2,969 matches
-
Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl făceau. Mula, care avea oameni în poliție, i-a cercetat pentru ce sânt în pârnaie și le-a spus că dacă ung osiile pe unde știa el, scapă mai ieftin, că mărturisiseră. Comisarii aduceau grefierii la anchete. Aceștia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A strigat și la negustor: Să-mi dai un butoi cu vin și o căruță, plătesc! Uite, cât vrei? Na! Și-a pus tot ce-avea la el pe masă. Sutele albastre i-au luat ochii cârciumarului. A pus o slugă de-a înșeuat o droașcă de-o avea, a suit butoiul cerut pe șleauri și-a desfăcut cepul. Pungașii și curvele s-au cățărat pe unde-au putut, nedumeriți, dar speriați de glasul grozav al Stăpânului care poruncea. - Mînă! a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând din pieptul lui uriaș. 305 - Zi, d-ăștia mi-ești, ucenicule? Îi trecuse oboseala. La șoseaua Mandravelei, dăduse sluga cfr-ciumarului la o parte și mânase el caii. Trap i-a adus. Nu mai putea să rabde gândul de a-l ști pe Paraschiv în brațele ibovnicei. Îi părea rău că nu 1-a omorât, acolo, la circiumă, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să impună, în sînul unei colectivități, o doctrină inedită. Vom numi această fază ca fiind revelația. Moise a revelat evreilor o religie care urma să facă din ei poporul unei singure divinități. Dar cum e stăpînul, așa e și sluga. Nici evreii nu erau făcuți dintr-un metal mai nobil decît egiptenii și nu suportau fără a mormăi morala strictă și interdicțiile aduse de monoteism. Nu renunțau cu ușurință la idolii lor și la magie. De asemenea, nu prea înțelegeau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Taylor Millxe "„Mill,JohnStuart", prietena și, ulterior, soția acestuia, care a scris Enfranchisment of Woman (Emanciparea politică a femeii, 1851, publicată anonim). Urmând în bună măsură ideile lui Taylor, Millxe "„Mill,JohnStuart" consideră că femeile sunt tratate ca sclave și slugi, sunt sexul oprimat și că subordonarea unui sex de către altul este un lucru condamnabil. Ceea ce numim „naturaxe "„natură" femeii” este o creație artificială. Femeile trebuie să aibă drepturi egale cu bărbații. Millxe "„Mill,JohnStuart" a fost primul parlamentxe "„parlament"ar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sensul politicilor de gen și al condiției femeilor, comunismul a tins să fie „emanciparexe "„emancipare" prin muncă” și prin independență economicăxe "„independență economică" față de bărbați. Dar combinația patriarhatxe "„patriarhat" de statxe "„patriarhatdestat" - patriarhat tradiționalxe "„patriarhat tradițional" a transformat femeile în slugi la doi stăpâni: la partidul-statxe "„stat" și la bărbat, prin dubla zi de muncăxe "„dublazidemuncă" și prin păstrarea intactă a rolurilor de gen în familiexe "„familie". Pe deasupra, bărbații erau doar supușii statului ca „oameni” generici, femeile erau supuse și ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune la curent cu rînduiala stihurghiriei, traduce noima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răspîndită și cea mai puternică dintre figurile iubirii. Oriunde am deschide cărțile, dăm peste voința, am zice scelerată de n-am cunoaște bine resorturile ei, de sclavie. Relația dintre subiectul amoros și obiectul erotic este aproape În exclusivitate relația dintre slugă și stăpînă (cu varianta tiran). A deveni rob, a căpăta statutul de vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A deveni rob, a căpăta statutul de vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În aceste Adaosuri. Decorul este acela al orașului balcanic: caleașcă, țigani care gonesc muștile, bărbați Îmbrobodiți, slugi umile și un rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum să-i ai Tot cu același bine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
crez și acum să-i ai Tot cu același bine. Nu zic că ședeai pe bani Și umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nedesăvîrșirea Începutului... Înțelepciunea lumii stă mărturie: „Știut este că tot Începutul nu este desăvîrșit: toate lucrurile de la Începutul lumii astfel au mers și astfel o să meargă, unii adică Începîndu-le, alții mai Îndreptîndu-le, și alții desăvîrșindu-le...”. Dar el, Anton Pann, preaplecata slugă, În ce categorie intră? Negreșit În a doua cu tendință spre a treia. El prelucrează, preface și tinde să desăvîrșească lucrurile Începute de alții. Este simptomatic faptul că Pann nu se plînge de puținătatea, imperfecția instrumentelor de expresie. El are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ești o lămăie. Acea materie suflată în viață , sufletul, se chinuie, săngerează și țipă. De aceea îngerii bastarzi trec drept o cantitate neglijabilă, nu rezistă! Și pleacă umili către acea casă de nebuni roșie. Cei care rezistă sunt doar niște slugi ale Morții căci nu sunt nici atăt de buni să merite Raiul și nici atăt de răi să merite Iadul. Gavriel era un supraviețuitor și o slugă căt și o portocală! Aici jos: Era o noapte de iarnă în care
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
umili către acea casă de nebuni roșie. Cei care rezistă sunt doar niște slugi ale Morții căci nu sunt nici atăt de buni să merite Raiul și nici atăt de răi să merite Iadul. Gavriel era un supraviețuitor și o slugă căt și o portocală! Aici jos: Era o noapte de iarnă în care ningea abundent cu fulgi lăptoși ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice și de jale ale naturii nu-l impresionară pe Ștefan, ce străpungea cu privirea sticla
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
o formă în mine, ca văzând frumusețea Ta cea negrăită, să cuget la ea pururi și să pot uita toate lucrurile văzute. Dăruiește-mi slava pe care ți-a dăruit-o Ție Tatăl, o, Milostive, ca devenind asemănător Ție, din slugă să devin fiu al Tău, să rămân cu Tine acum și pururi și în vecii vecilor. Amin<footnote Idem, Țelul vieții creștine, Traducere de Arhimandrit Paulin Lecca după Episcopul Veniamin Mîlov,în col. „Comorile pustiei”, vol. 13, Editura Anastasia, București
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de mâncare de morcovi cu o litră de zahăr pisat și cu zeamă de la două lămâi. Madam Valsamaky o găsi extravagantă și veșteji pretenția bărbaților de a se amesteca în chestiuni culinare. Printr-o simplă deviație, fiind vorba de o slugă bătrână pricepută în anumite mâncări, de care aminti Pomponescu, trecură la tema fidelității, și de aci, printr-un salt firesc, dar totuși surprinzător, la încrederea în tratatele de pace. Smărăndăchioaia întrebă atunci: - Domnule Pomponescu, ce spuneți, oare o să fie război
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pășit în ogradă și am intrat în tinda localului. Frica mea cea mare era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face de râs. Din fericire, în sală am găsit o femeie stând pe o bancă, o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat-o dacă primarul e înăuntru și i-am poruncit să stea pe loc. Deschizând ușa cancelariei, am dat de două persoane, primarul și un secretar, părând mai degrabă niște bieți impiegați de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiindcă suspectează pe alții, bănuiește prejudecata lor. A avut o copilărie altfel decât a noastră, vede lumea puțin cam înrăit. A fost orfan de părinți aproape din leagăn și l-au crescut unul și altul, mai mult ca pe-o slugă decât ca pe-un copil. Seminarul nu l-a făcut din vocație, ci fiindcă l-a îndemnat o rudă preot, ca să scape de el din casă. El n-a cunoscut viața de familie, n-a avut un cămin sigur, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primind de la el instrucții și nume utile. Trecând peste concesiile necesare pe care le făcu moralmente Hangerlioaica, întîmplarea revelă în ea instincte de șef de bandă. Prințesa nu s-ar fi codit ca din mașină, cu secretarul alături, asistată de slugile sale, să ia cu asalt curtea, în cazul când ar fi crezut posibil acest lucru. Era inteligentă și temerară totdeodată, trecând repede de la aroganță la convorbirea convențională. Multe decenii de calm împiedicase manifestarea spontană a vocației Hangerlioaicăi, acum mirosul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
faptul că “naturalismul constituie punctul vulnerabil din doctrina egalitaristă”, reacționănd cu dispreț și batjocură. Argumentul lui Platon se bazează pe presupoziția potrivit căreia, “tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naște negreșit inechitatea”. De aceea, un cetățean nu este egal cu slugile sale, cu “muncitorul manual care e mai curănd aidoma unui animal”. Totodată, Platon introduce în operă sa Mitul Săngelui și Gliei, potrivit căruia: “Zeul... a amestecat aur în facerea acelora dintre voi în stare să conducă... Citi le sunt acestora
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
și la crimă ne impune rezerva acestui ,,aproape’’. Autorul nu-i face portretul fizic, dar îi împrumută o trăsătură semnificativă: privirea crucișă. Blândă și supusă până la căsătorie, ea se arată de a doua zi aprigă ,,ca o leoaică’’, amenințându-și slugile cu strașnice porunci și umilindu-și soțul în ochii acestora, cu cuvintele: ,,Și să mai știți că cu Ianuloaia n-o să vă meargă cum vă merge cu prostul de Ianulea’’. Bunătatea este confundată de Acrivița cu prostia. Ea știe că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-și soțul în ochii acestora, cu cuvintele: ,,Și să mai știți că cu Ianuloaia n-o să vă meargă cum vă merge cu prostul de Ianulea’’. Bunătatea este confundată de Acrivița cu prostia. Ea știe că are ,,toane’’ și-și avertizează slugile să țină seama de ele: amenință cu bătaia și cu poliția, adică cu îndoita constrângere nedreaptă constrângere nedreaptă, a timpurilor în care neofeudalitatea fanariotă depășise asprimea feudală, reeditând parcă brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie cu ,,ifos’’ ciocoiesc, stă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-și căpătuiască frații și surorile ,,ififlii’’ ca și tatăl ei. Ca să-l țină sub papuc pe kir Ianulea, Acrivița simulează și gelozia, ale cărei reprimări sunt din cele mai exasperante, mai ales că soțul este cu totul nevinovat. Acrivița pune slugile să-l spioneze pe Ianulea, le concediază pe cele care nu au ce raporta și silește astfel pe celelalte, până la urmă, să depună mărturii mincinoase împotriva unui soț ideal. Dumneaei, ,,țipa, ocăra și blestema’’, iar dumnealui ,,asculta, înghițea și tăcea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Continuând incursiunea în Vechiul Testament, menționăm și o relatare de Sfântul Ambrozie al Milanului care aduce în memorie cele întâmplate în Vechiul Testament cu Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, care, lepros fiind, își căuta vindecarea. Acesta a fost trimis de Elisei, prin sluga acestuia, să se scufunde de șapte ori în Iordan - aceasta preînchipuia Botezul creștin -, și a fost vindecat, chiar dacă l-a încercat și o mică neîncredere: „Să te învețe citirea luată din cartea Împăraților (IV Reg. 5). Era un sirian (numit
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]