2,000 matches
-
bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într‑un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m‑aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvântul ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
popor, țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului. În consecință, o privea chiorâș pe Venera. Și asta din ce în ce mai frecvent! Ba, într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico, nu mai leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de americani; ce mai, vremea revoluțiilor, chiar dacă nu trecuse de tot, era pe sfîrșite! Cele portocalii, o găselniță postmodernă pentru a da jos guverne, se dovedeau doar niște falsuri: o echipă disidentă o Înlocuia pe alta, ambele fiind de aceeași sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România, una a trandafirilor; un buchet mult prea roșu; prima revoluție transmisă În direct la televizor. Pe toată planeta! A urmat un adevărat balamuc. S-au cam lecuit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îndreaptă cu pași mari spre pensionare? Asta mă sperie cu adevărat. Eu una cred că democrația în sens profund este de inspirație individualist-empiristă, în nici un caz de inspirație metafizic-colectivistă. Și mai cred că această tradiție este fundamental proprie culturii de sorginte britanică și, prin ea, americană. SUA au arătat că se poate. Se poate ceea ce nici măcar nu visa Europa la vremea aceea: adică să trăiești bine, într-o competiție care poate adesea să ia o formă fair, indiferent de rasă, religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”, trăsăturile fundamentale ale artei genialului humuleștean: oralitatea, dialogul natural, vocabularul expre siv și implicat precum și umorul de sorginte populară” - l‐ am parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie, 2009,p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
unui maestru al picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată incluzând viață și postviață, aici și dincolo. Și la Eminescu miticul este factor matricial transfigurator, de nuanță românească așa cum miticul a fost esențial pentru lirica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decât o sumă de convenții impuse de diriguitorii societății, în funcție de ideologiile și teologiile lor. În rest... cartea are un vădit caracter moral și nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
convenție. Că ce e morala altceva decât o sumă de convenții impuse de diriguitorii societății, în funcție de ideologiile și teologiile lor. În rest... cartea nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
începe, însă, cu o reproducere a sălașului nașterii. Biserica Vierge Noire, adică Fecioara Neagră, este o construcție mai specială. Ea servește meditației și oficierilor religioase pentru creștinii de culoare. Dar nu numai pentru ei. S-a pornit de la ideea de sorginte creștină potrivit căreia în fața lui Dumnezeu toți suntem egali, indiferent de etnie sau culoare. De dimensiuni ceva mai reduse, așezământul pare mai intim, mai cald. Distanța dintre credincios și Dumnezeu se face mai mică, legăturile se stabilesc mai ușor. Situat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și altaice înnebunitoare prin cruzimea, varietatea, inimaginabilul lor în care îndeosebi studenții au fost torturați, călcați zi și noapte în picioare până dincolo de pragul suportabilității, genocide = uciși, sinuciși, mutilați la ordinul și sub controlul comitetului central al partidului comunist de sorginte iudeo- moscovită prin slugile nelegiuite ale abominabilei securități, a inspectorilor K.G.B., și cozile de topor alogene dar și unele românești. Când ecoul genocidului(holocaustului roșu) a trecut prin ziduri spre occident, și-n consecință furtunile s-au mai potolit, rugăciunile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Modelul polarizează Intelectualul e atașat de cărți ca mama de pruncii ei, ca agricultorul de pământul și plantele pe care le îngrijește cu sudoarea dragostei sale. Am văzut copii în brațele mamelor ce-i cuprindeau cu toată afecțiunea lor de sorginte divină, copii cărora, oricâte bomboane colorate, oricâte jucării le-aș fi arătat dăruitor, nu-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și ochișorii lor trup și suflet cu cele care i-au adus cu încredere pe lume: pui de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc, și care, la scurt timp și-a dat adevăratul nume pe față, de partid comunist, venetic, de sorginte antiromânească, antiumană, așa cum s-a dovedit și răsdovedit. Iată de ce oamenii nu mor de râs, ci fierb de indignare, dând ba într-o parte ba în alta, tot de aceeași foști mari și tari, cu aceleași mentalități strâmbe de vulpoi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
simbolic și moralizator al cărui model este Physiologus. Această enciclopedie animalieră a cunoscut o vogă extraordinară în Occidentul medieval. Fiecărui animal, real sau imaginar, i se asocia câte o interpretare alegorică ce trimitea la o lecție morală. Această moralizare de sorginte creștină aparține interpretării medievale a monștrilor care urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nu în ultimul rînd, inaderența la politica expansionistă, naționalistă și militaristă a lui Marinetti & Co caracterizează - pe de altă parte - pseudomorfozele sud-est europene ale futurismului. Influența futuristă a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev, penetrația curentelor avangardiste a fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de avangardă din jurul importantei publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Micheli, însuși futurismul italian a apărut, în primii ani ai secolului al XX-lea, ca o reacție împotriva provincialismului și a verismului în artă. Originile sale intelectuale sînt, pe de o parte, cultura politică anarhistă, naționalistă, socialistă și sindicalistă - de sorginte soreliană - a Italiei post-Risorgimento și, pe de altă parte, estetismul „independenților” decadenți (Marinetti a fost inițial un discipol al lui Gabriele d’Annunzio), sursele filozofice asumate fiind intuiționismul lui Bergson, pragmatismul lui William James și vitalismul lui Friedrich Nietzsche. Poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de prim-plan ce va comenta (cu rezerve, e drept) placheta următoare a poetului, Colomba (Paris, 1927, Imprimerie „Union”, cu o copertă de Sonia Delaunay și două desene de Robert Delaunay). Rezervele sînt însă relevante pentru „organicismul” său estetic de sorginte clasică: „E, dacă se poate spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune plină de convicție, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luat alt drum, iarăși se înțelege”. Observațiile privind caracterul centrifugal, neunitar, dizarmonic, fragmentarist al poemelor, dominate de imagini autonome ce se anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte, își proclamă dreptul la autonomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fapt, autorul polemizează aici cu adepții „onirismului” urmuzian. Principalul critic vizat este Valeriu Cristea, ale cărui afirmații din articolul „Urmuz”, în Luceafărul, nr. 28 din 13 iulie 1968, au, într-adevăr, puține legături cu textele urmuziene: „Textele urmuziene au o sorginte onirică, atît în conținut (fabulație), cît și în formă (limbă). În comportamentul general al personajelor lui Urmuz se poate identifica ușor o amprentă onirică vizibilă mai ales în consecințele faptelor. Ceea ce e axiomatic în stare de vis devine incomprehensibil după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asta Băsescu & Boc, ar trebui să mă bată, pardon, la fundul gol. Că la mine criticarea opoziției este absentă, necunoscută, ininteligibilă și invizibilă. Și tot chestii din acestea, a dat pe goarnă, încât simțeam cum tot entuziasmul meu, de curată sorginte curat proletară, dotat cu atribute precum: dârz și hotărât, începe să se evapore. Însă noroc, de și mai vechiul meu prieten, nenea Iancu Caragiale, care mi-a făcut complice cu ochiul și mi-a șoptit: „Bravos, națiune! Scrie mai departe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fascinația acestui feminin puternic Îi determină pe dandy să Îi caute compania, pentru a dezamorsa tensiunea. Sau - de ce nu? - pentru a o păstra În Întreaga ei provocare. Uneori, „noua amazoană” preia pieziș (În realitate, dar mai ales În arta de sorginte dandy) obsesia homosexuală a autorilor. S-a vorbit, pornind de la În căutarea timpului pierdut al lui Proust, despre „complexul Albertinei”, transfer În heterosexualitate al acestei obsesii. Atracția pentru bărbații de același sex e transpusă subtil În relații ambigue cu tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy nu poate fi niciodată o ființă vulgară. Dacă ar săvârși o crimă, el tot n-ar decădea poate din rangul său; dar dacă această crimă ar avea cine știe ce sorginte trivială, nimic nu l-ar putea salva de la dezonoare. Îl rog pe cititor să nu se scandalizeze de această gravitate Întru frivolitate și să nu uite că În orice nebunie există o măreție și În orice exces o forță. Ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
faptul că și pentru Mateiu, ca și pentru iluștrii săi mentori literari, dandysmul este semnul unei realități mai profunde, care se cere ea Însăși descifrată. Oroarea de natură și de natural, caracteristică operei lui Baudelaire și apologiei dandysmului, Își are sorgintea În sadismul (desigur, teoretic) al poetului, admirabil analizat de Georges Blin. Și asupra lui Mateiu influența „divinului” marchiz (nepusă În lumină până astăzi) s-a exercitat pe cele mai diverse filiere: Baudelaire, Barbey d’Aurevilly, Huysmans etc. Iritarea lui Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
i-o comunicasem de curând camaradei de zbor, o doamnă cu care făcusem conversație pe toată durata călătoriei. O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste măsură de bine organizată, scuză-mi frivolitatea de sorginte estudiantină. Intrase În vorbă cu mine Într-o manieră degajată, sigură pe sine și cu o propensiune confesivă remarcabilă - genul acela de femeie gata să-și depene biografia Înaintea primului Întâlnit, cu convingerea că respectivul este de-a dreptul pasionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]