22,065 matches
-
plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază și mai și. Al treilea își ia locul între ei, atinge buze și gene, cât să adie în urma lui o căldură stranie, cât să nu lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde. Nu miroase a nimic. Nu aduce a nimic. Copilărește, încă. Pe balconul meu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai puțin cu sângele care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu-se cu fiecare zi pe care fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai avea din nou somn, slăbea și-și întărise paza, după cum își sporise și numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale zilei. Sigur, se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale zilei. Sigur, se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți guvizii, cum se înspica în griuri calde carnea roz a somonului cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
decât să l ducă în siguranță afară din povestea asta sângeroasă, în care el deja nu mai există. Ochii fetiței adormite nu sunt nici verzi, nici albaștri, nici aurii, ci de culoarea tăciunelui. Doarme liniștită. Poate că o mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită de luminile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu mirosul meu de frig și de gheață și de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie peste noi și tu suspini în somn și copilul se întoarce pe burtă și ne lovește pe amândoi și atunci vă strâng și mai tare și alung din somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie peste noi și tu suspini în somn și copilul se întoarce pe burtă și ne lovește pe amândoi și atunci vă strâng și mai tare și alung din somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să-l poată supraveghea pînă la sfîrșitul zilei, cînd, în sfîrșit, avea să se oprească, răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
păstrăvi și de știuci, care nu-și vorbiseră de ani buni de zile (după o ceartă ale cărei motive nici măcar nu și le mai aminteau), acceptaseră să participe împreună la întrunirea extraordinară a peștilor de pe rîu, alături de lipani, mrene și somni. Tot cu ocazia răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, clătinîndu-se, îl urmă, ținîndu-și fața lipită de șoldul lui Lupino, pînă cînd se strecurară afară. În urma lor, cercul de foc se închise, cu furie, la loc. Reușiseră să se îndepărteze binișor înainte ca animalul să cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu auzise nimic din ceea ce-i spusese Lupino. Tînărul lup insistă: O, domnule, poate ar fi mai bine să vă așezați la loc și să vă odihniți. Ați trecut printr-o încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să pară stăpîn pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa trebuia să fie! Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Pe tot cuprinsul județului se întâlnesc diferite insecte, iar în unele regiuni trăiesc specii de reptile precum gușterul și șarpele de pădure. În apele râurilor și în iazuri trăiesc diferite specii de pești, în special crapul, carasul, mreana, bibanul și somnul, iar în apropierea acestor suprafețe acvatice: șobolanul de apă, broasca de lac, lișița, rața sălbatică, barza etc. Solurile Diversitatea litologică și de relief, împreună cu condițiile climatice neuniforme, determină o gamă foate variată de soluri. În regiunea de “câmpie” colinară a
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
întreabă el. Chiar mai mult decât atât. Și ne povestește cum într-o zi, mergând cu tramvaiul, îl vede pe tovarășu' Perju urcând grăbit, în stația din fața redacției: „Nu voia să-l prindă ora 14 pe drum, ora lui de somn zilnic.” Se caută prin buzunare, deschide tacticos servieta diplomat, bucșită cu pipe, pachețele și cutioare de tutun, dar nu găsește nici un bilet. Atunci înalță capul, își rotește ochii larg, fără a privi pe cineva anume, și spune cu un zâmbet
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
activități pe centre de interes); * 9:30 - 11:30 Activități pe domenii experiențiale; * 11:30 - 12.00 Activități de dezvoltare personală; * 12:00 - 13:00 Activități opționale; * 13:00 - 14:00 Masa de prânz; * 14:00 - 16:00 Program de somn; * 16:00 - 16:30 Gustarea de după-amiază; * 16:30 - 18:00 Jocuri liber alese, activități de dezvoltare personală”( http://www.mamasitata.ro/content/view/1709/160/). III.3. Modalități educaționale specifice cadrului didactic ce vizează dezvoltarea abilității de întreprinzător la
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
patru are și el, la ce dracu’ nu le număr pe ale mele? Exercițiul de relaxare înainte de culcare îl obosi în asemenea măsură, încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu Mendeleev? Nu, cu magneziul. — A, cu magneziul! Trebuie să iei magneziu. — Domn’ doctor, da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am visat urât. — Ce? Că n-am magneziu. — Magneziu? — Da, magneziu, ăla al lui Mendeleev. — Care Mendeleev
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că da. — Care doctor? se holbă ea din ce în ce mai nedu me rită și rămase cu lămâia neînghițită. — Doctorul din vis. — Și tu l-ai luat în serios? — În vis, da. — Și-acum de ce nu te culci la loc? — Mi-a sărit somnul. — De ce? Nu știu, mi-a sărit pur și simplu. Poate chiar n-ai magneziu. Nu i normal să-ți sară somnul hodoronc-tronc. — Nu începe și tu. Oricum, am început să am o senzație de déjà vu. — Deja? Déjà vu! — Cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
l-ai luat în serios? — În vis, da. — Și-acum de ce nu te culci la loc? — Mi-a sărit somnul. — De ce? Nu știu, mi-a sărit pur și simplu. Poate chiar n-ai magneziu. Nu i normal să-ți sară somnul hodoronc-tronc. — Nu începe și tu. Oricum, am început să am o senzație de déjà vu. — Deja? Déjà vu! — Cum zici tu, mamă, eu zic să nu te mai gândești, dă-l dracu’ de magneziu, că ne-om descurca noi și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nevesti sii. Și-apoi, nu prea îi stătea ei în fire să se țină de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții și pe mine trează. — Departe de mine orice intenție de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]