9,106 matches
-
vacile imperialiste de la fermele voastre adaugă în greutate câte o mie de grame pe zi, în tmp ce animalele socialiste de la complexele noastre, durate după proiectele voastre, cresc abia cu câteva jalnice zeci de grame?... La care reprezentantul, palid de spaimă, ar fi avut totuși îndrăzneala să răspundă tot cu o întrebare: - Dar n-ați încercat să le hrăniți? Ca la noi?... Istoria n-a consemnat, din lipsă de importanță, reacția bossului, istoria reține numai principalul, iar principalul era cuprins plenar
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
exclusiv o afectare? Sub înfățișarea unor asemenea balansări nu tocmai comune, pare totuși a se găsi un scepticism ce s-a pus în scenă în chip spontan: Măcinat de contradicții, scrie Mircea A.Diaconu, Cioran însuși trăiește cu obsesia și spaima ipocriziei lumii și deopotrivă a propriei ipocrizii, despre care scrie cu o furie rebelă, cu neliniște, uneori cu umor. Ipocrizia lui e, oricum, semnul unei crize, trăite cu maximum de luciditate, care instituie realitatea dureroasă că eu este (sau pare
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
o carieră impresionantă, 24 de filme, unele cu nume răsunătoare de regizori, în numai zece ani și patru nominalizări la Globul de aur. M-a dezamăgit să aflu că vedeta de 1,58 m. este una dintre cele mai fițoase, spaima organizatorilor de festivaluri. Acum câțiva ani, tot aici, la Veneția, spectacolul inaugural cu Black Dahlia al lui Brian de Palma a întârziat cu 45 de minute, pentru că domnișoarei Johansson i-a căzut coafura, pe care și-a dorit-o prea
Veneția 2013: Fuga din lumea cunoscută by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72921_a_74246]
-
în propriul gînd și în propriile oase // în timpul lui a fi peste timpul lui a nu fi" (Oase triste în retragere spre ele însele). Apocalipsa montată cu predilecție e un prilej de a prezuma criza universului concret, simbol generalizat al spaimei de suferință și de extincție pe care o încearcă făptura umană. O colecție de cruzimi prezentate cu rea satisfacție se întemeiază tocmai pe conexiunile carnale cu ambientul, pe visceralitatea durerilor pe care le suportă omul și pe propagarea acestora în
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
mai fi de aflat? Mister Corey Robin, profesor de științe politice la Brooklyn College (și la The Graduate Center City din New York), ne poate umple golurile cu sprijinul lui Burke (vă este, desigur, cunoscut!), cel care ne vorbește de o spaimă delicioasă. Cartea se intitulează Frica, istoria unei idei politice (Editura "Vremea", Buc., 2008, traducere de Doina Jelea Despois și Sorin Gherguț) și este un studiu care trebuie să-i fi luat mult timp de elaborare autorului, prima pagină conține mulțumiri
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
client. În ambele, combustibil pentru vasta mașinărie. Alternativa comunism-capitalism odată dispărută, problema se complică, în loc să se simplifice. O alternativă la decesul capitalismului nu s-a găsit și, poate, aici trebuie căutat negativismul globalizării. Frica politică nu are nici o trimitere la spaima fără întoarcere a lui Kierkegaard, de altminteri concluzia cărții e optimistă, frica poate constitui un obstacol și o piatră de încercare, dar în nici un caz nu poate opera fundamental. Totuși, firesc, pentru cei care iubesc libertatea, lupta împotriva ei e
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la care absența lui îmi era mai familiară
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
și pînă la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. În pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat, cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
a creației pînă dincolo de ceea ce ar putea oferi cuvîntul, într-un miraj al sunetului policrom, într-o feerie a unei primăvăratice prospețimi: "înaltul gînd din început - / Ce de abisul înaripat e susținut / Și de vocile care ne mîngîie și poartă spaima, / Ale curcubeului în gîtlej de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Constantin Țoiu Oamenilor, când n-au motive personale de spaimă, le place să fie înspăimântați. Sau măcar speriați. Rubrica faptelor diverse, - se știe, - cu fărădelegile ei, procură, - în mod paradoxal, - divertismentul cel mai "relaxant"... E una din slăbiciunile firii omenești să se amuze, ori să petreacă pe socoteala păcatelor și
Romanul polițist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7131_a_8456]
-
Alexandrescu Simona Pătruleasa a fost implicată într-un accident rutier. Potrivit Kanal D, Simona Pătruleasa era urmărită prin oraș de paparazzi și din această cauză a făcut accident. Din fericire, Simona Patruleasa a scăpat doar cu câteva zgârieturi și o spaimă teribilă. "A fost destul de rău, m-am și lovit! După ce am făcut accident, ceea ce m-a mirat a fost că în loc să vină să mă întrebe dacă sunt bine, daca am pățit ceva, ei stăteau și făceau fotografii. Am înțeles, își
Simona Pătruleasa a făcut accident by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71360_a_72685]
-
a fost ceva foarte frumos. Ne lega Afrim, cum numai el știe s-o facă. Trăiam cu toții o complicitate minunată. R.M.: Și totuși rolul? Nu e orice fel de rol! C.C.: Și rolul într-o zi mi-a creat o spaimă și viziune. De altfel eu nu am sentimentul că-l joc pe Cioran, nu am gândit rolul ca pe o restituire, și chiar dacă-aș fi vrut, n-aș fi putut. De fapt am jucat întâlnirea cu Memoria pierdută care era
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
perdant! R.M.: E drept că e indecent să-ți cer să-mi povestești defalcat, cum a fost? Dar rolul ți-a ieșit! C.C.: Întotdeauna mi-e frică de rolul în care sunt distribuit și, dacă iese ceva, îmi iese din spaimă. După ce m-am despărțit de Constantin Cojocaru, primul gând a fost fericirea că studenții mei au fost cu toții la spectacol. Cum spune Nichita Stănescu despre actor: Copil fragil fin jocuri!
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
într-un viitor foarte îndepărtat - la capătul unei perioade de timp care, pentru că mă părăsea pentru brațele altuia, avea să treacă aproape imperceptibil, sfârșitul vieții ei derulându-se fără știrea mea printr-o serie de mici programări insuportabile la doctor, spaime, rezultate de laborator triste, radiografii sumbre, mici lupte, mici victorii, acalmii, apoi eșecuri (inventarul de întâmplări mohorâte ale vieții), la acel capăt neașteptat, cețos, când voi primi un telefon sau un mesaj pe robot sau un fax sau o telegramă
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
a traversa granița depășindu-și astfel condiția, suspendându-și instinctul de conservare. Este imprudență, curiozitate sau o dovadă de dragoste? Regizorul a reușit poate intuitiv să pătrundă dincolo de acea privire, există și dincolo o curiozitate, așa cum există și foarte multă spaimă, poate că în visele ei maimuța se visează om sau poate că sunt doar coșmaruri și ea se trezește fericită constatând că a rămas maimuță. Filmul lui Jean Jacquet constituie sub masca fabulei-basm o meditație profundă la ceea ce ne apropie
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
multe promisiuni în manuscris. Stancu îi culege abia trei poezii, care nu seamănă una cu cealaltă, mai puțin o înclinare spre poanta melancolică, spre hazul controlat cu gravitate. Iată o premonitorie, poate, Ante Mortem: "Cum poate fi? Cum poate fi?/ Spaimă sau zâmbet, noapte sau zi?/ Dracii-au să vină în convoi/ Cu cozi, cu copite, cu părul vâlvoi/ Și-o să răpească sufletul din noi?/ Trăi-vom decenii, și-un an și doi/ Și-o zi, și-o clipă, și alta
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
astăzi?" îi întreabă direct pe junii corupți de email autorul nostru aproape sfătos. "Pasiunea", răspunde el îndată. "Să ne înțelegem", punctează peste câteva pagini, în aceeași linie a comunicării transgeneraționiste. Să-i apropie de eul eminescian pe cei "încremeniți în spaimele școlare", iată ținta și miza cărții sale. În locul unei înnoiri exegetice, avem așadar mai degrabă o rearticulare a datelor de mult cunoscute, la care se adaugă, providențial, corpusul de corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, publicat în 2000. Consider, ca
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
trauma avortului și încercarea de a da totul uitării, pentru a putea reveni la o viață normală. Aceasta este partea de ficțiune cea mai solidă a cărții, cea care justifică cel mai bine eticheta "roman", prozatoarea imaginându-și trăirile, gândurile, spaimele, și obsesiile fetiței, discuțiile dintre cei aflați în imediata ei apropiere așa cum, să spunem, Truman Capote și-a imaginat gândurile (e drept, în cazul scriitorului american, după multe ore de discuție cu cei în cauză) celor doi criminali, protagoniștii romanului
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
deschis, fără inhibiții și falsă pudibonderie. Acestea sunt, în mare, principalele paliere între care se face balansul epic. Dar nu și singurele. Pentru că Nora Iuga are capacitatea de a împrumuta și identitatea altor personaje (inclusiv a fătului avortat, a cărui spaimă în fața acului menit să îl ucidă este admirabil și obsesiv descrisă). Nu este absentă din carte nici Nora Iuga, scriitoarea de azi, cu cercul ei de prieteni din lumea scriitoricească și experiențele ei fericite sau mai puțin fericite din viața
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
într-un mod inconfundabil: loaza și profesorul care, predând la școli de periferie, a văzut și a salvat el însuși nenumărate loaze. Autoportretul loazei care a fost și metamorfoza îi prilejuiesc scriitorului incursiuni într-o psihologie a copilului dominat de spaime și neputințe. Ce poate face profesorul, dacă are ochi de văzut, decât să desfacă strat cu strat ca pe o ceapă acele temeri care vin unele din familie, altele din întâlniri cu alți copii, cu realitatea imediată. Copilul se simte
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către faimosul comisar Alimănescu, spaima infractorilor pe care-i trimitea fără prea multă ezitare la moarte. Și curând s-a instaurat o altă teroare, de un cu totul alt caracter, și mai fioroasă și de lungă durată, aceea stalinistă, a crimelor pe care le iniția
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot deveni un loc în care înfruntarea extremelor și ambiguitățile legate de responsabilitate, alegere, culpă, eroare, rătăcire, irosire, credință, finalitatea morții sunt generatoare de dileme și de spaimă existențială ("angst"). Centaurul (National Book Award, 1963), unul din romanele cele mai complexe, unde relația autobiografică tată-fiu este abordată din perspectiva mitului clasic al centaurului Chiron, profesorul lui Ahile, care renunță la nemurire pentru a-l salva pe Prometeu, are
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
creatură la granița dintre cer și pământ." Tetralogia Rabbit În universul prozei lui Updike speranța grației divine nu este iremediabil pierdută. Fără a recurge până la capăt la un realism existențialist, scriitorul își plasează protagoniștii între tentațiile societății de consum și spaima sau neliniștea la gândul morții, al irosirii (waste), al sfârșitului, între satisfacțiile mediocrității universului domestic în suburbiile înstărite și dorința de evadare, de libertate. Viața e o "fugă" cum sugerează și titlul primului roman din tetralogia Rabbit, Rabbit, Run (Fugi
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când uitarea e vinovată, când uitarea e bolnavă? Dintotdeauna omul a fost supus fricii, dar spaimele omului primitiv au evoluat și ele odată cu civilizația, diversificându-se, așa încât medicina, psihologia au catalogat și au început să trateze, încă din secolul XIX, fel de fel de fobii. Dacă agora-, claustro-, xenofobia au intrat, mai mult sau mai puțin
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
meditația profundă și lapidaritatea expresivă a enunțurilor și "concluziilor" se asociază: "În definitiv/ cât de puțin îți trebuie/ uneori să fii fericit/ câteva frezii străine/ aproape înghețate/ cumpărate dimineața/ care acum în bibliotecă/ fac parte din intimitatea/ ta plină de spaimă" (8 martie); Cea mai mistică/ parte a omului/ era carnea// ea tindea mereu/ să nu mai fie" (22 martie); În seara aceasta afară/ era un cer foarte clar/ și foarte uman// se vedea că cineva/ locuiește acolo" (2 aprilie); "Astăzi
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]