28,739 matches
-
bătălie, metereze, planuri de încercuire, linii de bătaie și atacuri. Un principe care nu se dăruiește decît meseriei războiului nu împlinește însă decît o jumătate din menirea lui. Este evident falsă ideea că el nu trebuie să fie altceva decît soldat; și vă puteți aminti ce am spus despre originea principilor, în primul capitol al acestei lucrări. Ei pot fi judecători și generali, dar acestea sînt accesorii. Principele lui Machiavelli este precum zeii lui Homer, care ne sînt descriși foarte robuști
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător. Un principe, spune el, va cîștiga mai mult făcîndu-se temut decît făcîndu-se iubit, pentru că majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare, lașitate și avariție; iubirea este o legătură care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mă face, în mod firesc, să vorbesc despre principii care, printr-un negoț de neimaginat în antichitate, fac trafic cu sîngele poporului lor: curtea aceasta este ca un tîrg, unde trupele sînt vîndute celor care oferă bani mai mulți. Menirea soldaților este să-și apere patria; a-i închiria altora, cum ai vinde cîini și tauri pentru lupte, mi se pare a perverti, în același timp, scopul negoțului și al războiului. Se spune că nu este permis să vinzi lucruri sfinte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și s-au Întins pe jos să soarbă tot vinul. Cum găuriseră multe doage, vinul s-a revărsat Într-atît Încît i-a Înecat pe bravii soldați sovietici beți de mult. Șvabii s-au Întors, au mai secerat dintre rușii care dormeau ori se clătinau pe afară, eliberîndu-și satele. După război, Într-unul din Homoroade s-a Înălțat un monument țanțoș În memoria eroismului Armatei Roșii. Printre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ungur le-a reamintit că la mijloc e un ordin emis de un grad superior și le-a făcut semn spre vest. Weisz, cu actele și medaliile recuperate, a fost suit Într-o altă că ruță. Odată ieșiți din oraș, soldații au Început să discute În grijorați Între ei: ce facem cu omul ăsta, să-l ducem la coman damentul Wehrmacht-ului de la Carei, să-l abando năm undeva pe drum, să-l Împușcăm noi?... Oricum, la co man dament, are
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Între ei, apoi unul a Îndrăznit să bată la o poartă. După un răstimp destul de lung, s-a Întors cu un bărbat cam de vîrsta prizonierului. Alte tîrguieli, alte presupuneri. — Nu ni s-a dat nici un act, spuse unul dintre soldați, din care să se Înțeleagă că e În mîna noastră. Ni s-a spus să mergem la comandamentul Wehrmachtului la Carei, dar, venind Încoace, putea oricînd să ne cadă o bombă-n cap. Ne-au Îndemnat chiar să-l Împușcăm
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În jos, omorîndu-și astfel spi narea. CÎnd durerea era cît pe ce să-l rupă În două, a auzit din spate un „pst!“. A sperat să se-ntîmple ceva de bine și a simțit Îndată că talpa lui atinge o piatră. Soldatul i-o Împin sese ușor cu piciorul ca punct de sprijin. În acea clipă, a În țeles că va supraviețui. CÎnd s-a mai Înzdrăvenit și a revenit la muncă, i-a spus lui Valeriu că pe prietenul lor Izsi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orice fel, militari ori civili, Îi Înju rau pe români că, la București, au trădat cauza războiului, s-au dat cu rușii, iar acum vin peste Ardeal. Frontiera era păzită de regimente de grăniceri În rîndurile cărora mulți erau români. Soldații au Început să dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută pe care n-o mai putea stăpîni nimeni. Unii se bucurau că vine sfîrșitul războiului, alții se văicăreau că-i vor jupui rușii. Deportații la muncă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să făgăduiesc, avînd În gînd În același timp bucuria cu care voi destăinui istoriile inedite prietenilor mai apropiați din liceu și profesorului meu de română și latină, Valentin Tăutu. — Cum ți-am spus, a reluat tata, am aflat chiar de la soldați cum a fost Împușcat Vasile Blidaru. I-au Întins o cursă. Văzînd că nu-l prind, securiștii s-au apucat să ares teze oamenii de prin sate pe la care trăgea el ori În curtea cărora fusese zărit. Și așa l-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
astea, mai neobișnuite?... Le mai și Înflorești cîteodată, numai să-ți iasă cum Îți place! — Uite, Îți promit... Nu mai promite tu atîtea, mai bine uită că le știi de la mine. Pentru că toate astea le-am aflat nu numai de la soldații trimiși În misiuni pe păduri, dar și din instructajele care se făceau pe atunci cu aparatul administrativ de prin comune. Totul trebuia tratat ca secret de stat. Acum, după amnistia generală din ’64, cînd a fost eliberat și Soponaru, faptele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste tot prin Întinșii codri ai Silvaniei, atribuindu-i doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să smulgă cetatea Băii Mari din mîinile austriecilor. L-a lovit o ghiulea „năpustită“ din Turnul Măcelarilor și l-a ucis În ziua de 14 august 1703. Începînd din aceeași vară, Rákóczi s-a bătut preț de opt ani cu soldații Împăratului Leopold, a supraviețuit unor capcane ingenioase, mai multor atentate și trădări, unei epidemii de ciumă, iar În 1711, generalul trupelor sale, Sándor Károlyi, abandonînd onoarea militară pentru a-și arunca În joc abilitățile de politician, a pus capăt războiului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să aprindă revoluția maghiară impre sio nantă prin unanimitatea adeziunii populare. Numai că miș carea s-a autosubminat, s-a automanipulat paseist, dove dindu-se pe cît de libertară pentru unguri, pe atît de șovină față de neamurile din jur. Poetul și soldatul Petőfi Sándor s-a bătut cu tot curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de alții. Unul dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
piatră ce cobo rau la peticul de lac din Parcul. Între noi, se ținea În echilibru o sticlă pe care scria, exotic și inedit pe atunci, „brandy“. Noutatea etichetei Îndemna la cercetarea conținutului. Trăgeam direct din sticlă, pe rînd, ca soldații În permisie. Era În primăvara lui ’90, În vremea Pieței Universității, cînd toate ilu ziile erau cu putință. Erica bătea cu plăcere drumul Bucureș tilor, rămînea cîteva zile la mine, timp În care se instala totodată la cozi și prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
viața cu porecla Zalustra. Tocmai În curtea acestei biserici unite cu Roma, atrăgea atenția un mormînt fără nume În care zăcea cu siguranță un străin de sat, după toate probabilitățile, un ortodox, poate din Muntenia, poate din Moldova. Era un soldat necu noscut. În octombrie 1944, frontul ajunsese În zonă. CÎțiva militari germani ocupaseră răscrucea pieței satului, hotărîți să Întîrzie Înaintarea trupelor române pentru ca grosul contingentelor lor să se poată retrage spre vest. Își instalaseră mitralierele pe snopi de paie și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o grenadă rănindu-și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de soldat, la miezul nopții de 5 spre 6 august 1953, a căzut o lumină mare. — Ce-a fost asta? tresări Silviu Ruba, gestionarul magazinului și al Întregului complex alimentar, deci și al bufe tului pe care-l Închisese cu vreo oră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Era un cuvînt greu de pronunțat acesta, „obscurantism“, mulți tovarăși Împiedicîndu-se În el prin ședințe și Înroșindu-se de aceea de o sinceră enervare. MÎnie care-i făcu Într-o bună zi pe tovarăși să ordone Încercuirea satului cu trupe. Soldații legitimau și percheziționau pe toată lumea care ieșea și mai ales pe cei ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă o horă, un al doilea cerc mai larg, fiindcă, pesemne, unul singur se vădise a avea ascunse fisuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă o horă, un al doilea cerc mai larg, fiindcă, pesemne, unul singur se vădise a avea ascunse fisuri. Veneau locuitori de prin satele apropiate, pregătiți cu ploștile cu pălincă pentru soldați, dar li se spunea că, de s-ar Întîmpla să treacă de ei, prin Împrejmuirea interioară nu vor izbuti să răzbată. Partidul a adus În sat și ceea ce mai tîrziu avea să fie așteptat cu mare bucurie, anume un camion
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și să adauge că li se Întîmplă multor oameni să aibă astfel de năzăriri colective și să li se arate cai verzi pe pereți. Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la rîndurile de soldați și de civili, poftindu-i părintește, dacă tot au bătut atîta cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta. De cinci ori l-au urcat În mașină și tot de atîtea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Budapesta, apoi la alta din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-a prins răsunetul gloanțelor de la Sarajevo. Lumea Începea să se clatine din temelii asupra oamenilor. Din acea clipă, soarta lui, ca și pe a soldaților din toate timpurile, a tîrÎt-o după sine, Înainte și Înapoi, carul războiului. Cei de acasă i-au pierdut urma pentru cîțiva ani. În vara dinainte, În 1913 adică, nevastă-sa răzbise pînă la mare, iar acolo, aducîndu-și aminte că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Din noutățile de acasă, Floare Înțelegea că Gyuri Pomeanului e În viață, că scrie cîte o carte pe an, dar se pare că nu primește nimic din ce i se trimite. S-a sfîrșit pînă la urmă și războiul, iar soldații americani au prins a se Întoarce unul cîte unul. Mulți dintre flăcăii români Înrolați la apelurile Floarei Nodului nu au mai trecut ocea nul Înapoi În America, ci s-au Îndreptat spre casă. Ea Însă a chibzuit că e bine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]