5,099 matches
-
o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci o condiție a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se impune - prin aceasta - ca structura lingvistică specifică în (și prin) care nivelul lexical al limbii se include nivelului sintactic, pe care, de altfel, îl construiește, prin dezvoltarea unei relații sintactice: cartea ¬ elevului cad frunzele Cum relația sintactică (relație de tip heterosintagmatic, în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se impune - prin aceasta - ca structura lingvistică specifică în (și prin) care nivelul lexical al limbii se include nivelului sintactic, pe care, de altfel, îl construiește, prin dezvoltarea unei relații sintactice: cartea ¬ elevului cad frunzele Cum relația sintactică (relație de tip heterosintagmatic, în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurale (propoziție, frază), se impune - prin aceasta - ca structura lingvistică specifică în (și prin) care nivelul lexical al limbii se include nivelului sintactic, pe care, de altfel, îl construiește, prin dezvoltarea unei relații sintactice: cartea ¬ elevului cad frunzele Cum relația sintactică (relație de tip heterosintagmatic, în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din termeni cu dezvoltări diferite (sau situate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de altfel, îl construiește, prin dezvoltarea unei relații sintactice: cartea ¬ elevului cad frunzele Cum relația sintactică (relație de tip heterosintagmatic, în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din termeni cu dezvoltări diferite (sau situate pe nivele diferite de dezvoltare sintactică: termen sintactic-unitate lexicală, termen sintactic-unitate sintactică (propoziție): (1) (2) „Am cules numai merele coapte.” „Am cules numai merele care erau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din termeni cu dezvoltări diferite (sau situate pe nivele diferite de dezvoltare sintactică: termen sintactic-unitate lexicală, termen sintactic-unitate sintactică (propoziție): (1) (2) „Am cules numai merele coapte.” „Am cules numai merele care erau coapte.” care se copseseră.” În interiorul sintagmei, termenii se situează pe diferite poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din termeni cu dezvoltări diferite (sau situate pe nivele diferite de dezvoltare sintactică: termen sintactic-unitate lexicală, termen sintactic-unitate sintactică (propoziție): (1) (2) „Am cules numai merele coapte.” „Am cules numai merele care erau coapte.” care se copseseră.” În interiorul sintagmei, termenii se situează pe diferite poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cules numai merele care erau coapte.” care se copseseră.” În interiorul sintagmei, termenii se situează pe diferite poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copseseră.” În interiorul sintagmei, termenii se situează pe diferite poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește, la acest al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește, la acest al doilea nivel, al frazei, un alt strat semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește, la acest al doilea nivel, al frazei, un alt strat semantic, corespunzător funcției sintactice realizate propozițional: Vreau să plec la Veneția. Expresie lingvistică a interpretării și a reacției la realitatea extralingvistică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește, la acest al doilea nivel, al frazei, un alt strat semantic, corespunzător funcției sintactice realizate propozițional: Vreau să plec la Veneția. Expresie lingvistică a interpretării și a reacției la realitatea extralingvistică, pe care se întemeiază „obiectul” comunicării sau atitudinea locutorului față de interlocutor, enunțul este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Vreau să plec la Veneția. Expresie lingvistică a interpretării și a reacției la realitatea extralingvistică, pe care se întemeiază „obiectul” comunicării sau atitudinea locutorului față de interlocutor, enunțul este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectul” comunicării sau atitudinea locutorului față de interlocutor, enunțul este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de altă parte, imposibilitatea unităților de la nivel lexical de a comunica întreguri semantice impune realizarea la nivel sintactic a complementelor semantice necesare. Verbul a răsări, de exemplu - termen lexical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de altă parte, imposibilitatea unităților de la nivel lexical de a comunica întreguri semantice impune realizarea la nivel sintactic a complementelor semantice necesare. Verbul a răsări, de exemplu - termen lexical care implică raportarea conținutului său semantic la o cauză/origine -, întrebuințat ca predicat, își completează planul semantic prin realizarea funcției sintactice de subiect: un substantiv care să exprime lexical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a comunica întreguri semantice impune realizarea la nivel sintactic a complementelor semantice necesare. Verbul a răsări, de exemplu - termen lexical care implică raportarea conținutului său semantic la o cauză/origine -, întrebuințat ca predicat, își completează planul semantic prin realizarea funcției sintactice de subiect: un substantiv care să exprime lexical această origine, cauză etc. Răsare soarele. A răsărit inul. Relațiile sintactice se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical care implică raportarea conținutului său semantic la o cauză/origine -, întrebuințat ca predicat, își completează planul semantic prin realizarea funcției sintactice de subiect: un substantiv care să exprime lexical această origine, cauză etc. Răsare soarele. A răsărit inul. Relațiile sintactice se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul relației sintactice. Dintre cele cinci tipuri de relații sintactice, numai primele două (interdependența și dependența) determină dezvoltarea unor funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin realizarea funcției sintactice de subiect: un substantiv care să exprime lexical această origine, cauză etc. Răsare soarele. A răsărit inul. Relațiile sintactice se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul relației sintactice. Dintre cele cinci tipuri de relații sintactice, numai primele două (interdependența și dependența) determină dezvoltarea unor funcții sintactice specifice. O situație specială prezintă o anumită variantă a relației de apoziție. În interiorul relației de interdependență, se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect: un substantiv care să exprime lexical această origine, cauză etc. Răsare soarele. A răsărit inul. Relațiile sintactice se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul relației sintactice. Dintre cele cinci tipuri de relații sintactice, numai primele două (interdependența și dependența) determină dezvoltarea unor funcții sintactice specifice. O situație specială prezintă o anumită variantă a relației de apoziție. În interiorul relației de interdependență, se dezvoltă două funcții: predicatul și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această origine, cauză etc. Răsare soarele. A răsărit inul. Relațiile sintactice se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul relației sintactice. Dintre cele cinci tipuri de relații sintactice, numai primele două (interdependența și dependența) determină dezvoltarea unor funcții sintactice specifice. O situație specială prezintă o anumită variantă a relației de apoziție. În interiorul relației de interdependență, se dezvoltă două funcții: predicatul și subiectul. Predicatul este concretizarea predicației, funcție esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se diferențiază între ele după tipul și gradul de solidaritate dintre termenii sintagmei. Instituirea și expansiunea funcțiilor sintactice depind de tipul relației sintactice. Dintre cele cinci tipuri de relații sintactice, numai primele două (interdependența și dependența) determină dezvoltarea unor funcții sintactice specifice. O situație specială prezintă o anumită variantă a relației de apoziție. În interiorul relației de interdependență, se dezvoltă două funcții: predicatul și subiectul. Predicatul este concretizarea predicației, funcție esențială în organizarea și funcționarea enunțului lingvistic ca mijloc de cunoaștere, verificare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substitut) atras în sfera de desfășurare a predicației. Este condiție (relativă) și consecință (absolută) a situării predicatului în interiorul unei sintagme bipolare verb-nume: „Din cer a venit un cântec de lebădă.” (L. Blaga) În interiorul relației de dependență se dezvoltă cinci funcții sintactice. Identitatea lor este determinată, pe de o parte, de natura morfologică a regentului, pe de alta, de raportul semantic în care termenul subordonat, purtător al funcției, intră cu regentul. În sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]