3,963 matches
-
uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul etaj, o fereastră de la apartamentul tânărului doctor Abraham Epstein. Și el era licurici. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
iubeam cuiburile și aveam nevoie de ele. Dar, oricum, un minut sau două, Helga și cu mine ne-am simțit ca Noe și soția lui pe Muntele Ararat. Nu există o senzație mai plăcută. Și apoi au răsunat din nou sirenele pentru alarmă antiaeriană și ne-am dat seama că suntem niște oameni obișnuiți, că lipseau porumbelul și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și era îmbrăcată de sus până jos în iederă. Cum Magda stătea cu spatele la mine, nu mi-am dat seama ce înseamnă gesturile pe care le făcea cu mâna. S-a întors: își aprinsese o țigară. În aer plutea sunetul unei sirene îndepărtate, ca fluieratul unui om fără griji. Atunci bătrânul a ieșit la lumină și s-a apropiat. Ceea ce urmează e un lucru care m-a bulversat, dar, îmi zic, nu intră în responsabilitățile mele și nu e cazul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eforturile de reanimare a tânărului ciclist. Într-o măsură mai mică sau mai mare, se simțea responsabilă, lucru observat cu promptitudine de un infirmier. Nu a fost nimeni vinovat, doamnă, i-a spus el punându-i o mână pe umăr. Sirena ambulanței făcea o gălăgie prea mare, ceilalți lucrau aplecați asupra trupului însângerat și Kristine s-a zăpăcit cu totul. Până la spital, a plâns neîntrerupt. Când, în cele din urmă, mașina s-a oprit și ușa din spate s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându-i-se asemenea unei sirene sex simbol dintr-un film mut. — După asta trebuie să mă duc la secția de poliție, suspină ea, să dau declarația. Mi-e așa de frică, că abia mă pot concentra, scena n-a ieșit deloc și toată lumea e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
virginitate nu știa prea multe. Nu dăduse niciodată peste o femeie virgină. Cu vreme în urmă, îl preocupase chestiunea. Unde și când se inițiau? A ajuns chiar să creadă că virginitatea era un mit: legende din alte timpuri, cum erau sirenele, vrăjitoarele sau amazoanele. Nu se putu împiedica să nu zâmbească... Va întâlni oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În urma lui. — Bonsuan, zise Brunetti, bucuros să-l găsească la cârmă, du-ne aproape San Stae, la palazzo-ul ăla nou, lângă Palazzo Duodo. Nu era nevoie ca Bonsuan să mai pună vreo Întrebare: teama lui Brunetti era contagioasă. Apăsă butonul sirenei cu două tonalități, Împinse maneta În față și roti barca spre canal. La capătul lui, coti În Rio San Giovanni Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nu era nevoie ca Bonsuan să mai pună vreo Întrebare: teama lui Brunetti era contagioasă. Apăsă butonul sirenei cu două tonalități, Împinse maneta În față și roti barca spre canal. La capătul lui, coti În Rio San Giovanni Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui Canal, ratând la mustață un taxi și trimițând pe ambele părți câte-un val violent care lovi bărcile și clădirile. Goniră pe lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să fie un adevăr departe de realitate. Portocaliul aprins al vestelor ce îmbrățișau oamenii veniți să ne acorde primul ajutor mă orbi preț de o secundă, făcându mă să-mi șterg ochii înlăcrimați cu mâinile mele rănite. Sunetul asurzitor al sirenelor de poliție creau un ecou în mintea mea, amplificându-se. Priveam îngrozită scena din fața mea, mintea mea cedând la impulsurile ce le simțeam străpungându mi coloana. Doamne, te rog, te rog, te rog mult Doamne... Repetam fără oprire acele cuvinte
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
de o vacanță. Șase luni de pauză, a continuat ea aplecându-se în față. Drăguța mea, asta se poate aranja. Nu trebuie decât să ceri. Nu, mulțumesc. Alice a înghițit în sec, dintr-odată tentată. Dar trebuia să ignore vocea sirenei. Acceptase să se mărite cu Jake. Și acceptase să meargă înapoi acasă. —Ei, sper să-ți meargă bine, a spus acritura, dând încet din cap de la stânga la dreapta și retur. Copiii sunt un pas important. O, Doamne! Sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mână își ținea șervetul pe genunchi, iar pe cealaltă a început s-o agite frenetic. —Laura! Aici! Când și-a auzit numele, Laura s-a întors. —Ei! Iată-i pe cei doi! a declarat ea cu o voce de sirenă de ceață, pe care Hugo și-o amintea de la cursul prenatal. Când Laura a început să țopăie către ei, Hugo a observat că decolteul continua să fie trăsătura ei cea mai distinctivă. La fel de agresiv, amenința să facă să sară toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la spital. Paramedicul a bătut cu degetul în geamul care despărțea spatele ambulanței de partea unde stătea șoferul. Hugo a realizat, surprins, că femeia era cea care conducea. El își închipuise întotdeauna că ambulanțele gonind cu viteză maximă și cu sirena pornită erau conduse de bărbați. Chiar când bărbatul cel solid a închis ușile mașinii, pe dinafară s-a auzit un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii lărgiți, ciufulită și gâfâind. —Așteptați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
partea din stânga-jos a ecranului, deschise meniul de start și se poziționă deasupra butonului shut-down. După câteva secunde, displayul se stinse, iar viața merse mai departe. Odată cu ea, decisă să plângă îndelung, precum o bocitoare profesionistă, ploaia se înteți... O sirenă sparse atmosfera, iar câțiva vecini, protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc... 5 Vru să se desprindă de balustrada podului, însă simți cum... ceva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi se prăbuși în noroi, în timp ce Magicianul se apleca deasupra lui pentru a-i pune ziarul pe față. În cealaltă mână ținea ceașca de ceai. Aburea. 8 Văzu laptopul. Apoi auzi sirenele. Duse mâna către locul unde fusese lovit de glonte și simți o durere surdă. Încercă să surâdă. Dar nu reuși. Se apropie de fereastră, lăsând în urma sa urme de noroi și apă, trase perdeaua și privi către casa Vecinului. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl opresc... totuși, el începu să coboare pe o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el un gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti o voce din lăuntrul lui. Înfricoșat bătrânul alungă acele gânduri negre ca pe ucigătorul surâs al Sirenei... care pândește sufletele slăbite. Se ridică de la fereastră și începu să meargă prin cameră. Se simțea ca bolnav, dar, nu dezarma... nu se lăsa pradă bolii. Lupta cu boala, nu vroia să cedeze. Și , din nou divagări, amintiri și imagini
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ardea orașul, străzile erau pline de oameni alergînd, femeile țipau. Sirenele sunau din toate părțile; cîteva elicoptere, care se Învîrteau năuce - În unul dintre ele, poate, se afla chiar regina -, tot pierdeau Înălțime, pînă cînd au luat foc, aproape toate odată. Au picat În alte flăcări; jos ardeau case, mașini, oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
model pentru fiii lor adolescenți; un viking aproape trecut de prima tinerețe, solitar, care nu umbla pe corăbii - se duseseră vremurile, nici nu-i plăcea marea, Învățase să Înoate tîrziu, pe la paisprezece ani, nu prea bine, prima lui prietenă, o sirenă, Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta; ani de-a rîndul, cu banda lui de rockeri pe roți, terorizase - mult spus - un cartier, uneori chiar Încă două, Învecinate; vreo cincisprezece
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Într-un subconștient colectiv, lumea era ca În basmele lui, plină de soldăței de plumb și de fetițe cu chibrituri. Danemarca ar fi fost În stare să pornească un război Împotriva țării care ar fi dorit să-i răpească Mica sirenă, statuia ivită la malul mării tot dintr-o poveste a aceluiași ubicuu Andersen. Danemarca, ziceau unii, suferea acum din cauza nodulului Christiania, crescut chiar pe fața strălucitoare a capitalei; fuseseră Încercate tot felul de tratamente, nimeni nu Îndrăznise să Îl extirpe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
colectivă; iubiți; ce făcuseră sau nu făcuseră ei cîndva cu sexul lor nu avea nici o importanță... Și Ceaikovski; rusul iubise bărbații; cum ar fi fost lumea fără Lacul lebedelor? Thomas, cu femeile; s-ar fi putut spune că doar Mica sirenă scăpase de avansurile sale; În mintea lui poate se petrecuse și asta, În gînd era posibil orice; nici un rege nu putea interzice unora dintre supuși să se gîndească Într-un anume fel la regină sau să aibă vise erotice În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați, le-a vorbit despre Sfînta Antonia, protectoarea orașului, de curînd canonizată, În secret. Au verificat, orașul era neprotejat de sus, doar dinspre mare, sirena de bronz, mai puternică decît o armată, era la locul ei. După noaptea petrecută cu Jesper, Thomas se mai liniștise. Durerile de cap și de stomac erau exact ca În bătrînețea invocată de Castor, nu exagerase prea mult. La treabă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spart și oglinda retrovizoare. M-a lovit cu bara de protecție. Oglinda a agățat-o cu lada. Norocul omului aceluia, că altfel intra drept în el. După ce m-a ciocnit, a trecut mult pe stânga, altfel... A fost întrerupt de sirenele a trei mașini: două de poliție și una de salvare. Au sosit aproape simultan, din direcții diferite. Grupul de curioși se mărise ca din senin. Se vorbea mult și se gesticula și mai mult. S-a făcut tăcere când s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
secundă, să se desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca un cântec de sirenă... Da, de sirenă, pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca un cântec de sirenă... Da, de sirenă, pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată... Lipită strâns de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]