cunosc un adevărat delir ce va avea reverberații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
apărat, în cazul lui Ilie Moromete familia, nucleu dezvoltat parcă pe principiul cercurilor concentrice, printr-o cuprindere perspectivistă a romanelor ce preiau preocuparea pentru refacerea acestui „paradis pierdut”. Care este impresia creată de începuturile celor două romane, Delirul și Marele singuratic, după ce al doilea volum al romanului Moromeții, prin dispariția lui Ilie Moromete, condamnă la moarte o lume configurată atât mitic și istoric, cât și epic? Răspunsul se află în compararea incipitului celor două romane: și . Ce deosebire este între aceste
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
sau al părții a treia () și începutul părții a doua din al doilea volum al Moromeților () sau al părții a cincea din același volum () nu indică alte personaje sau spații, cu anticiparea altor problematici decât cele din Delirul sau Marele singuratic. Privite astfel, din perspectiva reluării destinului unor personaje, deoarece între primul și al doilea volum al romanului Moromeții par să lipsească niște pagini istorice, cele două romane aduc piesele lipsă ale jocului de puzzle pe care îl propune Moromeții în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
înfrumusețată sau sărăcită, față de mersul evenimentelor, autorul ar avea o datorie morală, deoarece aceasta fusese trăită, înregistrată în aspectele ei lăuntrice, iar el trebuia să devină ecoul ei. Ca memorie a istoriei, romanul Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții, a fost profund meditat în Marele singuratic și apoi expus în Delirul. M. Preda
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții, a fost profund meditat în Marele singuratic și apoi expus în Delirul. M. Preda pare să încadreze adevărul istoric într-o etichetă la care a ajuns printr-un îndelung proces meditativ, declanșat de o întreagă experiență a lumii valorificată metaforic păgânismul: Așternerea peste satul românesc a acestei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
tradițională a satului, familia este un model de organizare a vieții, o unitate de măsură, o lume închisă în sine, o forță care asigură regenerabilitatea ființei. Perspectiva moromețiană asupra modului de întemeiere a unei familii este prezentată în romanul Marele singuratic și îmbracă într-un filon metafizic: Nu este această mentalitate un preambul pentru mitul fericirii prin iubire dezvoltat cu atâta substanțialitate de M. Preda în Cel mai iubit dintre pământeni ? în romanul Moromeții există două perspective asupra modului de constituire
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
nu este singular în primul volum al romanului. Aceeași viziune este împărtășită în modul de întemeiere al familiei lui Boțoghină: O altă perspectivă urmărită pe o vastă întindere, a celor două volume și a celor două romane, Delirul și Marele singuratic, este a celei de-a doua căsătorii a lui Moromete, cu Catrina, sugestie a familiei hibride, pândită permanent de pericolul disoluției. Cel de-al doilea volum al romanului Moromeții dezvăluie, însă, și cum fusese întemeiată prima căsătorie a lui Moromete
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
am observat că nu prea vedeam asemănare. "Ba nu, spunea ea, așa-l văd pe tata tânăr, plin de planuri, adunîndu-se cu colegii de vârsta lui. Mai târziu, când Tudorel va fi matur, se va face mai tăcut și mai singuratic, începînd să lucreze." Am râs când mi-a spus că a observat asemănarea și mai bine cu prilejul tunderii în cap a lui Tudorel, nu știu în ce împrejurare. Îi era frică să nu-ți vină cumva ideea să-ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult. Te deranjează dacă vorbesc despre asta? — Continuă! Nu poți discuta cu mulți oameni, dar eu am chibzuit. Acum tu încerci să chibzuiești și asta mă interesează. Spune ce dorești. Lanark era mulțumit și enervat totodată. Era îndeajuns de singuratic încît să se simtă flatat atunci cînd lumea i se adresa, dar îi displăcea tonul condescendent. — Nu sînt prea multe de spus, zise el cu răceală. — Dar de ce îți place lumina zilei? Avem suficientă lumină cu mijloacele obișnuite. — Pot măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o încăpere întunecoasă. — Unde vrei să mă duci? întrebă el. Gura se închise și se întunecă la colțuri. Văzu că dispare, și asta însemna că îl va lăsa pe culmea unui deal dintr-un oraș mai steril și mai singuratic decît orice prăpastie. Stai! strigă el. O să vin! Gura deveni clară din nou. — Cum să vin? întrebă el cu umilință. îi răspunse. Cînd sunetul nu-i mai zgîrie dureros urechile, își dădu seama că spusese: — Gol, cu capul înainte. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire pentru că atîția oameni se preocupau de singuraticul de el și îi salută cu două degete. O privitoare plecă de pe margine și dispăru în spatele acoperișurilor. Thaw închise ochii și și-o imagină coborînd pe străzi ca o picătură de apă care lunecă pe marginea unui lighean, apoi traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsești un mod de a o obține singur. — Dar am nevoie de bani. Mă sfătuiești... să fur? — Poate. Nu știu. Dar fii atent ce faci. Nu m-am întîlnit cu poliția încă, dar bănuiesc că sînt destul de eficienți cu pungașii singuratici. Dacă te hotărăști să faci ceva, fă-o împreună cu alții care au aceleași gînduri. Poate c-ar trebui să organizați o grevă, dar nu intrați în grevă pentru bani. Inamicii voștri înțeleg mai bine banii decît voi. Intrați în grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea întins și era încălzit de satinul tare. Fața îi era cufundată într-un ochi de aer rece și înviorător ca un ochi de apă. La orizont văzu un munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru în formă de pasăre, aruncînd o umbră cît o scamă, păru că-i traversează una din laturi. Mai tîrziu, cînd vîrful și prăpăstiile muntelui pluteau cremoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre în ele. O auzi oftînd și adresîndu-i-se: Aș dori să fii mai atent. Se întoarse și o văzu pe lady Monboddo. Fața ei părea mai tînără, mai gravă și mai singuratică decît și-o amintea. Sînii îi erau mai mari și o rochie pînă în podea, din tapiserie rigidă cu modele de lei și unicorni, o făcea să arate ca un stîlp. Lanark îi zise cu bucurie: — Catalizatoarea! Asta-i meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]