2,424 matches
-
Creangă. Devin prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieșene. E cea mai frumoasă amiciție din istoria literaturii române. Eminescu îl determina să scrie și-l introduce în cenaclul Junimii. Citește Soacra cu trei nurori ăpublicată la 1 oct. 1875 în Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Țicău, gustând cu plăcere sarmalele făcute de Tinca
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ăba și străini, prin traduceri). Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e și timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrăjit a făcut ca în 1883 amândoi să se îmbolnăvească și să nu mai scrie nimic important, după acest an. După Soacra cu trei nurori, Creangă publică în Convorbiri literare: Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moș Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Amintiri din copilărie ăprimele trei părți, a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ă1839-1889), este „epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru-. ăG. Ibrăileanu) Prieten bun cu Eminescu, Creangă creează o operă extrem de unitară sub raportul conținutului și al mijloacelor artistice, opera sa este alcătuită din povești ă„Punguța cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Povestea porcului, Harap-Alb-), povestiri ă „Inul și cânepa, Moș Ion Roată și Unirea-), nuvele ă„Moș Nechifor Coțcariul-) și romanul „Amintiri din copilărie publicat în „Convorbiri literare-. În Amintiri din copilărie este relevată evoluția tânărului de la primii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
această operă cristalizează existența, credințele, datinile, morala și filosofia poporului român, Ion Creangă fiind "poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune" ăGeorge Călinescu).Creația literară a Iui I. Creangă cuprinde: lucrarea memorialistică "Amintiri din copilărie", poveștile ă"Soacra cu trei nurori", "Dănilă Prepeleac", " Povestea lui Stan Pățitul", "Povestea lui Harap-Alb" , povestirile ăInul și cămeșa", " Povestea unui om leneș", " Prostia omenească" și narațiunea "Moș Nichifor Coțcariul" pe care autorul a subintitulat-o "povestire glumeață". În ansamblul ei, această operă prezintă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ca viața, schimbători ca ea, naturali ca rădăcinile ei, de care nu se pot desprinde" ăPompiliu Constantinescu); autorul ridică particularul la nivelul universalului: copilul universal și mama universală ădin "Amintiri ...") vor avea ca pendant personajele cu caracter exemplar din povești: soacra ca esență a răutății, baba ca esență a zgârceniei, prostul care are noroc, leneșul, "sublim" s.a. alcătuiesc o galerie cu trăsături îngroșate, până la imaginea unei lumi în care s-a instaurat ―Prostia universală ă"Prostia omenească"); stilul și limba se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fiind poreclit "Ion Torcălău"); mersul cu uratul, în Ajunul Anului Nou, hramurile bisericii când "se ținea praznicul câte o săptămână încheiată", ospățul căpătând dimensiuni uriașe. Aspectul etnografic nu lipsește nici din povești. Bunăoară, dupa ce și au bătut de moarte soacra cele trei nurori începură a vorbi "despre toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului", adică despre ritualul țărănesc al înmormântării, poveștile nefiind niște basme ăîn sensul curent), ci "bucăți rupte din viața poporului moldovenesc ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ce era, Trăznea era "bucher de frunte și tâmp în felul său", dascălul Iordache "clămpănea de bătrân și avea și darul suptului", Nic ‗ a lui Costache era înfundat în învățătură "până la genunchiul broaștei" etc.Procedeul este utilizat și în povești: soacra "legă paraua cu zece noduri", feciorii ei erau "înalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte",împăratul Roș avea inima "haină", fata lui era "ofarmazoană cumplită" etc. Interesant este faptul că personajele din "Povestea lui Harap
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pe dos" ăcum o numește Zoe Dumitrescu Bușulenga), esența este perisabilitatea lucrurilor pe care același Ochilă le vede "găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede", adică pieritoare și imperfecte. Uneori, imperfecțiunea lumii se cristalizează în câteva tipologii "absolute": soacra ca esență a răutății {"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc {"Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Zoe Dumitrescu Bușulenga), esența este perisabilitatea lucrurilor pe care același Ochilă le vede "găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede", adică pieritoare și imperfecte. Uneori, imperfecțiunea lumii se cristalizează în câteva tipologii "absolute": soacra ca esență a răutății {"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc {"Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț" ăCălinescu), tot așa cum soacra, baba mâncătoare de ouă {"Punguța cu doi bani") sau cea pusă la temelia iadului " Povestea lui Stan Pățitul) stârnesc râsul. În sfârșit, realitatea mai poate stârni enormul hohot de râs chiar al autorului; transpusă în poveste, această lume își păstrează trăsătura
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la adevăruri vechi asupra omului. Să nu ne înșelăm, spune Garabet Ibrăileanu, Poveștile lui Creangă sunt bucăți rupte din viața poporului moldovenesc. Soacra și nurorile ei, Stan Pățitul, Badea Ipate etc. Sunt oameni vii, țărani din Humulești, țărani din plasa Muntelui din județul Neamț. Și vestiții năzdrăvani Ochilă, Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă, și Gerilă și Setilă sunt flăcăi șugubeți și „ai dracului-, ca și dascălii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și ceste și unde-i vedă că nu ți vin la socoteală, iă pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut. Autoriul Cea dintâi poveste este Soacra cu trei nurori, citită la Junimea în septembrie 1875 și publicată în Convorbiri literare la 1 octombrie, același an. Subiectul nuvelei pornește de la o observație multimilenară asupra relațiilor noră-soacră, tratată în povestiri și snoave, în cântece lirice și statuată în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și snoave, în cântece lirice și statuată în proverbe. Fantasticul este doar mimat, căci nimic miraculos nu se întâmplă în poveste. Tocmai de aceea este socotită o nuvelă. I se recunoaște spontaneitatea dialogului, ritmul alert al povestirii și caracterul moralizator. Soacra se poartă rău cu nurorile sale, este egoistă și profitoare și are pretenții exagerate. Primele două nurori nu îndrăznesc să se revolte, chiar cred că baba are un ochi în ceafă cu care vede tot, chiar și atunci când doarme, dar
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu care vede tot, chiar și atunci când doarme, dar cea de-a treia noră, după ce suportă răul tratament se gândește la un plan de pedepsire a babei, pe care chiar îl pune în aplicare. În loc să lucreze noaptea, așa cum a poruncit soacra, ea pregătește bucate bune și petrece cu cumnatele ei, spunând a doua zi că în timp ce baba dormea au venit părinții ei și i-a ospătat. Apoi rânduiește și moștenirea babei prin o diată nemaipomenită până atunci. ―Cumnatelor, zise ea într-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
iar perechii mezine casa părintească. Baba muri chiar în acea zi, și nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste două zile, o îngropară cu cinste mare, și toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori și ziceau: „Ferice de dânsa c-a murit, că știu că are cine-o boci! Finalul ar putea aparține acelui umor care se numește negru. De fapt este vorba despre o pedeapsă dură, mai exact o crimă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, și apoi s-au făcut bălaurii nevăzuți cu ladă cu tot. Ciclul Poveștilor lui Creangă se încheie cu Ivan Turbincă ăConvorbiri Literare, 1 aprilie 1878). Începuse cu moartea năprasnică a soacrei neomenoase și se încheie cu Și așa, a trăit Ivan cel fără de moarte veacuri nenumărate și poate că și acum a mai fi trăind, dacă n-a fi murit. Simbolic, finalul poveștii e un elogiu adus spiritului nepieritor care a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critică literară românească în postumitate. Regretatul critic Mircea Scarlat publică la Cartea Românească, în 1990, eseul Posteritatea lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
1152 pagini (!) și 1,3 kg ale romanului Naissance (Naștere), apărut la Grasset în 2013, distins cu premiul Renaudot. Cel mai bun raport cantitate/preț, se amuză criticii, sugerînd parșiv că ar fi un minunat cadou de Crăciun pentru orice soacră... Scenariul autoficțional e deja clasic în Hexagon: aidoma altor multor scriitori francezi contemporani, autorul povestește gestația și copilăria unui viitor scriitor numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de părinți, născut circumcis, care va rămîne "evreul familiei", în ciuda unei grefe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doneze>> statului, adică viitoarelor colhozuri care urmau a fi băgate pe gât oamenilor, după sistemul sovietic. Țin minte că a venit fratele ei de la Iași și i-a spus: <<Luiza, dă pământul la stat, dă-i naibii de comuniști!>>. Atunci, soacră-mea a răspuns: <<Cum să-l dau eu, măi?! Ăsta-i pământul moștenit de la părinții noștri și nici măcar nu-i al meu tot! Ce-or spune ceilalți frați?!>> În discuție a intervenit bietul socru-meu, (Dumnezeu să-l ierte!), care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mapamondului, a devenit primul primar din istoria României interbelice dar și din zona ultraconservatoare a Balcanilor! Imediat au început să sosească în necunoscutul sat Buda din județul Vaslui diverși ziariști care au consumat multă cerneală în scrierile lor. Îmi spunea soacră-mea că a primit telegrame de felicitare de pe întreg pământul unde activau cluburi de emancipare a femeii, chiar și din îndepărtatele și <<exoticele>> țări China și Japonia! Chiar și cei care au votat pentru celălalt candidat s-au convins repede
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
satul Buda la o nuntă domnii Șerban și Bichineț, parcă, ce lucrau la Cultură. Cum biserica noastră este în cimitir, au văzut întâmplător mormântul Luizei Zavloschi și le-a reținut atenția inscripția de pe cruce ce o indicase a fi scrisă soacră-mea. S-au interesat ce și cum și de aici a rezultat interesul acestor domni vizavi de povestea acestei femei. Așa s-a ajuns ca în august 2006 să fie dezvelit bustul Luizei Zavloschi lucrat de sculptorul vasluian Cristian Pântea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în această situație "Seniorul de la Sionu" (de fapt, Fundulea!)? Va rămîne foarte strîns la pungă ("Nu am cheltuit scrie Maricăi din San Remo nici jumătate din suma destinată reușitei planului meu"), ține evidența bacșișurilor (pe grădinarul cimitirului unde era înmormîntată soacră-sa "l-am bacșișuit") și receptează cu lăcomie luxul orașului peninsular: "...se vîntură aici un lux a cărui vedere mă a făcut să renasc și să mă optimizez." Își chivernisește gospodăria cu atenții amintitoare de Hagi Tudose: "Ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mereu tradus iar Catindatul de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea funcționarilor după un stagiu neretribuit dar și tipul clasic al naivului (Candide al lui Voltaire strămutat în mahalaua Micului Paris). În comedia Soacra mea Fifina, fantezia onomastică a lui Caragiale secătuiește iar despre personajele piesei proiectate dar nerealizate am referit anterior (Titircă, Chiriac Sotirescu, Spiridon Ionescu...). Mult mai numeroasă decît lumea comediilor este la Caragiale cea a prozei scurte aproape imposibil de sistematizat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
I. Caragiali, 33 ani, rentier, aceeași adresă. Deoarece Maria Constantinescu nu era une grande dame precum Maria Sion, fiul nu i-a prezentat-o niciodată, avînd în vedere și amănuntul că nora era cu cinci ani mai în vîrstă decît soacra! Din scrisorile expediate la Sionu din San Remo rezultă o deplină armonie și dragoste împărtășită: "Te sărut mult și dulce, dragă Ursulică.[...]. Ți-am dus cu multă greutate lipsa de lângă mine [...] la fiecare îmbucătură mă gândesc cum îți ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Chiriac?" Se pot adăuga mijloace paralingvistice (În Bubico, dama din tren vorbește de Bismark, dulăul ofițerului care stă cu chirie la Papadopolina și... "tușește cu mult înțeles"), se pot evoca spații ale confortului erotic (Tren de plăcere: soțul află de la soacră-sa că "Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea în antreluță") sau insațiabilitatea neselectivă și efectele ei (High-life: Athenais Gregorachko e pentru ziarul Vocea Zimbrului o infatigabilă silfidă: "Aici o îngrozitoare greșeală de tipar"); chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]